Am ajuns pentru prima oara in Phnom Penh cu ocazia ultimei calatorii sud-est asiatice. Mai fusesem in Cambodgia, dar nu ajunsesem si in Capitala. Data trecuta, zburasem direct de la Bangkok la Siem Reap, langa Angkor Wat, si apoi m-am intors direct in Thailanda, cu autobuzul. In schimb, in Bangkok m-am intalnit cu niste romani care urmau sa calatoreasca si ei prin Cambodgia, dar ei urmau sa treaca si prin Phnom Penh, nu numai la Angkor Wat. Ulterior aveau sa-mi spuna ca orasul nu e cine stie ce. Asa ca nu am avut nicio remuscare.

Zece ani mai tarziu, iata-ma imbarcat la bordul unui avion Boeing 777 al companiei Air France in directia Phnom Penh (cu escala la Ho Chi Minh). Simplul fapt ca Air France a adaugat Phnom Penhul in lista sa de destinatii pe distante lungi spune ca in Phnom Penh s-au mai schimbat lucrurile si tara a evoluat de la ultima mea vizita. Pe atunci, nu erau decat vreo 40 km asfaltati prin toata tara. Acum, sunt sosele asfaltate, pe alocuri impecabile.

Am ajuns in cursul dupa-amiezii la Phnom Penh si pana am ajuns la hotel, pana ne-am cazat, cazuse noaptea peste capitala Cambodgiei. In Indochina, noaptea vine pe la 6. Asa ca am luat-o la picior spre centru, atent sa nu cad in vreo groapa. Trotuarul era cat de cat OK, dar lumina cam chioara. Am vazut marele Monument al Independentei si am ajuns in fata Palatului Regal unde zeci de oameni se inchinau in fata pozei lui Norodom Sihanouk, omul care si-a lasat amprenta de nesters in istoria Cambodgiei… omul a carui viata s-ar intinde pe cateva volume daca ar fi s-o scrii si tot n-ai intelegi-o. Norodom a intrat in Cartea Recordurilor ca omul care a avut cel mai mare numar de functii publice: de doua ori rege, de doua ori print suveran, o data presedinte, de doua ori prim-ministru, sef de stat (in vremea khmerilor rosii, fara insa a avea un titlu, in plus, fiind si arestat la domiciliu, si lider in exil. Am ajuns in Phnom Penh intr-o perioada de doliu. Sihanouk tocmai murise de doua luni la Beijing, in varsta de 89 de ani, dar corpul lui imbalsamat era in Palatul Regal si la doua luni dupa deces. Urmeaza sa fie incinerat in mod solemn la inceputul lui februarie 2013, iar langa Muzeul National se lucra de zor la constructia care va fi folosita pentru incinerare. In fata Palatului, oamenii inca se rugau, iar unii urcau trei trepte dupa un gard, sub zidul Palatului Regal, pentru a depune flori.

De altfel, din cauza doliului, nu se mai putea vizita Sala Incoronarii din Palatul Regal, in mod normal deschisa turistilor, ci doar zona religioasa de langa Palat aflata in jurul Pagodei de Argint (doar dusumeaua e de argint, nu intregul palat!).

Dar la Phnom Penh venisem cu gandul de a calca pe urmele victimelor khmerilor rosii, probabil cel mai odios regim pe care l-a cunoscut omenirea. Poate e normal, desi e de asemenea anormal sa ucizi milioane de dusmani, dar este aberant sa-ti ucizi propriul popor in masa… In doar trei ani de regim comunist, un sfert din populatia tarii a fost ucisa de Pol Pot si acolitii lui, unii dintre ei inca in viata. Dar sa nu anticipez.

A doua zi de dimineata, primul loc pe care voiam sa-l vad e fosta inchisoare S21. Nici nu era departe de hotelul meu, asa ca nu am mai luat nici un tuk-tuk sau moto-taxi si am luat-o pe jos pe strazile unui cartier care parea sic si intr-o zona plina cu mani-pedichiuriste care isi faceau treaba direct in strada. Nu chiar in soare, la umbra.

Cand am vazut niste autocare in zare pe anonima strada, m-am prins ca acolo era inchisoarea S21. Intr-adevar. Un fost liceu deschis cu doar cativa ani inainte avea sa devina una dintre cele mai crancene puscarii si centre de interogare a regimului khmerilor rosii. M-am apropiat de cladirile cenusii, lasate asa cum au fost gasite de trupele vietnameze… Locul nu-mi mai sugera un spatiu de educatie, ci un loc al raului… Crezi, nu crezi, dar o kharma negativa plutea in aer, in ciuda vegetatiei care incerca sa inveseleasca locul fara sorti de izbanda.

