San Francisco este un oras atat de mare, incat nu il poti rezolva doar intr-un singur post… Cristi va ofera azi cel de-al doilea episod, evident cel dedicat lui Golden Gate, simbolul de netagaduit a marii metropole din California. Gata, trecem direct la…

Golden Gate

În sfârşit, am ajuns şi la podul ăsta atât de popular. Sincer, mă aşteptam să nu fie nimic mai mult decât ce-am văzut pe la televizor – adică un pod… mai mare. Tot tam-tam-ul din jurul lui mă îndemna să nu-i dau prea mare importanţă dar aşteptările mele coborâte s-au transformat într-o experienţă extrem de plăcută.  Locaţia este extraordinară, priveliştile de acolo şi mai şi iar vremea senină pe care am nimerit-o m-a asigurat că voi vedea unul din cele mai frumoase apusuri. Şi aşa a fost. NU uitaţi de pozele de mai jos.

Planul iniţial şi sugestiile celor care au mai fost duceau către închirierea de biciclete (25$) dar lipsa de timp ne-a făcut să ne mulţumim cu maşina – pe pod la dus, pe pod la întors, jos la piciorul podului, sus pe dealul de lângă. Parcă merg mai bine lucrurile când vezi o chestie aşa mare şi n-au cum să se facă cozi :).

Pe lângă pod se fac de toate, surfing sub pod, pe un val faimos care se formează acolo, poze cu nuntaşii, finii şi naşii mari, excursii cu autobuze în forma tramvaielor de tip San Francisco şi aşa mai departe.

Dacă se poate, recomand vizitatul zonei la apus şi, în funcţie de cum vă înţelegeţi cu zeii, într-o zi senină. Nu m-ar fi deranjat nici să văd ceaţa care acoperă doar partea de jos dar cine ştie… poate data viitoare.

Cartierele… mai libertine

Se spune că San Francisco ar fi cel mai liberal oraş din S.U.A. şi printre cele mai bune locuri în care poţi să faci ce te taie capul. Seara, prietenii noştri ne-au dus în cartierul Castro. Nu ştiam ce e Castro atunci dar am văzut un pic mai târziu. Noroc că eram grup de 4 şi n-am apucat să mă simt prea cu faţa aia de măgar din Tom şi Jerry. Am intrat într-un bar unde serveau 2 români, prieteni de-ai …prietenilor noştri. Bun, am stat acolo la bar şi-am urmărit lumea. La prima vedere nu părea nimic special. Dar dacă te uitai mai bine… aveai la mese cupluri de băieţi şi cupluri de fete + câteva cupluri de bătrâni, dintre care unul din 2 purta lesă. Sunt curios ce-ar spune nişte bătrâni de la noi să-i vadă pe ăştia. Chiar eu mă întrebam ce făceau bătrânii la care mă uitam prin ’60 – ’70, când la noi probabil erai norocos să ai curent electric dacă nu stăteai la oraş. Divers, divers, să spunem. Barmanii ne-au arătat pe telefon filmări cu oameni care merg pe stradă în cele mai ciudate costume sau fără nimic pe ei, în mijlocul zilei. Din ce-am văzut acolo… lumea nici măcar nu se mai întorcea pe stradă după ei. Asta spune ceva asupra… deschiderii locuitorilor din San Francisco asupra a tot ce e nou şi neobişnuit. Din câte am văzut în tot oraşul, acolo neobişnuit înseamnă să fi obişnuit.

Avem acum 2 opţiuni pentru cei care vor să se poarte în cele mai ciudate/ haioase moduri – Venice Beach şi, mai nou, San Francisco.

Când am ieşit am văzut un steag cât toate zilele în apropiere. Părea aşa un curcubeu de tip jamaican dar am aflat că e steagul official al oamenilor de alte orientări decât cele uzuale. Deci da, am ajuns chiar la headquarters.

Imprejurimi

University of California Berkeley si Grizzly Peak

Prietenii noştri locuiesc în Concorde, la vreo 40km de San Francisco, aşa că ne-am întors acolo să ne culcăm, destul de târziu. A doua zi am lenevit până după-amiază şi ne-am hotărât să mergem într-un loc în care nu fuseseră nici ei. La Grizzly Peak, unde auzisem că ai cea mai bună privelişte către San Francisco Bay Area. Era adevărat, încă mă gândesc când a fost mai frumos, cu o seară înainte, la Golden Gate, sau aici, unde chiar vezi totul. Cer mai aprins ca aici n-am mai văzut… se observă destul de bine şi în poze (netrucate, de altfel, nu sunt priceput la editare  ) . Deci, dacă ajungeţi acolo, nu uitaţi de Grizzly Peak, la apus. Sunt parcări de pământ pe marginea drumului plin de curbe şi e loc pentru toţi. Zona e plină de vegetaţie plus că, dacă ajungeţi un pic mai devreme, vă puteţi plimba prin campusul UC Berkeley, pe locul 2 în California, după Stanford, care e la jumătate de oră distanţă. La ce condiţii şi locaţie au ei acolo, mă mir cum mai poate cineva să înveţe atât de bine.

Mavericks Beach, Half Moon Bay

O locaţie cu unele din cele mai mari valuri din lume. Vroiam foarte mult să le văd dar atenţie – valurile sunt în larg şi nu există acces potrivit pentru turişti. Trebuie lăsat pe altă dată, din păcate. A fost cu atât mai rău pentru că atunci avea premiera “Chasing Mavericks” (cu Gerald Butler) şi locul era mai în vogă ca oricând. Mai e timp…

Concluzie

Fără să încerc să dau prea multe argumente – e un loc ce nu trebuie ratat. Am ajuns acolo fără prea mari aşteptări şi am fost impresionat de tot ce-am văzut. E o întreagă regiune care stă acolo şi “nu spune nimic”. E un capăt de lume. După Golden Bridge încolo, pe apă, nu dai decât de Japonia… după ceva vâslit.

Îmi pare rău că am stat atât de puţin. Trebuie cel puţin 3-4… 400 zile nu pentru a termina lista cu obiective ci doar pentru a-i simţi atmosfera de muncă + vacanţă + libertate + oameni care te acceptă oricum ai fi.

Imagini San Francisco (inclusiv Golden Gate)

Un Golden Gate mai mic

Un pic din pod

Mai la apus

Centrul orasului vazut din departare

Si, in fine, poza clasica

Pe sub pod, se mai intampla chestii

E si podul, undeva, mai in spate

As vrea sa vad si eu asta de acasa

Un far din apropiere

Podul din nou…

Poza facuta de Lucian … multumesc !

Nu uitati sa beti bere in … Big Ass Beer !

[mwi-product sku=”TA001,TA016,TSAKEYXXX” img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]