Unele din intrebarile frecvente care reapar din nou si din nou sunt cele despre companiile aeriene. Cum e compania X sau Y, serviciul e OK, avioanele noi etc. etc. Si, la imboldul unui domn foarte bun cunoscator intr-ale aviatiei cu care m-am intalnit acum cateva saptamani, m-am gandit: ce-ar fi sa scriu o serie de articole despre experientele mele la inaltime, despre experientele mele aviatice. Dar cand sa ma apuc, mi-am dat seama ca nu am povestit nimic despre zborurile mele cu cel mai mare avion de pasageri din lume, faimosul Airbus 380, o adevarata balena a cerului! Si cum am avut parte de doua zboruri cu Airbusul 380, mai precis unul dintre exemplarele companiei Air France pe ruta Paris – Johannesburg – Paris, m-am gandit ce poate fi mai grandios decat sa scriu despre cel mai mare avion de pasageri al lumii.

Cum va ziceam, A380 este cel mai mare avion de pasageri din lume. A fost gandit de cei de la Airbus ca o provocare adresata Boeingului care cam domina piata de avioane de lung-curier din lume cu giganticul Boeing 747 (supranumit si Jumbo Jet) care de la sfarsitul anilor ’60, cand a aparut prima oara pe aeroporturi, a devenit unul dintre acele modele legendare care se regasesc in orice carte de istorie a aviatiei. In plus, Boeingul 777 era foarte indragit de piloti, dar si de companiile aeriene, asa ca Airbusul cu succese notabile in piata avioanelor pe distante medii trebuia sa aduca pe piata ceva super-tare.

Si asa a aparut modelul Airbus A380 (initial numit A3XX), singurul avion din lume cu 2 etaje complete. Boeingul 747 are un al doilea etaj, dar are doar o cocoasa, nu un etaj complet! Primul zbor de test a fost efectuat in 2005, iar primul zbor comercial a fost efectuat in 2007 – primul A380 a fost achizitionat de Singapore Airlines, care a fost prima companie ce a instalat cabine la First Class. Da, o cabina cum ai avea pe un vas de croaziera. Ma rog, la preturi pe masura… Dupa primele cateva zboruri au aparut si problemele… majoritatea celor care alegeau sa ia o cabina nu se puteau abtine sa faca sex la 10.000 de metri altitudine… iar minoritatea care nu participa se plangea ca atmosfera e ca in filmele porno, deoarece zgomote senzuale se auzeau de peste tot… Asa ca Singapore Airlines a facut un apel la onorata clientela sa faca sex, dar in liniste. Nu stiu cum e acum.

Aeroporturile au trebuit sa faca modificari pentru a putea primi un astfel de mastodont si nu sunt foarte multe aeroporturi nici acum care sa fie A380-compatible (cred ca Otopeniul nu este, desi aici au aterizat si Boeinguri 747 de-a lungul vremii). In acest moment, nu sunt decat 92 de giganti in operatiune, dintre care Emirates are cele mai multe – 28. Dintre companiile europene, Air France se lauda cu cel mai mare numar de A380 – 10, iar British Airways ar trebui sa primeasca unul candva anul acesta. Mai sunt inca 262 de exemplare comandate de companii din intreaga lume.

Urma sa zbor cu A380 pe ruta Paris – Johannesburg. In plus, nu oriunde, ci la business class, asa ca nu pot spune ca nu asteptam cu sufletul la gura momentul in care sa pasesc la bordul avionului. Mai vazusem unul de departe, pe aeroportul Heathrow (cred ca era al lui Emirates), dar niciunul asa de aproape.

Asa ca, dupa elegantul zbor Bucuresti – Paris (businessul pe rutele europene nu-ti ofera radical mai mult loc, ci mancare mult mai buna), am ajuns pe incalcitul Charles de Gaulle (pe vremea aceea, transferul se facea destul de penibil cu autobuzul, intre timp, s-au introdus trenuri J) si, dupa ce ne-am rotit pe la nu stiu cate porti, am ajuns in zona intercontinentala. Nu era decat un A380, avionul cu care urma sa zbor, restul cine stie prin ce colt de lume!

Prima senzatie? Masiv! Mare! Nu foarte aerodinamic! Arata mai degraba ca o balena mare si lenta… Cel putin la exterior, nu avea eleganta unui B747! Evident, imbarcarea s-a facut pe vreo doua sau trei porti. Un A380 ia peste 500 de pasageri (daca s-ar renunta la Business sau First Class, ar putea transporta maximum 853 de pasageri!).