Poate multi dintre voi ati auzit de khmerii rosii, dar putini stiti exact cine sunt si ce au facut. Khmerii rosii sunt comunistii din Cambodgia. In timpul ocupatiei japoneze si, ulterior, dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, comunistii s-au aflat in fruntea luptei pentru libertate si independenta de sub ocupatia franceza. Cel mai puternic partid a fost cel vietnamez, care a reusit sa elibereze Vietnamul de Nord si sa preia puterea in 1954 dupa stralucita victorie impotriva francezilor de la Dien Bien Phu si mai apoi sa elimine si regimul sud-vietnamez in 1975, dupa un razboi de doua decenii dus impotriva Statelor Unite. In acelasi an, cadea si regimul regal din Laos, iar comunistii preluau puterea si in linistitul regat de pe Mekong. Comunistii cambodgieni nu au fost ingrozitor de activi. Printul Norodom Sihanouk, pe atunci presedinte pe viata al Cambodgiei, era un lider de stanga, un bun prieten al lui Mao si apropiat de chinezi si nord-vietnamezi. Asa ca khmerii rosii erau tinuti departe de Cambodgia, fiind folositi in razboiul cu americanii… lucru care evident ca i-a indarjit… nu numai impotriva imperialistilor, ci si impotriva fratiorilor lor rosii din Vietnam.

In 1970, generalul Lon Nol executa o lovitura de stat in timp ce presedintele-print Sihanouk era in strainatate si a intronat un regim proamerican. Vietnamezii au scos khmerii rosii din cusca, iar acestia,  hamesiti, s-au aruncat asupra firavei si prost condusei armate cambodgiene. Regimul Lon Nol s-a prabusit in 1975, simultan cu cele de la Saigon si Luang Prabang, iar fortele khmerilor rosii au intrat intr-un Phnom Penh arhiaglomerat cu sute de mii de refugiati din estul Cambodgiei ravasit de razboi civil. Orasenii i-au intampinat cu mirare si scepticism pe pustii de 18-19 ani care formau trupele invingatoare. Era 17 aprilie 1975. Dar pustii nu sarbatoreau, nu zambeau, aveau privirile ca de gheata. Phnom Penhul era numit de Fratele nr. 1 ca fiind “Prostituata Mekongului”, iar orasenii erau numiti “oamenii noi”. A doua zi, noul regim decreta evacuarea generala si totala a orasului. Motivul – un iminent atac american. Un motiv fals, desigur.

In cursul lunilor aprilie si mai, in plin sezon ploios, milioane de cambodgiene, tineri si batrani, sanatosi si bolnavi au pornit pe jos spre zonele rurale. Omul proslavit de khmerii rosii era taranul cambodgian, taranul care a produs orez si a construit Angkor Wat. Nu exista regim cambodgian care sa nu proslaveasca Angkor Wat. “Daca noi am putut construi Angkor Wat, putem face orice” au spus si Sihanouk, si Lon Nol, si khmerii rosii, si regimul provietnamez. Se spune si in zilele noastre.

Conducerea Angkaului (“Organizatie” in khmera) a ramas un secret. Nu s-au spus nume, ci doar Angka. Intre ei, fratele nr. 1, fratele nr. 2, fratele nr. … pana cine stie la ce numar. Fratii erau fani ai lui Mao. Voiau sa dovedeasca, sa arate ca unde Mao a dat gres, ei vor reusi… vor scurtcircuita orice evolutie socialista propovaduita de sovietici sau chinezi si vor ajunge direct in comunism. A doua zi dupa cucerirea Phnom Penhului, banii au fost aboliti, sistemul de educatie prin scoli a fost inchis (adevarata educatie se facea doar prin viu grai, nu prin scris!), religia a fost interzisa, orice bun de pe teritoriul tarii, fie ca era o casa sau un cutit de bucatarie, a fost nationalizat, metodele occidentale de medicina bazate pe medicamente au fost scoase in afara legii, iar intreaga populatie a fost trimisa la tara sa cultive orezul. Daca orezul construise Angkorul, el va construi si comunismul.

Dar nu oricine avea luxul de a ajunge la tara, a trai in bordeie si a cultiva orezul. Dusmanii poporului au fost inchisi in puscarii si in lagare. Iar puscaria S21 din Phnom Penh a devenit locul unde mii de oameni au fost torturati pentru a-si recunoaste tradarea si a da numele complicilor lor. Se pare ca 20.000 oameni au trecut prin acest centru de detentie. Aparent, doar vreo 2-300 au supravietuit. In momentul in care vietnamezii au ajuns pe strada unde se afla S21, au mai gasit doar 7 detinuti – erau cei care foloseau la ceva – cativa dintre ei, fotografi (khmerii rosii au fost foarte atenti sa faca dosare complete si bine organizate ale victimelor lor, iar fotografiile erau la loc de cinste).

