Iaca, am ajuns si la partea in care sa povestesc ce am vazut si am facut prin Myanmar. O sa incerc sa va dau o imagine de ansamblu, cu promisiunea ca voi reveni in curand cu mai multe detalii si povesti. Ce pot sa spun este ca Myanmarul este o tara mare (55 de milioane de locuitori locuind pe 676.500 de kilometri patrati de teren – adica aproape de trei ori cat Romania). Are munti, are rauri imense, are plaje tropicala (pe astea nu le-am vazut, dar cei care au ajuns pe plaja myanmareza mi-au spus ca e foarte faina), are paduri tropicale, dar si un climat aproape desertic in zona Bagan – curios pentru verdea Indochina). Este un stat budist plin de devotiune, asa ca indiferent unde te afli si intorci capul vezi cel putin o structura religioasa – o pagoda, o stupa, vreo capela, vreo statuie a lui Buda. Presa da vina in general pe bugetul militar prea mare pentru situatia economica dezastruoasa. Uitandu-ma de jur imprejur, bugetul pentru lucrari religioase este cel putin egal cu cel al armatei, daca nu si mai mult.

Am aterizat la Yangon, fostul Rangoon colonial, fosta capitala a Birmaniei. Dupa ce tara a fost rebotezata Myanmar, junta s-a gandit sa mai arunce bani pe un proiect colosal si fara sens si a decis sa construiasca un oras-capitala model, demn de tresele ilustrilor APV-isti de la putere. Altfel spus cam ce a facut Brazilia acum cateva decenii, dar si Malaysia sau Kazahstanul recent. Desi conducerea cazona de partid si de stat si-a luat talpasita din Yangon, orasul continua sa fie capitala economica a tarii… o capitala care reflecta intru totul situatia generala – m-am plimbat pe strazile orasului pline de gropi si capcane antipietoni, printre vanzatori de te miri ce… de altfel, desi fetele oamenilor isi tradau rasa asiatica, atmosfera imi aduce, mai degraba, aminte de Delhi… cladiri coloniale decrepite, care nu au mai fost mangaiate cu bidineaua de decenii de impliniri marete, magazine pline cu electronice chinezesti si coreene (mega-promotii la Samsung in toata urbea!), lume si popor revarsat pe strazi. Chiar si la cinema tronau niste afise cu productii de Bollywood. Spre deosebire de Delhi, imi lipsea mizeria… nu pot spune ca Yangon este un etalon de curatenie, dar e totusi OK… si nu stiu, dintr-un motiv sau altul, nu prea mi-a placut.

Seara, am ajuns la pagoda Shwedagon, cel mai sfant loc pentru birmanezi, deoarece gazduieste diverse lucruri care au apartinut la nu mai putin de patru reincarnari ale lui Buda. Este cu adevarat un complex imens, vizibil din multe locuri din marea metropola myanmareza. Aici este sufletul natiunii, de aici si-a inceput Aung San Suu Kyi cariera politica si tot aici Barack Obama a facut senzatie acum vreo luna – desi nu avea vreo vizita cuprinsa in program, Barack si-a sucit intreaga suita si, spre disperarea lui Secret Service, care nu dezinfectase si nu securizase locul, a hotarat sa mearga la Shwedagon. A ajuns la pagoda, s-a descaltat cu naturalete (in orice loc sfant budist trebuie sa te descalti, inclusiv de ciorapi, nu poti sa umbli decat descult!), urmat de Hillary Clinton si de Secret Service, si, desculti cu totii, au facut un tur de pagoda, unde a turnat apa in cap unui Buddha de vineri (obiceiul este sa torni apa in cap statuii lui Buddha dedicata unei anumite zile – exista “Buda de luni” sau “Buda de marti” etc. Trebuie sa torni apa peste un Buddha din ziua saptamanii in care te-ai nascut!)… Inutil sa spun ca acesta este unul dintre acele gesturi care pot impresiona o natiune!

Am udat si eu un Buddha de sambata, m-am invartit descult in jurul pagodei, m-am asezat strategic in acele locuri de unde se vede scanteierea unui diamant incastrat in stupa centrala. “Stii, diamantele de aici valoreaza 50.000 de miliarde de dolari” imi spune cu un aer de cunoscator un mosulet in longyi, acea fusta (cunoscuta si sub numele de sarong) purtata cam de toata lumea de pe aici, barbati sau femei. Fac un calcul scurt si descopar ca daca s-ar vinde, fiecare locuitor al Myanmarului ar primi circa 850.000 de dolari. “De ce nu-l vindeti. Fiecare dintre voi ati primi 850.000 de dolari… nici nu stii cate lucruri ai face cu banii astia” ii replic batranului. “Asta nu se poate, este diamantul lui Buddha”… hmmm.

