Cred ca v-am spus ca, probabil, orasul pe care l-am vizitat de cele mai multe ori in viata este Budapesta. Asta exceptand Romania, pentru ca la Sinaia, Predeal si Brasov am ajuns de sute de ori, la Budapesta doar de zeci de ori. Da, stiu, multa lume este intotdeauna in cautare de nou, de destinatii noi, necunoscute, demne de a fi explorate, si eu sunt la fel. Dar, pe de alta parte, sunt locuri in care imi face foarte mare placere sa revin, din nou si din nou… si de fiecare data sa fiu la fel de incantat ca si prima oara. Si acest loc este Budapesta.

Ajungeam pentru prima oara in Budapesta in vara lui 1992, dupa prima excursie cu biletul Inter-Rail in Elvetia, Franta si Austria. Alesesem sa vizitez Budapesta in detrimentul Vienei pe care o vazusem cu vreo luna si ceva inainte. Mi-aduc aminte ca trenul a intrat cu greu in gara Keleti, o gara veche, cam prafuita, dar sub colbul careia se vedea vechea stralucire imperiala. Ma rog, chezaro-craiasca. Am schimbat rapid niste marci in forinti, mi-am parcat gentile de voiaj la bagaje de mana, mi-am luat supliment de rezervare pentru trenul spre Bucuresti din seara respectiva (una dintre putinele expresii pe care le-am invatat in maghiara este “diak diszkont ?” cu semn de intrebare si privire blanda (inseamna un soi de “reducere student ?”) si tusti! am iesit in fata garii. Unde mi-a picat fata. Aliniate, frumos, la parterul unor blocuri, vad toata bateria de fast fooduri din Occident – McDonald’s, Burger King, Pizza Hut… In 1992, pentru un roman, toate fast foodurile astea era “wow”! Cum naiba astia au si noi nu, ca doar si ei erau comunisti cu vreo trei ani inainte!

An dupa an, am tot nimerit prin Budapesta. Fie la competitii studentesti, fie schimband trenuri in drum spre Vest, fie, mai apoi, in delegatii sau chiar in tranzit in drum spre Sarajevo, Skopje si Tirana. Aici, am sarbatorit si Anul Nou in 1998, intr-o excursie organizata (de fapt, complet dezorganizata) de agentia C&D Partner (nici nu stiu daca mai exista)… dar a fost fun… pentru ca nu am  asteptat autocarul care venea constant cu 3 ore intarziere, ci luam troleibuzul pana la Keleti si de acolo Budapesta era a noastra!

Anul acesta am fost de doua ori in Budapesta. O data asta vara, la festivalul Sziget https://www.imperatortravel.ro/tag/sziget  si acum, iarna, la invitatia Biroului de Turism al Ungariei intr-o orgie de vinuri si spa-uri prin nordul Ungariei. Cand Julia de la reprezentanta romaneasca a biroului de promovare turistica a Ungariei m-a intrebat daca vreau sa merg, mi-a spus ca mergem prin Ungaria de Nord, pe la Tokaj, pe la Miskolc, pe la Eger, locuri in care n-am ajuns. Ceva, ceva simteam ca imi lipseste … “Julia, nu ne ducem si la Budapesta… la Piata de Craciun”… si Julia s-a conformat si in ultima zi, inainte de a decola spre Romania, pe un frig crancen, am petrecut o jumatate de zi in capitala Ungariei.

Desi, in mod cert, imi place vara, Budapesta, iarna, mai ales de Craciun, este o feerie, este un oras ca din basme… Da, Parlamentul, Palatul Buda si Podul cu Lanturi sunt luminate vara la fel ca si iarna, dar, nu stiu, parca, pe un frig patrunzator, cand stai batut de vant, sus pe Bastionul Pescarilor, si Parlamentul, si Citadela, si Podul, si Catedrala Sf. Stefan par ca niste globuri de Craciun intr-un brad imens.

Dupa ce am debarcat din autocar in centrul Budapestei, am luat-o la picior. Nu ma interesau prea mult shoppingul si nici cafeaua sau vinul fiert. Voiam sa revad Budapesta, Budapesta mea. Si cum ziceam, era un frig naprasnic de imi ingheta mana pe videocamera si SD-ul in aparatul foto! Dar parca, si in aceste conditii, Budapesta m-a incantat. Am ajuns in Piata Széchenyi, redenumita de actualul premier Viktor Orbán, intr-un exces de patriotism care da pe dinafara, din Piata Roosevelt. Pe langa una dintre miile de statui care impanzesc Budapesta, soarele stralucea pe un copac plin inca de frunze multicolore care se agatau eroic de crengile copacilor, in ciuda zapezii si a lunii decembrie.

