Dintotdeauna m-a fascinate aviatia. Cand eram mai mic, ma uitam pe cer dupa urmele lasate pe cer de avioanele care traversau Romania. Ma rog, era mai mult un vis de a iesi din Romania, de a calatori, de a vedea si alte tari, iar avioanele erau pentru mine un simbol al libertatii de calatorie. Si parca totul e scris undeva… prima mea iesire din tara nu a fost cu masina, nu a fost trenul, a fost cu avionul! In data de 1 septembrie 1991.
Cum am mai scris la un moment dat, prima mea iesire din tara a fost cu ocazia primirii unei burse in Olanda. Terminasem anul I la ASE, eram student la o grupa experimentala cu predarea in engleza (actuala SELS – Facultatea de Studii Economice in Limbi Straine din cadrul ASE) si decanul ne-a facut rost de niste burse. S-a plecat in ordinea mediilor din anul I, eu am intrat in plutonul 2, care au plecat in Olanda, la Maastricht si a fost experienta determinanta pentru restul vietii mele… mi-a deschis multe orizonturi, am invatat cat intr-o viata, a fost un an fantastic.
Dar nu despre asta voiam sa va scriu, ci despre prima mea experienta aviatica. Urma sa zbor cu Taromul la Amsterdam. Eram pentru prima oara la Otopeni, nu mai calcasem niciodata in aeroport. Eram cinci care plecam la bursa si cred ca au venit zeci de oameni sa ne conduca la aeroport. Asa era atunci, o plecare in strainatate era un eveniment epocal si venea tot neamul sa te vada cum decolezi! Mai ales ca decolam pentru un an. Am ajuns cu vreo trei ore inainte si bine am facut! Era o coada de nu te vedeai si, in plus, erau nu stiu cate controale.
Am plecat spre Maastricht cu 44 de kilograme de bagaje. Plecam in necunoscut si trebuia sa plec cu totul dupa mine – haine, vesela, hartie, caiete, pixuri, plicuri, jumatate de casa. Ca la noi, la camin. Dintre noi cinci, nu eram cu cel mai mare bagaj, cred ca eram pe locul 3 in clasamentul greutatii. Evident, am descoperit ca nu aveam dreptul decat la 20 de kile. Cum, necum, cei de la Tarom s-au milostivit si am platit doar 4 kile ca extra-bagaj. Trebuiau si ei sa ajute niste studenti saraci care plecau la bursa in Occident.
Cei obisnuiti sa tasniti in aeroport cum coborati din masina o sa va mirati. In aeroport nu intra oricine, doar alesii cu bilet. Cu putin noroc, au mai patruns si cateva rude. Am stat la o mega-coada in afara aeroportului (noroc ca era un soare superb) ca sa ne scaneze toate bagajele, inclusiv pe cele de cala. Nu-mi mai aduc aminte cum aratau formalitatile de check-in, mi-amintesc doar ca ma uitam cu uimire la shopul din zona de dupa pasapoarte. Wow, aveau tigari Kent! Si bere nemteasca! Si ciocolata Mars! Dar si ce preturi!
Urma sa zburam cu o aeronava Rombac 1-11, mandria industriei aeronautice romanesti. Mi-aduc aminte ca, imediat dupa imbarcare, ne-au dat sampanie. Da, sampanie Zarea! Astazi, in cel mai bun caz primesc un paharel cu sampanie cei de la business class. Atunci, sampania curgea in pocale mai rau ca la nunta. Cea mai mare frustrare a fost ca stateam la culoar si eu voiam sa vad cum arata pamantul de sus!
Intial, zborul urma sa fie pe ruta Bucuresti – Amsterdam. Dar cum la mare erau vreo cinci turisti olandezi rataciti pe litoralul nostru, am mai dat o tura si pe la Constanta sa-i luam pe respectivii. Orare de respectat? Ce-s alea?! Oricum, a fost o decolare pe care n-o voi uita, simtind fiecare cal-putere din motoare, si apoi am aflat ca vom zbura la 5.000 de metri deasupra Pamantului! Wow! Zborul a fost scurt, placut si agreabil, pista de la Constanta probabil ca avea gropi, ca toti pasagerii au dat din cap ca rockerii cat timp Rombacul frana pe pista… Cam ca baietii de la Nirvana din “Smells Like Teen Spirit”.