Una dintre dificultatile pe care le-am avut in Myanmar a fost sa-i inteleg pe localnici. Nu stiu de ce, dar inteleg destul de bine engleza vorbita de chinezi, francezi, thailandezi sau cea latrata de indieni… uneori inteleg mai bine decat multi pentru care engleza este limba materna. Doar in Myanmar am descoperit ca nu puteam intelege pentru nimic in lume engleza myanmareza… E drept, am mai gasit oameni care sa vorbeasca cu un accent OK (am intalnit o adolescenta care era managerita intr-un restaurant deservit in exclusivitate de copii care vorbea chiar o engleza oxfordiana), dar engleza majoritatii a fost o enigma pentru mine… Ce fericire a fost cand m-am reintalnit cu engleza cantata din Thailanda… Coca-Colaaaaaa, waaaaater, Fantaaaaa, Siiiiiir :).

Apoi, timp de doua zile, am dat o tura pe la Golden Rock, un alt loc sfant pentru localnici, un bolovan ridicat din mare de un rege cu puteri supranaturale si care sta intr-o pozitie care sfideaza gravitatia. Evident, nu e vorba de vreo pozitie speciala, ci de un fir din parul lui Buddha care tine ditamai bolovanul care intre timp a fost aurit de foitele cu aur pe care credinciosii le lipesc de sfanta piatra.

Drumul pana acolo este insa memorabil. Probabil, va fi complet diferit peste 10 ani, dar acum e de poveste… Mergi cu masina pana intr-un sat aflat la vreo 15 km de pagoda Kyaktiyo (numele oficial al Bolovanului de Aur). De acolo, nu mai pot urca decat niste camioane vechi, cica 4×4… Cateva duzini de calatori se inghesuie in platforma unui camion pe niste banchete… De altfel, drumul plin de serpentine ii face pe calatori sa se tina unii de altii, dar toata lumea e cu zambetul pe buze… incarcarea si descarcarea se face cu ajutorul unor scari ca la aeroportul… Clasa si prestanta! Camioanele se opresc intr-un alt sat, iar de acolo trebuie s-o iei pe jos spre Golden Rock… Dar, si in acest caz, poti sa ai o alternativa. Apar patru baieti cu o lectica dornici sa te care (fete cu cosuri de nuiele in spate se pot inhama la orice geamantan!). Si cum aici este unul dintre ultimele locuri din lume in care poti fi plimbat de o lectica publica, nu am vrut sa ratez ocazia. Si nu i-am descentrat pe cei patru, dupa ce m-au lasat la intrarea in templu pareau chiar foarte vioi, s-au apucat sa joace un soi de fotbal-tenis foarte spectaculos.

Si sa stiti ca pozitia bolovanului aurit este cu adevarat speciala. M-am invartit in jurul lui si intr-adevar e o mica mare joaca cu legea gravitatiei… probabil legislativul myanmarez a anulat aceasta lege prin zona… Sau poate ca firul de par al lui Buddha este asa de puternic!

Dupa intoarcerea la Yangon, a urmat zborul spre centrul tarii si am ajuns la Bagan… Si aici, intr-adevar, am ramas vrajit… Bagan este uimitor… Intr-o zona destul de arida (mult nisip, ma intreb ce namol o fi aici in sezonul ploios!), acum mai bine de 700 de ani, cativa regi s-au pus pe treaba si au ridicat mii de temple si pagode. Din avion (si am avut norocul sa ma invart de vreo doua ori pe deasupra, ca nu am avut timp la aterizare), totul parea ca niste musuroaie de termite… Dar, odata ajuns la nivelul solului (ma rog, un pic mai sus, catarat pe vreun templu mai inalt), perspectiva era de vis… sute de cladiri de diverse forme si inaltimi impletindu-se perfect cu palmierii aliniati de vreun inginer horticol. Sincer, Baganul se poate bate, de la egal la egal, cu Angkor Wat, dar, din fericire, inca nu sunt puhoaiele de acolo… dar daca tara se va indrepta spre o mai mare deschidere, democratizare si prosperitate, nu vad de ce milioanele sa nu ia cu asalt Baganul.

Ce poti face in Bagan… sa te plimbi de la un templu la altul, sa surprinzi panorama minunata si sa iti imaginezi viata de secol XIII… Nu va osteniti sa luati sandalele cu voi, in Bagan se circula descult. In fiecare templu trebuie sa mergi descult si cum peste tot sunt temple… din multitudinea de posibilitati de tur (pe jos, pe bicicleta, cu caruta trasa de cal sau masina), am ales ca doua zile sa bantuim cu masina, o zi cu o barca pe rau si o zi cu caruta… chiar si masina a fost originala, am avut parte de un mic jeep myanmarez – cu botul amintind de marile masini off-road ale lumii, dar mult mai mic, cu doar doua locuri in fata si un soi de pick-up in spate… unde am si stat intins pe niste saltele destul de moi :).

