La sfarsitul anului trecut, Stefan a scris niste articole foarte faine despre cum a petrecut super-furtuna Sandy in New York, dar si despre cele mai interesante locuri din New York. Stefan insa a locuit mai mult timp in California si pentru ca eu n-am calcat niciodata in acea parte de lume, dar care sunt sigur ca va intereseaza… asa ca haideti sa vizitam California alaturi de Stefan !
Am locuit în California de la jumătatea lui iunie până la sfârşitul lui octombrie. M-am simţit ca unul de-ai lor, ca unul care venise să rămână acolo, ca unul care era acceptat din start acolo ca orice: turist, student, imigrant. Şi nu pentru că aş fi mai special, ci, pur şi simplu, pentru că ei sunt deschişi la minte, curioşi, bine intenţionaţi. Pare că nu contează pentru cineva care doar vine în vizită, dar contează pentru că o să te simţi ca “acasă”.
Aşa, ar trebui să scapi de ce idei ai despre California. La ce te gândeşti când spui “California”? Probabil, soare, nisip, fete blonde bronzate şi palmieri. Ce să zic, că nu e adevărat? E adevărat. Dar e mult mai mult decât atât.
De ce te-ai duce acolo? Normal, e greu, biletul costă o căruţă de bani. Niciodată nu m-am gândit că SUA ar fi o destinaţie turistică pentru mine. În niciun caz înaintea Asiei de Sud-Est, în care tot vreau să merg, sau a Americii de Sud, pe care aş fi ales-o fără să stau pe gânduri înaintea celei de Nord. Dar o sumă de factori m-a trimis acolo. Să continui: te-ai duce acolo pentru că e altceva. E diferit de tot ceea ce credeai. N-am vizitat toată lumea, dar, cel puţin, referindu-mă la Europa, pot să spun că nu poţi compara. “Ştim” Statele Unite din sute de filme. Dar ce e acolo, de fapt, e diferit. Ce e în California e foarte diferit de restul Statelor Unite.
Şi, până la urmă, ce este diferit acolo? Oamenii sunt. În afară de toate celelalte lucruri care, oricum, o să fie, stilul oamenilor o să surprindă. Sunt oameni simpli. Foarte simpli. Nu se “dau mari” cum m-aş fi aşteptat. Am două exemple simple. Un tip undeva la 35 de ani care s-a dat jos dintr-un Ferrari. Era îmbrăcat atât de simplu încât, dacă nu-l vedeam coborând din acea maşină, mi se făcea milă de el. Tricou alb şifonat, pantaloni scurţi monotoni şi papuci (cum altfel decât simpli?). Al doilea exemplu: un tip (tot tânăr) a coborât dintr-un Rolls Royce. Haine: un tricou cu un mare “smiley”, bermude jerpelite şi papuci. Acelaşi lucru se tot repeta. Nu se pune aşa mare preţ pe haine, pe aparenţă (bine, maşini scumpe tot îşi cumpără, dar nu se uită urât din ele cum se mai uită la noi). De ce ar ajuta asta un turist român? Pentru că ştim foarte bine ce atitudine negativă au mulţi oameni de la noi. Ştim şi vedem stresul de pe faţa atâtor oameni. Normal, e vorba (şi) de bani. Dar ciudat este că şi oamenii mai puţin bogaţi din California au o relaxare străină nouă. Are mult efect şi soarele care străluceşte în fiecare zi. Am văzut prima ploaie după 3 luni. Nu prea ştiu ce se întâmplă în celelalte luni ale anului, dar dacă mergeţi vara vremea o să fie bună. E bună tot anul de fapt, numai că, din când în când, îşi mai permite moftul de a fi răcoroasă. Ca o zi de aprilie. Dar nu vă imaginaţi vara cu 35-40 de grade. Gândiţi-vă la o lună caldă de mai. Numai seara e mai răcoare, ceea ce se datorează deşertului care înconjoară zona. Adică staţi liniştiţi, vremea o să fie frumoasă, iar temperatură plăcută.