In schimb, zborul Constanta – Amsterdam a fost cumplit. Imi urlau motoarele in urechi, mi s-au infundat urechile, mi-era greata. Cred ca nici n-am mancat nimic, doar am baut apa si Cico. Finalul zborului a fost apoteotic. Avionul a survolat centrul Amsterdamului si, de sus, am vazut superbul sistem de canale ca o panza de paianjen… era un soare minunat. Cum zburam noi, asa, lin, deodata avionul a cotit brusc si, pe partea stanga, am vazut aripa unui alt avion trecand destul de aproape de noi! Ufff… Dar ala a fost momentul in care nu m-am mai putut abtine si am folosit punga din dotare!
Cat timp am rulat prin aeroportul Amsterdam “until reaching the final parking position”, ne uitam toti uimiti la cate avioane erau pe acolo… si erau unele atat de mari, incat eram convins ca avionasul nostru ar putea sa treaca relaxat pe sub burta lor. Probabil nu era adevarat, Rombacul nu era chiar asa de mic, dar asa am avut senzatia… Si apoi am ramas mut de uimire cand am vazut un burduf lipindu-se de avion si cum am ajuns direct in aeroport! Wow! A urmat apoi legendarul drum spre Maastricht :).
Pentru multi, acel “prima data” este de neuitat, chiar daca repeti experienta, de doua ori, de cinci ori, de foarte multe ori. De atunci am decolat (si Slava Domnului, am si aterizat) de 726 ori… dar niciodata nu o sa uit acel “prima data”… Apropos… la voi cum a fost prima data ?
PE 1 SEP.1991 LOCUIAM DE 2 ANI IN AMSTERDAM,DAR NU ZBURASEM DECAT CU CURSE INTERNE IN ROMANIA,PRIMA DATA BUC -TG MURES ,PRIN 85 ,AM BAUT CEVA IN AEROPORT DE FRICA ,SI NU-MI ADUC AMINTE PREA MULT, DECAT DE CARPATII MAGNIFICI VAZUTI DE SUS.IN SCHIMB PRIMUL TRASATLANTIC ,A FOST GROAZNIC, NU SE MAI TERMINA M-AM UITAT LA CEAS DE 1 MILION DE ORI..DAR NIMIC NU SE COMPARA LA GROZAVIE CU PRIMUL TRANSSIBERAN BUC -BEJING 10ZILE DUS,S-AU PRIMUL TRANSATLANTIC CU VAPORUL.
Aha, deci ai folosit punga pana la urma 🙂
O sa scriu si eu pe blog cum a fost, desi a trecut mult de atunci (aveam vreo 5-6 ani)…
Prima si ultima oara cand am folosit punga 🙂
Eu din pacate, nu am prea multe de povestit despre primul zbor.
– Prima mea cursa a fost una de Barcelona, usoara si fara emotii.
– Cea mai extrema cursa a fost una Cairo-Larnaca cu multe turbulente si cu o aeronava ce mergea atat de aiurea incat eram toti pasagerii panicati.
– Cea mai urata aterizare a fost intr-un avion Atlas Air (cred ca asa se numeau, o companie low coast din Turcia). Veneam din Istanbul si urma sa aterizam la Ercan (Nicosia turca) si jur ca am impresia ca a fost prima aterizare pt pilotul nostru! Ne-a invartit atat de mult in aer, pe stanga si pe dreapta, s-a intors si a aterizat cu zguduieli astfel incat am ajuns toti aproape lesinati.
