Continuam saptamana aceasta povestile Andreeii Calugaru, o corporatista care si-a luat o vacanta sabatica de trei luni si a plecat sa cutreiere lumea. Acum cateva saptamani, am publicat povestea excursiei in Cuba, incepand de astazi, voi continua publicarea povestii celor trei luni… dupa Cuba, a urmat un salt lung, spre Antipozi, in Australia !

O pasiune care te plimba prin lume

Inainte de a incepe povestea celor 2+ saptamani petrecute pe continentul Australian, cred ca merita sa surprind cand, cum si de ce am pus aceasta calatorie pe lista de prioritati cu trei ani in urma.

Fac parte dintr-un grup de pasionati in ale astronomiei (nu astrologie – simt nevoia sa precizez :)), cu dragoste fata de cerul instelat si spectacolul pe care Universul il impartaseste cu noi (meteori, comete, eclipse, aurore boreale).  In fapt, ca sa fiu cinstita pana la capat, doza mea de pasiune este una destul de restransa, in comparatie cu partenerul meu de viata – care traieste din si pentru aceasta stiinta (eu as putea fi numita astronoama prin alianta :)). Pasiunea asta se potriveste de minune cu calatoritul prin lume, intrucat evenimentele astronomice majore pot fi vazute de obicei dintr-o zona anume a globului pamantesc – asa am pus locuri precum China (2009) sau La Palma (2010) in planul nostru de calatorii de-a lungul anilor, si tot asa stim deja ca vom vizita Islanda (2015), SUA (2017) si asa mai departe :).

Australia s-a bucurat in noiembrie 2012 de o eclipsa totala de soare, pe care am adaugat-o in lista noastra de calatorii imediat dupa ce norii au stat in calea observarii eclipsei din China (2009). Am inceput inca de atunci sa strangem bani, pentru ca am anticipat (pe buna dreptate) ca Australia este din alta liga la capitolul costuri.

Atunci cand am decis ca vreau sa imi incerc norocul la un sabbatical, am stiut ca trebuie sa lupt ca sa-l primesc in toamna lui 2012 pentru a putea sa ma bucur mai mult de Australia si a alipi eventual si o Noua Zeelanda la o calatorie-mamut :). A fost o miscare riscanta, de regula, ceri un sabbatical oricand se poate, nu cand vrei tu… dar asa a fost sa fie… am primit exact ce imi doream!! Am riscat inca un pic atunci cand am cumparat biletele de avion, pentru ca inca nu primisem confirmarea finala de sabbatical 🙂 – putem sa numim asta nebunie temporara, ultra-incredere in manageri si companie sau, pur si simpu, o viziune supra-optimista asupra vietii 🙂

Un drum foarte lung

Am ajuns in Australia la final de octombrie, dupa 2 saptamani de vacanta boema in Cuba, o oprire de o zi in Zürich, un “pit-stop” de 2 zile in Bucuresti (suficient pentru a spala o parte din haine, a impacheta tot echipamentul astro si a porni din nou la drum) si un City-Break de trei zile in Istanbul.

Pentru a ajunge in partea cealalta de lume am calatorit din Istanbul cu Etihad – a fost pur si simplu cea mai ieftina varianta, desi cuvantul ieftin nu are ce cauta in acest articol despre Australia. Am cumparat biletele cu 8-9 luni inainte, insa distanta imensa,  perioada “varf de sezon” cand incep vacantele copiilor, ca si existenta eclipsei (mii de astronomi calatoreau in aceeasi perioada acolo) au “ajutat” la ridicarea pretului… cost final IST-SYD si retur: 980 de euro.

Desi nu stiam nimic despre Etihad inainte de calatoria asta, am beneficiat de conditii excelente de calatorie… Ma rog, atat cat poti vorbi de confort la economy class in zboruri atat de lungi. Au mancare buna, multe filme noi si scaune acceptabile.  Cu tot confortul insa, am ajuns dupa 30+ ore terminati. Eu personal aproape ca nu m-am putut bucura de ideea ca am ajuns in Australia – un loc visat de atatia ani si planificat pana in cel mai mic detaliu cu mult efort. Tot ce doream era un dus si un pat…

Nu imi amintesc prea multe de procesul lung si complex de la vama, nici de calatoria cu taxiul pana la primul nostru hotel – MacLeay Lodge – eram extrem de obosita. Prima amintire reala este cea in care vorbeam cu receptionerul care ne aminteste, cu zambetul pe buze, ca este ora 7 dimineata si ca check-in-ul se face abia la ora 14. Suntem bine veniti, putem sa lasam bagajele la receptie, dar dusul si (mai ales) somnul mai trebuie sa astepte!

Am pornit descumpaniti la drum pe stradutele din zona Potts Point, ducand in spate rucsacurile cu aparate foto si lunete astronomice (nu constientizasem inca de ce parte a civilizatiei am ajuns, si nu am avut curaj sa le lasam la receptie). Imi amintesc vag o oprire la o cafenea, un covrig cald, dar si un stalp care marca distanta in mii si zeci de mii de kilometri catre alte destinatii din lume… Bucurestiul nu era pe lista, dar restul cifrelor ne-au amintit cat de departe suntem de casa.