Cum ziceam, am avut ocazia sa zbor la business class. E putin chestionabil daca business class pe zboruri scurte chiar merita (ma rog, doar daca esti vedeta sau in interes de serviciu), dar pentru zborurile lungi e o diferenta foarte mare fata de confortul din economy. In primul si in primul rand, scaunul se poate transforma in pat! Si poti dormi ca acasa, in pat, e drept unul cam ingust si inclinat, dar un pat si nu ciucit pe un scaun (ma rog, eu dorm pe orice scaun din avion, dar multa lume nu prea poate). Desi patul este marisor si confortabil (are si un soi de noptiera foarte necesara!), picioarele imi intrau intr-o nisa taiata din scaunul din fata. Daca dadeam din picioare in somn, aveam multe sanse sa ma trezesc, lovindu-ma de scaun! Asta nu mi-a placut. Mai fain e pe B777. Dar acum sa nu fac fite, eu, un obisnuit al economy class (si cu ceva experienta si pe businessuri, nu neg J).

In al doilea rand, e mult mai mult loc. Daca, la economy, un rand are 10 scaune, la business, sunt 6 scaune. Faptul ca am avut ecran propriu la care puteam urmari unul din nu stiu cate filme, documentare, sau sa ma joc, asta nu e un plus, ai parte de “fericirea” asta si la economy.

Am avut un meniu mult mai bogat, vinuri ceva mai bengoase (nu ma pricep, asa ca m-a lasat cam rece), iar disponibilitatea stewardeselor a fost destul de mare. Am avut noroc ca la zborul dus am avut un steward englez care era foarte simpatic, interactiunea cu el fiind pe un ton familiar. Frantuzoaicele insa, cu nasul pe sus… Serviciu corect, prompt, dar intepat! Dar totul se uita cand primesti inghetata Hagen Dazs la discretie :).

Decolarea insa a fost super interesanta… Desi nu am stat la geam, am putut-o urmari pe monitoare, avionul avea instalate cateva camere de luat vederi exterioare si puteai vedea cam ce vede pilotul sau imagini de sub avion… Sincer, chiar m-am simtit in burdihanul unei balene care isi ia zborul. Mi-am adus aminte de niste desene animate de demult, cred ca cu Sindbad marinarul – care facea ce facea si din cand in cand era inghitit de o balena. Cam asa m-am simtit eu la decolare, atat la Paris, cat si la Johannesburg.

Zborul a fost insa extrem de lin. Ce vant ar putea deranja un astfel de urias al aerului? Cred ca e un beneficiu suplimentar pentru cei care tremura ca varga la cea mai mica vibratie. Cel putin la dus, nu mi-aduc aminte de nicio vibratie si chiar am urmarit. Zborul a fost lung, peste 11 ore, dar am dormit tun cred ca vreo 7 ore…. In rest, un film (sa fi fost unul din seria Bourne? Nu-mi mai aduc aminte :)), mancare buna si ziare… ziare la greu!

Pe drumul de intoarcere spre Romania, nu mai eram in A380, in schimb, am avut parte de un spectacol unic. Dintr-un motiv care imi scapa, avionul a zburat pe deasupra Parisului la decolare… a facut un tur complet… venind dinspre est, a trecut pe deasupra lui Sacré-Coeur, a traversat Sena si apoi s-a intors spre est dupa o bucla ampla pe deasupra cartierului La Défense. Eram vrajit… un apus de soare superb, iar Orasul Luminilor la picioarele mele… cu Arcul, cu Eiffelul, cu gradinile Luvrului, cu inghesuiala din Cartierul Latin… fotografiam si filmam cu un entuziasm greu de descris… merci, Air France, pentru un tur de oras incredibil!

Voi ati zburat cu A380? Cum vi s-a parut? Ce experiente ati avut?

Imagini Airbus A380 – Air France

In zborul Bucuresti  – Paris, mancare de business class

Uriasul tras la terminalul din Paris

Scaunele de la business-ul lui A380

Bine ati venit la Air France

Butoane pe care m-am tot jucat 🙂

Fiecare cu ecranul lui

Noaptea cu lumina redusa

Un aperitiv

Si felul principal

Iar la intoarcere, m-am delectat cu un apus de soare magnific survoland Parisul 🙂