Primul meu zbor a fost unul Transatlantic, cu ocazia plecarii cu Work&Travel in State. Am plecat din Cluj cu un microbuz pentru a lua avionul din Budapesta (era cea mai ieftina varianta). Primul zbor pana in Franta unde am avut escala l-am facut cu un air-bus si pentru mine a fost o experienta fantastica. Am savurat fiecare clipa a zborului, am prins loc la geam si am primit si micul dejun impreuna cu cafeaua. Mi se parea straniu faptul ca au pus paharul plin cu cafea direct pe masuta si ca nu exista suport special ca la masina sa nu se verse. Aeroportul din Paris era impresionant de mare, am avut parte de foarte multe peripetii acolo.
In zborul pana la urmatoarea escala, in Atlanta, m-am bucurat de filmele de pe monitorul meu, de masa imbelsugata pe care ne-a oferit-o Air France, de imbinarea zilei cu noaptea la un moment dat. In concluzie, mi-a placut la nebunie tot. 🙂
Ha, ha! Si eu imi aduc aminte de shop :). Primul meu zbor a fost Bucuresti-Munchen. Mi-aduc aminte ca mi-a fost o frica de am murit inainte de decolare, colegul cu care eram a mai turnat si el gaz pe foc, a spus ca ar trebui sa beau ceva (asa am facut), dupa care a spus sa nu-mi fie frica, pentru ca ma tine el de mana!!! Ma asteptam la ceva absolut ingrozitor, ca sa constat imediat ca totul a fost OK, n-am avut nici pe naiba, si m-am si ofticat ca l-am lasat pe el la geam.
Prima mea impresie despre zborul cu avionul a fost ca e ca atunci cand mergi cu autocarul, cu avantajul ca nu da in gropi… unele aveau sa dea, dar asta am descoperit mai tarziu 🙂
Primul si singurul (ultimul ?) zbor a fost cu un charter turistic Bucuresti > Fes (Tunisia) al unei companii tunisiene, pilotii s-au batut pentru mansa, am tremurat ca o piftie, frumos de sus, mediterana and so on, dar cand am coborat am cautat sa cumpar harta sa vad pe unde o iau pe sosea pana acasa. Si retur mai putin inspaimantator, ca n-am gasit sosea, dar evit la maxim. N-am bagat de seama care-i placerea.
Romabacul a iesit din exploatare tocmai pentru ca nu respecta normele europene de poluare fonica, asa ca explicabil ca te-a asurzit. Apropos, printre primele avioane Air Asia erau Romabacuri retrase din Europa, probabil luate superieftin.
Eu am fost prima data la Frankfurt. Era Lufthansa. Ce tin minte era ca nemtii au oprit avionul pe pista si am stat inchisi pina au venit vamesii germani in avion pentru control. Cine li se parea lor dubios nici nu cobora din avion.
Si tot legat de primele zboruri mergeam in Japonia tot cu Lufthansa. Era o insotitoare de bord super, blonda, etc, etc. Eram cativa in grup si am inceput sa facem intre noi comentarii, cam cu voce tare, ca deh nu ne intelege nimeni, ce „buna” e dumneaei. Dumneaei a venit la noi si ne-a intrebat foarte politicos daca dorim ceva. In romaneste evident. Era romanca si lucra de cativa ani la Lufthansa. Ne-am cerut scuze si ca sa arate ca nu s-a suparat pe noi ne -a adus o cutie de bomboane de ciocolata din cele care se serveau la bar la business. Sanatate!
iar cea mai emotionanata a fost o cursa interna Oradea Bucuresti cand s-a defectat un motor. S-a aterizat cu o manevra oarecum ciudata, de urgenta la Baia Mare parca (dar s-ar putea ca lucrurile sa mi se amestece in cap si sa fi fost Cluj). Noroc ca avionul are doua motoare si se descurca si cu unul la nevoie.
Rombac ?
Sampanie ?
Amsterdam ?
Super tare !
Primul meu zbor a fost cand eram prescolar, deci acum muuult timp 🙂
A fost un zbor Bucuresti-Constanta cu Antonov 24
Durata a fost de cca 40 de minute si la bord am primit (tin minte) un pahar de plastic cu un fel de suc si o stewardesa mai plinuta si mai in varsta trecea cu o tava cu bomboane.
