De-abia se ingana noaptea cu ziua, ca deodata cocosii mi-au dat trezirea. Buimac, nu imi dau seama unde sunt, parca as fi acasa, in Romania, dar, dupa ce dau cu ochii de pozele stramosilor, realizez ca ma aflu intr-un sat din Delta Mekongului. Stramosii m-au vegheat bine – am dormit tun, nu m-a muscat maretul paianjen rezident si nici tantarii nu si-au facut aparitia.

Proprietarul ne intreaba daca avem chef de o plimbare de dimineata prin sat, inainte de micul dejun. Bun si pentru pofta si pentru a surprinde satul vietnamez la ora cea mai activa. Asa ca, urmand-o pe doamna, am plecat prin sat. Am ajuns si la statia de “ferry”, unde o femeie dadea la rame in crucis, intr-un stil mai neobisnuit, trecand calatorii de pe un mal pe altul. Ce era fain era ca satenii nu se uitau la noi ca la urs, pareau obisnuiti cu europeni pe la ei prin sat. Am dat o tura si prin piata de legume si fructe, am reusit sa scapam de zecile de motorete care treceau prin multime in viteza, fara sa se comita niciun accident, asa ca, dupa micul dejun, ne-am reimbarcat si am tulit-o pe canale.

Acelasi luntras cam nebun, asa ca am revenit repede, repede pana la podul de unde ne luase cu o seara in urma. Ma asteptam sa opreasca, da’ de unde, ne continuam drumul pe un canal ceva mai larg prin suburbiile orasului Can Tho, aparent cea mai mare urbe din Delta Mekongului. Apar blocuri la orizont, e chiar un “city” in toata regula… si cand tocmai credeam ca vom merge tot cu barca cea mica si rapida la piata plutitoare, dupa un colt a aparut un vas ceva mai mare, de unde ne facea ghidul cu mana… Ma uit mai bine, pe vas era contingentul care a ales sa doarma in oras, in Can Tho.

Ne transbordam pe vasul cel mare in mijlocul apei care acum a devenit un brat foarte serios al maretului Mekong si plecam la drum spre piata plutitoare. Cica am intarziat. Ii intreb pe “oraseni” cum a fost “experienta Can Tho” si toti au facut niste mutre pleostite… inteleg ca am ales mai bine J.

Pietele plutitoare nu reprezinta o exclusivitate vietnameza. Sunt prin multe locuri in Asia de Sud-Est, o regiune binecuvantata cu ploi abundente si deci o agricultura productiva. Dar ploile, evident, duc la crearea unor mari intinderi de apa – rauri, fluvii, delta, lacuri, asa ca o buna parte din activitatea milenara a oamenilor s-a desfasurat pe rauri. Marile fluvii erau autostrazile trecutului, asa ca multe activitati au fost mutate pe rau – exista case construite pe rauri si lacuri pe niste picioroange, iar pietele plutitoare nu sunt o surpriza… raul era calea pe care se transportau bunurile, deci aparitia pietelor plutitoare a scutit mult timp si efort… negustorii isi mutau marfurile dintr-un vas intr-altul.

Am mai vazut o piata plutitoare in Thailanda, la Damnoen Saduak, dar respectiva piata are un caracter mult prea turistic… am mai vazut una mica la Bangkok, am mai ratat vreo doua pentru ca aceste piete nu se tin in general non-stop, asa ca eram chiar curios sa o vad pe cea de la Can Tho. Desi nu este spectaculoasa si se afla intr-o zona nu foarte frumoasa (stanga, dreapta, depozite cu tot soiul de chestii), este autentica… In general, se tranzactioneaza produse alimentare primare – gen orez, pepeni, ananas si altele. Marea majoritate a vaselor vand doar un singur tip de produs si pentru ca sa stii care e vasul cu marfa pe care ti-o doresti, te uiti dupa o prajina inalta in varful careia se afla marfa de vanzare… Vezi un pepene in varf de prajina? Atunci, vasul respectiv vinde pepeni. Ananas in varf de prajina? Un cargo plin cu ananas te asteapta!

Am facut cateva ture prin piata, ne-am oprit chiar la o barca cu ananas sa ne cumparam fructe si apoi am tulit-o brusc pe un canalas care ne-a readus intr-un peisaj de delta “tipica”… trestii, canale, dar nenumarate case, stanga-dreapta.

Aici vom vizita ce se mai manufactureaza in Delta Mekongului. Sincer, nu am vazut un popor mai laborios si cu spirit comercial ca vietnamezii… Nici macar chinezii. De la cele mai mici varste, toata lumea face ceva – coase, bate cu ciocanul, cara, nu sta in loc. De pe la vreo 2-3 ani, copiii isi ajuta parintii cu treburile casnice sau la business si tuturora li se pare normal. Cand francezii au ocupat Indochina, unul dintre guvernatorii generali a scos o butada care caracterizeaza perfect popoarele fostei Indochine franceze : “Vietnamezii planteaza orezul, cambodgienii se uita cum creste orezul, laotienii asculta cum creste orezul”… iar peste tot, se munceste.