Spuneam de oameni. Oamenii sunt molipsitori. Zâmbesc pe stradă fără motiv. Se uită la tine şi te salută; nu este vorba doar de un salut politicos. Te ajută şi îşi iau timp cu tine, orice ai vrea să afli. Începi să crezi că ăsta este adevărul, începi să uiţi de frunţile încreţite şi privirile îndreptate în jos de la noi de acasă. Imediat ce vorbeşti cu ei, o să te întrebe “de unde eşti?”. Ar trebui să răspunzi “Europa, România”. Pentru ei Europa încă e o… ţară mai mare. La un moment dat circula o glumă cum că americanii sunt bucuroşi de crearea Uniunii Europene, pentru că nu mai trebuie să ţină minte numele atâtor ţări. Aproape sigur vei fi întâmpinat de “cool” sau “awesome”. Totul în California e “cool” sau “awesome”. Aceste două cuvinte pot însemna şi “nu sunt sigur ce e asta, dar precis e tare” sau “n-am auzit niciodată, chiar d-aia e tare”. Toţi care n-au mers deja vor în Europa. E “exotic”, să zicem aşa, pentru ei. Vor în general în Paris şi în Italia. Nu Franţa şi Italia… Paris şi Italia; filmele astea i-au omorât şi pe ei. Dacă ai puţin noroc, ei vor şti şi ceva despre vampiri (încă un motiv să exploatăm asta, nu?) sau despre Nadia Comăneci. Mai nou, o să apară şi remarci despre Inna sau Alexandra Stan. Ciudat este că în America m-am simţit şi eu mândru că sunt român. Nu vă fie ruşine să (vă) recunoaşteţi, în Europa ne ferim, câteodată, să spunem că suntem români. Ori, atunci când auzim limba romană pe stradă din altă ţară UE, o vorbim mai încet pe a noastră, să nu fim “descoperiţi”. M-am surprins de mult ori făcând asta şi n-am găsit motivul. Poate că, în subconştient, ne credem mai tari decât “ceilalţi” români pe care-i întâlnim în Europa, de parcă i-am cunoaşte.
Să revenim. Da, m-am simţit mândru că sunt român. Eram imediat asociat cu Europa. Nu că n-am fi din ea, dar mă simţeam pus în aceeaşi oală cu un neamţ sau un francez. Egali. Acelaşi sentiment de simplă admiraţie curioasă îl întâlneam la majoritatea. Mă priveau ca pe un descendent al unui strămoş simpatic, un strămoş pe care îl “shareuiesc” şi cu ei. O ciudată rudenie ne-ar lega aşa, peste veacuri. Şi da, eşti prietenul lor apoi. Sunt deschişi într-o manieră naturală şi informală. Uitaţi de conduită, de limbajul formal. Vă pierdeţi timpul.
Am fost invitat într-o casă de americani. M-a invitat o fata de 20 de ani. Am mai luat şi un prieten, ca să nu fiu singur. Acolo erau tineri de vârste asemănătoare plus părinţii lor, fiecare cu bisericuţa lui. Am intrat, am fost prezentat fiecăruia în parte, m-am bucurat din nou de faptul că sunt european şi… gata. Apoi au trecut la discuţiile lor. Nu tu “ia un scaun”, nu tu “vrei să mănânci?”, nu tu “te simţi bine?”. Nimic. Ciudat a fost că toţi erau de “familie bună”. Cum îşi permit ignoranţa asta? De fapt, aşa e văzută ospitalitatea la ei. Intri în casă lor, îi cunoşti, iar apoi eşti “de-al casei”. Te poţi servi cu orice, stai oriunde, nu se uită nimeni urât la tine. E un alt fel de ospitalitate. Mult mai naturală, dacă stau bine să mă gândesc. Dezbrăcată de politeţuri inutile tip “Vrei o sarma? Da’ sigur nu vrei?”. Chiar dacă zici “nu” de două ori, tot primeşti câteva sarmale.
Despre ce locuri o să vorbim mai pe larg?
– Los Angeles-ul cu Hollywood, Sunset Boulevard, Beverly Hills, Santa Monica şi altele;
– San Francisco;
– orăşele frumoase a căror denumire se termină cu “Beach” – Malibu, Huntington, Venice, Newport, Laguna;
– Palm Springs;
– Parcuri naţionale – Yosemite, Sequoia, Death Valley;
– Six Flags Magic Mountain – unul dintre cele mai tari parcuri de distracţie din lume;
Bonus: chiar dacă nu este în California, va fi şi un episod separat – Las Vegas. M-am gândit că nu strică.
Următorul episod: Los Angeles
Imagini California
Griffith Observatory
Sunset Boulevard
San Francisco
Huntington Beach
Malibu Beach
Newport beach
Palm Springs
Yosemite National Park
Death Valley National Park
Six Flags Magic Mountain
Las Vegas
[mwi-product sku=”TA001,TSACFRXXX,TSAKEYXXX” img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]
Multumesc Stefan pentru articol. Imi confirmi inca odata ca se merita sa dau salariul pe vreo 4-5 luni sa vad si lumea noua. Am vazut Venezia si Parisul de cate 3 ori si banuiam ca macar orasele astea sunt visul oricarui american de rand (asa cum sunt si eu aici).