Eh, nu se poate compara cu un zbor transatlantic cand vine o fatuca draguta cu prosoape umede si ai televizorul in scaunul din fata ta, dar pe bune ca nu ai cum sa uiti primul zbor..
Pentru mine nu primul zbor a fost memorabil (Baneasa – Treviso) ci al 7-lea:
Antonov AN2 la aerodrom. A lansat parasutisti iar apoi a plonjat spre sol. Mecanicul de la bord tinea consola centrala cu mana (se pare ca nu ar fi rezistat fara suport). Apoi IAR 46 la mansa.
Salut tuturor!!!Prima mea iesire din tara a fost anul asta ,tot cu avionul,tot la 19 ani….numai ca destinatia nu a fost Amaterdam ci Londra.
Desi aveam un aeroport foarte aproape (la Bacau) am ales sa plec de la Tg Mures.(eu locuind in Roman).Noaptea dinaintea zborului a fost foarte lunga strabatand Carpatii de la Est la Vest.
Zborul in sine a fost foarte lin si scurt(doar 3 ore).
Am ajuns pe Luton la 7:05 dedi am plecat din tara la 6:05(diferenta de doua ore dintre fusurile orare).
Prima impresie care mi-am facut-o a fost aceea ca m-ai avem mult de muncit ca sa ajungem la infrastructura din vest.
Cezar avem doua lucruri in comun :amandoi am plecat prima data din tara la 19 ani, cu avionul .Sper sa calatoresc macar in jumate cat ai facut-o tu pana acum. Respect.
Genial articolul! Incerc sa-mi imaginez cum arata aeroportul in anii „90, ca am lucrat si eu in aeroport intre 2004-2008. Am zburat de foarte multe ori, dar nu a fost nimic spectaculos, poate doar cand am zburat in Mexic, Amsterdam – Mexico City 11h30min cu un 747…superb.
Primul zbor?
Budapesta-Londra cu BA. Fara vreun cunoscator sa ma tina de mana/psihic.
In primele minute am avut o culoare alb-verzui.
Dupa aia au dat de baut.
Spre aterizare, deja incepuse sa-mi placa sa zbor.
E frumos sa iti amintesti cum a fost prima data iar zborul cu avionul nu face exceptie. Desi aveam o mare curiozitate cum este sa zbori, prima data a fost in anul 2009, un zbor scurt cu un avion al companiei Blue Air catre Bodrum. Cred ca mai impresionanta era ideea ca voi zbura decat destinatia in sine. Spre deosebire de acum cand avionul reprezinta un mijloc oarecare de transport si merg la aeroport ca si cum as merge la gara senzatia de atunci e greu de explicat: emotie, putina teama, curiozitate, nerabdare… Zborul a fost scurt si placut. Am zburat atunci prima data iar de atunci nu m-am mai oprit si deja simt ca imi lipseste ceva daca nu exista macar o data la cateva luni un zbor, indiferent incontro.
In curand va urma o noua experienta in acest sens, un zbor lung, spre deosebire de cele de pana acum, catre Malaezia. Nu este ca prima data, dar cu toate acestea abia astept.
Salut Imperatoreeee ! Primul meu zbor a fost Budapesta – Hamburg ( o deplasare in Germania in interes de servici la o clinica , eu fiind psiholog clinician ) Am zburat cu Malev ( R.I.P ) , un Boeing 737-600 si pot sa spun ca a fost un zbor placut , pe fondul unor tipete de copii mici , rasete , glume, sandvishuri , suc, cafea si bomboane . Senzatia ca intrii in scaun in momentul decolarii si faptul ca totul devine tot mai mic uitandu-ma pe geam … sincer , m-a facut sa am un nod in stomac .