Urmatorul stop in jurul Myanmarului a fost la lacul Inle, un alt taram magic al acestei tari. Am locuit in satul care se anunta a fi un centru turistic de prim ordin al viitorului, dar, daca vrei sa dai mai multi bani, poti sa dormi in niste cabanute construite deasupra lacului… aducand putin cu water villa din Maldive… si totusi, ele sunt foarte autentice in aceasta zona – pe lac, sute sau poate mii de oameni locuiesc in case construite peste lac, in locuinte lacustre.

Se spune ca, acum cateva sute de ani, regele Birmaniei s-ar fi suparat pe o parte din armata sa care nu s-a batut cum trebuie cu dusmanul si le-a spus sa nu mai calce pe pamantul lui. Soldatii au luat ordinul literal si s-au mutat pe lac, un lac cu o adancime redusa, construindu-si case pe “picioroange”. Am mai vazut sate din acestea lacustre si in Cambogia, si in Thailanda, si in Brunei, dar satele de pe lacul Inle sunt unice… nu numai casele stau suspendate pe lac, ci si… gradinile de zarzavat! Sunt zeci de hectare de gradini plutitoare… construit pe un camp de trestie uscata, taranii cultiva rosii, dovlecei si alte legume care se sprijina pe “salteaua” din trestie si cu radacinile in apa… Sunt incredibile.

Am vizitat si un loc unde se fac tesaturi din trestie (fascinant!), dar si fabrica de trabucuri, pentru ca in cele din urma sa ajungem si la fosta manastire a pisicilor saltarete. In toate ghidurile, aceasta manastire e faimoasa pentru spectacolele date de calugari cu felinele atat de greu de dresat… din pacate, desi eram sigur ca ar fi fost super-amuzant, am fost descurajat inca din sat de cei de la hotel. Fostul staret al manastirii a murit, iar noul staret a decis ca dresatul de pisici nu prea are legatura cu budismul, asa ca a interzis saltul pisicesc… Si asa, manastirea este populata de zeci de pisici, extrem de plictisite, asteptand vremuri ceva mai saltarete.

Ultimul popas a fost la Mandalay, capitala nordului. Un oras pe care l-am simtit mai deschis, mai pus pe afaceri, cu multe magazine mai haioase decat in Yangon si cu cladiri cumva mai putin decrepite. In plus, un oras imens, nu foarte pedestrian-friendly… asa ca am mers fie pe motocicleta, fie cu velo-ricsa (o bicicleta cu atas), pentru ca in ziua cand am vizitat zona adiacenta sa inchiriem un songtaew, o masina pick-up cu loc de pasageri…

Cam asta a fost turul prin Myanmar. Am gasit o tara in care oamenii inca se bucura daca le faci poze, unde lumea iti spune “Hello” si “Mingalarbar” fara sa iti vanda vreun suvenir, un sentiment de bine si de liniste pe care nu l-am mai regasit de cand am plecat din Laos.

Am decolat spre Bangkok din aeroportul stralucitor, dar cam pustiu, din Mandalay. Mandalay este un oras care se uita spre viitor. Deja au un aeroport mai mare decat cel din capitala si autostrazi cu doua si trei benzi. Acum, sunt pustii, dar peste cinci sau 10 ani, cine stie…

 Imagini Myanmar

Pagoda Shwedagon, cel mai sfant loc posibil pentru un birmanez

Dupa caderea noptii, e o feerie

Udandu-l de zor pe Buda de sambata

Terminalul pentru camionul de Golden Rock

Camionul 4×4

Prin statii, apar magazine ambulante

Nu cred ca mai sunt multe locuri in lume… cu lectica spre…

Golden Rock

Aceasta a fost aurita de cei care au venit sa se roage. Poti cumpara o foita impregnata cu foarte putin aur pe care o lipesti de stanca. Atentie, doamnelor, aici este un loc „Men Only” !

Impresionantele temple de la Bagan

Sunt asa de multe…. zici ca sunt musuroaie de termite

Ommmmmm

O padure de stupe intr-o manastire de langa lacul Inle

Impresionant, nu ?

Pe bulevardul principal al unui sat de pe lacul Inle

Fascinantele gradini plutitoare

Manastirea cu pisici nesaltarete, dar, in mod cert si mai triste

Industria lacului Inle – tesaturi din trestie

Fabrica de trabuce

Palatul Regal de la Mandalay

Cele mai interesante temple sunt sculptate in tec

Si templul de la Mandalay Hill