Am calcat prin cele cateva cladiri… cateva table sugereaza ca aici au invatat niste elevi. Peretii urla a durere atroce. Sangele inca se mai poate vedea pe tavan. Ferestrele au capatat gratii, curtea scolii inconjurata cu gard electrificat, clasele au fost transformate in celule… s-au facut celule de doi pe doi din caramida sau din lemn. S21 nu era un centru de detenţie, ci de tortura. Aici, prizonierii nu trebuiau neaparat ucisi, ci torturati pentru a le smulge marturii… iar arhiva S21 este plina cu marturii fictive.

Exista sali intregi cu pozele celor care au trecut prin S21. Khmerii rosii ii pozau pe toti. Au priviri speriate. Unii sunt resemnati, stiu ce urmeaza. Sunt si femei, si copii. Se spune ca unele femei au fost violate. Asta era contra legilor Republicii Kampuchea (numele oficial al tarii in timpul khmerilor rosii). Cei prinsi au fost executati. Fara comentarii… In schimb cei care faceau disectii pe viu sau jupuiau detinutii de piele erau recompensati… probabil cu mai mult orez.

Seful puscariei a fost Khang Khek leu, un fost profesor de matematica (paradoxal, conducerea khmerilor rosii era formata din oameni inteligenti si cultivati, majoritatea scoliti in Franta). Acesta a fugit printre ultimii cand vietnamezii au cucerit Phnom Penhul, dar, desi a avut grija ca ultimii prizonieri sa fie ucisi, nu a reusit sa distruga arhiva. A fugit in Thailanda unde a fost profesor de matematica si engleza si s-a predat autoritatilor cambodgiene in 1999. De atunci e in puscarie pe viata.

A fost greu sa parcurg acele camere… ochii din fotografii ma urmareau. Dar trebuia sa ajung la capat. Din cand in cand, semne indicau sa nu razi. E greu sa razi in S21. Pe langa salile dedicate victimelor, sunt si sali dedicate calailor. Fratele nr. 1, Pol Pot, a murit in 1998, in jungla cambodgiana unde inca mai lupta. Fusese arestat de tovarasii de lupta si urma sa fie predat unui tribunal international. In noaptea aceea, a murit. Khmerii rosii au sustinut ca a avut un atac de cord. Cel mai probabil, s-a sinucis.

Desi aceste evenimente sangeroase s-au intamplat acum mai bine de 35 ani, am aflat cu surprindere ca marea majoritate a tortionarilor sunt in viata. Fratele numarul 2 traieste si este inchis. A fost arestat abia in 2007. La fel si Yeng Sari, fratele numarul 3 si cumnatul lui Pol Pot. Dupa 1996, a revenit in tara si chiar a fondat un partid politic. A fost arestat in 2007 si luat dintr-una din cele mai somptuoase vile din Phnom Penh unde traia ca un pasa. Mai sunt in viata si cumnata lui Pol Pot, Ieng Thirith, sotia tortionarului Yeng Sari. Ma uit la poza ei expusa in S21. Cum a putut o femeie ca ea sa fie partasa la astfel de crime?  A terminat literatura engleza la Sorbona, iar lucrarea de diploma a fost despre Shakespeare… Din opera lui a mai ramas craniul din mana lui Hamlet. Multiplicat cu milioane.

In curte, se mai aflau doi dintre supravietuitori. Au scris carti de memorii si acum stau in curtea unde au vazut si au trait atata durere si dau autografe la turisti.

Aveam in plan sa vizitez si Killing Fields, aflat la cativa zeci de kilometri de Phnom Penh. Dar S21 mi-a fost de ajuns. Nu mai puteam indura inca un loc de genul S21. Buddha sa-i ierte pe cei ucisi… iar noi sa traim mai departe, dar sa nu uitam… oare cum un popor atat de simpatic si de gentil precum khmerii sa fi dat nastere la astfel de monstri… inca ma urmareste acest gand. Dar nu am nicio explicatie.

Imagini Phnom Penh

Manichiura la un colt de strada in Phnom Penh 🙂

Autocare ! Aha, aici e !

Intrarea in Muzeul Genocidului

Prima regula – sa nu razi !

Si alte cateva 10…

Unul din corpurile inchisorii – griul cladirii contrasteaza cu verdele palmierilor… moarte vs. viata

Iar din fotografii ne privesc mortii

Multi, foarte multi

Evacuarea orasenilor spre zonele rurale

Singurii supravietuitori la sosirea vietnamezilor

Celule

Ieng Thirith – aceasta femeie a fost o criminala

O reconstituire a ororilor din inchisoare

In fata palatului regal, oamenii se roaga la portretul lui Norodom Sihanouk

Pagoda de Argint si macheta Angkor Wat

Apus de soare la Phnom Penh