Cel mai nasol a fost la intoarcere : Hamburg – Budapesta . La poarta de imbarcare , in timp ce asteptam au aparut doi politisti si doi tipi cam dubiosi . Abia in avion am aflat ca cei doi erau turci expulzati din Germania si au fost insotiti de politie pana la poarta de imbarcare . Au stat in coada avionului iar dupa 20-30 de minute de la decolare au inceput sa strige, sa injure ( ma gandesc ) statul german si politia . Mi-au trecut prin cap fel si fel de scenarii : vor striga Allah akbar ? Vor scoate vreo arma alba ? vom ajunge cu bine la Budapesta ? uff…La aterizare in Budapesta au urcat doi politisti in avion si i-au incatusat . Urmatorl lor zbor era spre Ankara ma gandesc ….
Din 2007 am zburat de 12 -14 ori cam asa . Am zburat in Germania , Scotia , UK , Turcia , in tara -( Oradea -Bucuresti) si Iran .
Hmmm abia astept urmatorul zbor 😀 …
Prima iesire din tara era pe jos si nu mi-a reusit ca m-a saltat aproape de fasie un militian de la circulatie, era in ’89 si aveam 15 ani, m-au eliberat dupa o zi. Cu avionul am zburat prima oara doar in ’98 era o calatorie cu 4 avioane. Tarom Otopeni – Istanbul si am savurat-o din plin. Apoi Turkish pana in Karachi, cu mincare buna, borseta cu sosetute, dopuri si toate ale. Mai departe PIA pana in Lahore, cateva clase mai jos iar ca mancare o chiftea iute. Zborul Lahore – Peshawar parca erau numai talibani in avion, undeva in spate o femeie ascunsa sub o burqa. Putin mai tarziu un zbor Kabul-Kandahar cu Ariana. Am tras masina pe pista, langa avion, mi-am pus bagajul in cargo si cu greu mi-am facut loc pe culoar. Apoi insotitorii i-au rugat pe cei ce nu calatoresc cu noi sa coboare, pe talibani sa isi scoata cartusele din arme. Apoi prin fumul de tigara am admirat crestele Hindu Kush-ului. Dar pentru ca platisem de trei ori pretul fata de localnicii am primit un ceai si un pachet de biscuiti, adica un fel de bussiness class.
Sa nu uit si interpretarea termenilor. TAROM – „Try Again Romanian Old Machines”. PIA – „Perhaps It Arrives” .ARIANA – „Scariana – Three Frights A Week” . Turkish nu stiu cum se traduce.
Super tare experienta 🙂 Cum e Afghanistanul ?
Relativ la acronime, cel mai mult mi-a placut acronimul de la defuncta SABENA – Such a Bed Experience Never Again 🙂 Sau codul lui Sri Lankan – UL (Usually Late)
L-au scos talibanii de pe orice harta turistica. In urma cu 5-6 ani se mai putea calatorii, vizita ceva. Acum a calatorii in afara oraselor ca strain e sinucidere. E pacat, pentru ca are multe locuri pitoresti. Am intalnit in urma cu cativa ani in Dominicana un evreu canadian originar din Sibiu ce prin anii 60-70 lucra ca ghid turistic in Afganistan. Era epoca hippy si erau mii de vestici ce calatoreau pe vechiul drum al matasii trecand prin Iran, Afganistan, Pakistan. Tari care intre timp au imbratisat o forma radicala de islam. Aici toti astepta cu neliniste 2014 retragerea NATO. Cand sovieticii s-au retras in ’89 a fost razboi civil.
In ultimele luni a inceput sa se desumfle o leaca bula imobiliara, in Kabul era greu sa gasesti o chirie la curte sub 1000$. Inca se construieste enorm orasul a crescut de 5 ori in ultimii 10 ani. Cu cresterea asta cel putin in capitala proverbiala ospitalitate afghana incepe sa dispara.
Zilele trecute am vazut primele semafoare insa functioneaza doar cu un politist pe post de bariera:).
Una peste alta ca in orice tara straina in Afganistan nu duci niciodata lipsa de experiente care nu pot decat sa te imbogateasca.
Mi-ai trezit nişte amintiri foarte vechi …
Ca şi la tine, prima mea ieşire din ţară a fost cu avionul, doar că eu aveam doar 12 ani.