Am vizitat un loc unde se produc macaroanele de orez, acele “noodles” pe care toti asiaticii le mananca la micul dejun, la pranz si la cina… Se face coca si apoi se taie subtire-subtire, totul manual… ma rog, sunt sigur ca sunt si fabrici mari, dar atat timp cat forta de munca va fi foarte ieftina, la ce iti mai trebuie masini? Mai apoi ne-am dus printr-o livada, la capatul careia ni s-au prezentat toate fructele tropicale … unele mai cunoscute, gen ananas sau bananele mici (dar super gustoase!), altele mai exotice, cum e, de exemplu, “dragon fruit”… si dupa ce am gustat din fiecare, ne-am pus pe cumparat… fructele pica intotdeauna bine, pot fi un pranz reusit pentru un calator… Am trecut si pe la o fabrica de zahar din trestie de zahar, dar nu prea functiona… asta chiar arata a fabrica si era si weekendul… Ma rog, asta e.

Si uite asa, pe nesimtite, s-a facut ora pranzului, asa ca am debarcat in Can Tho… dupa cativa pasi pe o promenada OK de-a lungul bratului Mekongului, ne-am lamurit de ce cei care au dormit in Can Tho nu erau deloc incantati – nici nu ai de ce. Am ajuns prin zona hotelului in care au locuit sa mancam la un restaurant pe meniul caruia figurau serpi si sobolani… Am decis sa nu risc, oricum, sobolani nu aveau, desi nu cred ca era prea complicat sa prinda vreo doi pe vreo alee mai laturalnica… Hotelul oferea diverse servicii de masaj, inclusive “masaj VIP”… hm, sa fi fost ce banuiam eu ca e? J

Dupa pauza de pranz era timpul de plecare… a urmat reimpartirea… unii stateau 3 zile in Delta, altii tocmai venisera din Ho Chi Minh pentru o excursie de o zi, altii continuau spre Cambodgia… Initial, a parut un haos general, dar totul s-a dovedit a fi un haos controlat… in circa 15 minute toata lumea era repartizata pe autocare si am iesit in glorie din Can Tho pe autostrada.

Nu am mai avut acelasi ghid, tipul serios si cam scortos venit din nordul Vietnamului, ci am avut parte de un localnic, un sud-vietnamez… Care, evident, a inceput sa critice regimul, bagand diverse soparle cum ca sa nu-l spunem la Secu ca intra la parnaie… Se pare ca sud-vietnamezii inca nu s-au impacat cu dominatia nord-vietnameza… razboiul si separarea (desi de doar 21 de ani, a lasat urme adanci)… ma intreb ce urme adanci a lasat separarea celor doua Coreei!

Drumul spre Ho Chi Minh nu a avut o istorie… Am oprit la o benzinarie cu de toate, dar cel mai tare a fost discursul de la final al ghidului… Ne-a multumit ca am venit in Vietnam, ca ne-am dus sa descoperim Delta Mekongului si ne-a rugat ca atunci cand ajungem acasa si auzim prieteni ca vor sa se duca in China sa le spunem sa nu se duca in China, ci in Vietnam – mancare mai buna, oamenii mai buni, preturile mai mici… Vechea ura vietnameza impotriva chinezilor… dar a spus-o pe un ton atat de haios, ca probabil chiar daca ar fi fost vreun chinez in autocar nu s-ar fi suparat… prea tare J.

Cam asta e povestea unei excursii de doua zile prin Delta Mekongului. Cum am spus si la inceput, a fost o excursie faina, care a meritat. Dar, din nou, pentru a va bucura de ea, tineti cont ca Delta Mekongului nu e Delta Dunarii… nu veti gasi natura netulburata (sau putin tulburata), este o zona cu o populatie foarte densa… dar care merita descoperita!

Imagini Delta Mekongului

Ferry-ul din satul in care am dormit… Un stil curios de a vasli (cu ramele in X), am mai vazut stilul asta si in Myanmar

Cel mai interesant loc din sat – piata de dimineata

Doi copilasi cuminti care iau micul dejun

Inapoi spre casa

Treburi casnice pe malul canalelor

Piata plutitoare din Can Tho

Ananas de vanzare 🙂

Deci, baietii astia vand pepeni 🙂 Clar !

Din nou pe canale

Aici se fac paste de orez

Scurta lectie de tipuri de orez

In livada, suntem intampinati cu lotusi 🙂

Vrei sa platesti 3,5 euro amenda ?

Prezentare de fructe

Pe canalele din Delta Mekongului

Can Tho, un oras lipsit de charisma

Pe terasa in Can Tho

Pe drumul spre Ho Chi Minh