Am luat-o pe pod, pe langa leii de piatra fara limba, aproape spulberat de curentul Dunarii… nu, nu in apa, ci de vantul care bate pe Dunare. As fi vrut sa iau cel putin funicularul pentru a urca la palatul Buda pentru o privire panoramica asupra Pestei, dar nu mai aveam timp. La o ora fixa trebuia sa ma intorc in centrul Budapestei pentru pranz.

Asa ca am revenit pe pod si ceva, ceva m-a tras spre Catedrala Sf. Stefan (ori Szent István pe ungureste). Vazusem in treacat Piata de Craciun din Piata Vörsömarty, din capul strazii pietonale-comerciale Vaci Utca, dar parca nu m-a atras asa de mult… Si, ducandu-ma spre Catedrala care stralucea in soarele apusului, am descoperit Piata de Craciun, care m-a incantat cel mai mult… Am vazut acum cativa ani Piata de Craciun din Frankfurt, trecusem si prin pietele de Craciun din Viena, cu o zi inainte vazusem Piata din Miskolc si, cu o ora inainte, Piata de Craciun din Vörsömarty ter… Dar nu stiu, piata (ce piata, piateta, ca era mica) de la Sz. István m-a incantat… poate pentru ca era mai mica, poate pentru ca nu era aglomerata, poate pentru ca cineva a avut ideea geniala de a instala un mic patinoar pe care copiii patinau, cadeau, se ridicau si patinau din nou…

M-a sedus placinta cu mere si placinta cu visine stralucind in soare, mirosul vinului fiert (sunt convins ca era fix ca oricare altul), lumea care cumpara turta dulce sau castanele puse la prajit (desi nu mananc asa ceva nici picat cu ceara)… si in ciuda frigului, deodata, am avut un sentiment de bine, de placere… Cum nu am mai intalnit in nicio alta Piata de Craciun… oricat de vieneza sau frankfurteza a fi ea… A-ti placea un loc este atat de subiectiv si fara niciun motiv pe care sa-l investigheze savantii britanici!

Dupa masa trebuia sa purcedem spre aeroport. M-am uitat la ceas, era prea devreme! Trebuia sa mai facem ceva… si am facut… Edit, ghida noastra, a indreptat microbuzul spre dealul Budei si ne-a varsat o jumatate de ora in fata Hiltonului, construit zid in zid cu Catedrala Matei Corvin… sa vezi atunci ce vijelie, toti din microbuz, inarmati cu aparate foto mai mult sau mai putin sofisticate ori doar cu telefoane mobile, au inceput sa alerge intre catedrala si Bastionul Pescarilor… era o ora magica… soarele apusese, dar o parte a cerului inca avea o culoare bleu-deschis, iar, jos, in Pesta, se aprindeau luminile… este un moment superb, pe care nu trebuie sa-l ratati! Iar alergatura a fost determinate atat de entuziasm, cat si de frigul naprasnic… dar ce mai conta.

In drum spre aeroport ne-am oprit putin in Hosok ter, Piata Eroilor, imensa piata strajuita de Muzee de Arta, statui de regi maghiari si principi transilvaneni, avand in centru o mare coloana pe care se afla cocotat Árpád descalecatorul… dar nu pentru Árpád ne-am oprit aici, ci mai ales sa arunc o privire spre Palatul Huniazilor (o copie a impozantului palat de la Hunedoara) la baza caruia, an de an, din 1926, se aranjeaza un superb patinoar… daca vii vara aici, te poti da cu barca pe lac, daca vii iarna, exact pe acelasi loc vast poti patina pe unul dintre cele mai mari patinoare in aer liber pe care le-am vazut vreodata!

Din pacate, ora plecarii spre Bucuresti se apropia, asa ca a trebuit, cu parere de rau, sa plecam din Budapesta… Cu speranta unei reveniri  cat mai rapide… iar daca aveti chef de un weekend sublim, dati o fuga pe la Budapesta… pentru cei care locuiti prin Vest nici nu e departe. Probabil, ati mai fost adeseori, dar, credeti-ma, de fiecare data Budapesta o sa va face sa va simtiti mai fericiti… si, in ultima instanta, asta e si unul dintre scopurile calatoriilor… sa va faca mai zambitori, mai fericiti… La multi ani si Sarbatori fericite!

Imagini Budapesta

Catedrala Sf. Stefan

In fata caruia, se afla un targ de Craciun mai mic, dar foarte fain

Cu patinoar pentru copii

si multe lucruri bune, bune cum ar fi miere…

prajituri

turta dulce…

Ce va doriti… placinta cu mere sau cu visine ?

Dar hai sa ne plimbam putin si prin oras

mai intai, niste sculpturi haioase

Podul cu lanturi

sau leul fara limba strajuind podul

Dar de departe, cele mai fotogenice clipe sunt in amurg, sus, pe dealul Buda

Parlamentul Ungariei

Podul cu lanturi

Catedrala Matei Corvin

Iar pe intuneric, am ajuns in Piata Eroilor

Statui de regi maghiari si principi transilvaneni

Iar in spate, un patinoar grozav !