Pe 1 august ’83 eram în Otopeni, cu o valiză cât mine de mare … urma să plec o lună în ”iadul capitalist”. Mă aştepta o lună de hălăduială prin Grecia, lucru la care nici măcar nu visam cu 3-4 luni în urmă.
Primul zbor a fost foarte plăcut, cu unul dintre avioanele de care-mi voi aduce întotdeauna aminte cu plăcere, ”tancul zburător” TU-154. Nici un avion cu care am zburat de atunci nu m-a aruncat în scaun la decolare aşa cum a făcut-o Tupolev-ul.
Tot în acea perioadă am mai zburat cu ambele versiuni de 1-11 😀 … şi cu BAC-ul şi cu ROMBAC-ul. Când am coborât pe Otopeni din ROMBAC 1-11 nici măcar nu l-am auzit pe tatăl meu care mă striga de la 10 m … mie îmi zdrăngăneau încă motoarele în urechi 😀
Din fericire până acum am reuşit să nu mă răstesc niciodată la bocanci 😀 O singură dată am căutat punga … just in case … în timpul unei aterizări cu un Embraier 170 pe Helsinki Vaanta. Erau nişte turbulenţe atât de puternice încât aveai impresia că avionul … dă din aripi ca să zboare 😀
Mult succes în continuare,
Cu mare regret nu mai tin minte nimic din primul zbor cu avionul.
Eram mic, 3-4-5 ani, imposibil sa-mi aduc aminte, la bunici in Oradea, in vacanta de vara, de la gradinita. La finalul sejurului, a venit tata dupa mine si nu oricum: fiind cu treaba in Bucuresti, a ales varianta cea mai rapida de a ajunge la mine, cu avionul. Ne-am intors impreuna la Bucuresti, in zbor, intr-o dimineata a unei zile in care am mers prima oara si cu metroul. Nici asta nu tin minte. Dupamasa urma sa luam trenul catre localitatea unde locuiam. Din povestile parintilor, la finalul unei zile incarcate, pentru mine, am intrebat plin de inocenta si sinceritate: „- Cu racheta cand mergem ?” :).
In adolescenta numaram zilele pana implinesc varsta pentru permisul de conducere. Am fost chiar obsedat, lucru care probabil se reflecta in cele cateva sute de mii de km parcursi in ultimul deceniu, care au compensat intr-un fel, prin libertate si slow-motion view, comoditatea si viteza oferita de avion.
Mult timp nu am mai zburat, pana in toamna lui 2008, cand am vizitat Barcelona. Tin minte ca pista de decolare de la Cluj mi s-a parut un teren proaspat arat, fata de ce am descoperit aproape 3 ore mai tarziu, la coborarea in Catalunia.
In esenta, experienta asta o consider: Primul meu zbor !
Zbor pentru prima data, cu Ryanair, calatoresc doar cu un rucsac, acesta avand dimensiunile daca sta relaxat mai mari de 20cm pe lateral, insa daca il apas putin, se incadreaza lejer in cei 20cm. Credeti ca pot avea probleme ?
Probabil ca nu. Am fost o singura data cu Ryan in 2011 intre Luton si Dublin si atat. O sa zbor la sfarsitul lunii, pot sa-ti zic din experienta abia atunci
Ryan sunt ok in ceea ce priveste bagajul,singura problema(daca-i pot spune asa)putand fi generata de faptul ca uneori iti cer sa trimiti bagajul la cala „for free”.Am calatorit frecvent cu ei si niciodata nu am intampinat dificultati.
E în ordine, Viorel. Nu o să ai probleme, nu i-am văzut niciodată să măsoare vreun rucsac. Sunt OK şi cu trolerele, doar că, aşa cum spunea şi Liviu, uneori le trimit la cală gratuit. Ceea ce poate fi, de multe ori, un avantaj. Ca să nu mai spunem că ai dreptul la două bagaje de mână gratis (un troler şi o geantă), mai mult decât la oricare altă companie low-cost.
Va multumesc mult pentru raspunsuri