Poti sa-mi confirmi ca, excluzand financiar biletul de avion si problema obtinerii vizei, TOTUL E MAI IEFTIN ca aici: mancarea in supermarket, o masa la restaurant/fast-food, hotelurile, campingurile, benzina, inchirierea unei masini, transportul in comun(asta comparativ cu capitalele europene)?
Da, in general e mai ieftin. Pentru un pret bun la hotel poti sa incerci chiar site-uri gen hotwire sau priceline (au oferte pentru hoteluri al caror nume nu il dau, dar poti vedea confortul, dotarile si zona). Masina de inchiriat e mai ieftina, dar atentie la taxe si asigurare, supermarketurile si restaurantele in general mai ieftine decat la Paris, sa zicem.
@nicu: maestre termina cu prostiile si asculta la baiatu’: daca vrei sa vezi California ar fi bine sa fie printre ultimele locuri din SUA de vazut…asculta-ma cu atentie: totul este scump incepind cu benzina, mincarea, hotelurile etc; tot ce te inconjoara este scump inclusiv aerul pe care il respiri :)) Incepind din San Francisco si pina in San Diego. Si pentru ca veni vorba sincer sa fiu cam astea sint singurele puncte de interes major pe care ar trebui sa le vezi in California. Poate eventual sa dai o fuga la Big Sur sau in parc la Yosemite daca iti place natura. In rest e bullshit pierdere de vreme. Super aglomerat pe toate autostrazile si super scump orice vrei in comparatie cu alte state care merita vizitate…
Salut,
Da, preturile sunt bune. transportul in comun nu e scump, benzina, cum cred ca am si scris, e la jumatate din cat e la noi. Asta daca ai ce sa conduci :). Normal, eu am scris de lucruri la „buget” , dar cine merge pana acolo n-o sa se duca cu 100$ in buzunar asa ca iti permiti sa faci multe cu bani relativ putini. De supermarket n-am scris dar au unul pe nume „99c” – adica tot ce e acolo costa sub 1$ – deci poti manca mai ieftin ca la noi… dar fara pretentii de „bio” sau ceva.
O sa cititi mai multe in episoadele viitoare.
Mersi,
Va multumesc pentru raspunsuri.
Asta e….cu salariul mediu din Ro pe 4-5 luni cum scriam mai sus, nu-mi pot decat sa vad NY vreo2 zile apoi sa schimb avionul spre Los Angeles (am si eu damblaua mea, sa fac o baie in Pacific) sa inchiriez o saptamana din aeroport o masina pt San Francisco (eventual) si Las Vegas cu Grand Canion si apoi direct acasa … Si toate astea impreuna cu inca unul sau doi prieteni, in vreo 2 saptamani cu max 2000-2500$ (plus avion) ca mai mult nu-mi permit. Stiu aproape tot despre ce se poate vizita si face in State. Multumesc inca odata pentru raspunsuri si felicitari Stefane pentru articole.
Eu as zice sa mergi mai bine in Mexic cu banii astia si ti-ar ajunge pt o luna. Plus ca nu ai nevoie de viza si ai o gramada de lucruri interesante de vazut. Poti s-o iei din Mexico City pana la Cancun cu o mica abatere din drum la Acapulco ca sa faci si o baie in Pacific..:), sau la Puerto Escondido. Eu am spus ca poate voi merge in SUA cand se vor scoate vizele, n-o sa stau niciodata sa ma rog de ei, sa completez nu stiu cate formulare etc. Si mai faci o baie si in Caraibe, oricum SUA nu are nici pe departe plajele Mexicului.
Foarte bun sfat
As face o singura remarca referitoare la baia in Pacific: cine isi face ginduri ca se va scalda pe West Coast sa ia in considerare ca poate face asta doar de la San Diego in jos.
Daca vrei soc hipotermic dute in Santa Monica :)) si tine aproape celularu sa suni la 911 :))
Minunat! Abia astept tot „serialul”
O sa vina o sa vina, mai avem,
Apropo de faza cu „name your price” sau rezervari fara sa vezi hotelul, din cate am vazut pe priceline e valabila doar pentru resedinta in SUA sau Canada iar la hotwire sunt mai multe tari de resedinta disponibile dar nu si Romania. Doar daca intrii pe hotwire-uri din alte tari, spre exemplu Irlanda, poti selecta Romania dar ofertele parca nu-s asa de grozave. A folosit cineva si a fost multumit de oferta primita?