M-am indragostit de Sydney

Plimbatul pe stradutele inguste din partea aceea de Sydney m-a trezit treptat… prima impresie a fost una de sublima adoratie. Orasul asta are ceva al lui, un aer atat de relaxat si de civilizat si verde… incomparabil cu orice alt oras pe care l-am experimentat pana acum! Pentru un iubitor de natura si miscare in aer liber, Sydney este pur si simplu Mecca. Am constientizat in aceea zi ca mi-as dori sa locuiesc toata viata aici, desi pana atunci nu luasem niciodata in consideratie ideea de a pleca din Romania :). Nu stiu cum sa explic ce are Sydney special, dar cred ca pot sa povestesc cateva intamplari in aceste episoade care surprind cate putin din aura lui speciala.

In plimbarea noastra din prima zi, obositi si lipsiti de obiective, am pornit (aproximativ) catre Opera si Podul din Sydney. In plimbarea noastra am strabatut un parc destul de mare situat pe o colina… era un parc verde, cu alei din dale de beton, arbusti si copaci pitici si (din pacate) foarte putina umbra :). In ciuda soarelui arzator, aleile erau pline de oameni cu caini de companie, alergatori si plimbareti. Profitam de altitudine pentru cateva panorame foto, coboram incet-incet cateva scari si… constientizam surpriza acestui oras. Parcul acela, prin care ne-am plimbat minute bune era, de fapt, acoperisul amenajat al unei parcari supraterane imense. Australienii iubesc si ocrotesc natura intr-un mod greu de surprins (articolul asta de Bogdan Popescu cred ca prinde bine nuantele), iar pentru ei a fost extrem de naturala decizia. Avem nevoie de parcari, minunat, dar redam aceeasi suprafata inapoi naturii…

In acea zi am dat peste multe astfel de exemple de respect pentru natura, animale, sport si relaxare. Am vazut piscine olimpice in aer liber, plaje si coaste deluroase pastrate ca “natural park” in oras, pasari si animale impartind fara teama aceeasi pajiste verde cu cate un corporatist care se intinde pe iarba si isi mananca incet sandviciul de planz. Vad peste tot culorile minunate ale unui oras plin de parcuri, pomi infloriti (si ce pomi, cu flori de un mov extreme de vesel) si cladiri pastrate impecabil, si ma amuz de pancartele pentru soferi care iti amintesc politicos ca partea aceea a orasului este pentru pietoni (“esti liber sa treci cu masina, dar te-am ruga totusi sa nu o faci” – ma intreb cum ar functiona asa ceva pe meleagurile noastre??).

Imi amintesc destul de vag plimbarea pe faleza cuprinsa intre port si Gradina Botanica. O zona frumoasa si plina de turisti care pozau marile atractii: Opera, Harbour Bridge, Circular Quay, feriboturile. Am facut si noi la fel, cateva poze cu obiectivele turistice, cateva poze cu noi si obiectivele turistice, cateva poze cu obiectivele, noi si o saritura ciudata… orice ca sa mai treaca timpul, pentru ca nu mai avem energie sa mai hoinarim pe strazi 🙂

In drum spre hotel am dat cu ochii de primul supermarket si am decis sa intram pentru mici provizii de “prima zi”: apa si ceva de ciugulit. Este momentul cand constientizam ca vom face, probabil, foamea in aceasta vacanta… stiam deja ca Australia este o destinatie scumpa (tot ce cumparasem de acasa – avioane, cazari, intrari la obiective – demonstrase acest lucru), insa te cuprinde un sentiment de nedescris cand vezi cu ochii tai preturile de la raft… o apa a 2 litri 4$, un sandvici 6$, un kilogram de rosii 12$ (pentru clatificari un dolar Australian are paritate ~1:1 fata de US $). Nu-i nimic, oricum mai voiam sa slabesc cateva kilograme 🙂

Am intrat in camera noastra de “lodge” si am rasuflat usurati – aveam ceva emotii in ceea ce priveste cazarile, considerand ca nu ne-am putut permite cazari in hoteluri foarte bine cotate. E OK – un spatiu inghesuit de 8-9 metri patrati, dar curat si bine utilat. Baile (pe hol) arata si ele extrem de bine, asa ca suntem pe drumul cel bun… si meritam un somn pe saturate de peste 16 ore… pana a doua a zi la ora 8 dimineata cand ne astepta o croaziera pentru a vedea balene-cu-cocoasa :).

O zi memorabila in Sydney

Prima zi plina in Australia mi-a reconfirmat ca sunt indragostita iremediabil de acest oras. Am sumarizat acea zi intr-un mesaj catre cei de acasa astfel: “Nu pot sa va spun cat este Sydney de fantastic! In prima noastra zi aici, am mers cu o croaziera sa vad pui de balena in ocean, am admirat podul si opera, m-am bucurat de aproape de animalutele dragalase de la «Petting Zoo», m-am lasat hipnotizata de sclipirea opalelor la Muzeul de opal, am admirat si invidiat sute de alergatori pe strazile orasului si  – nu in ultimul rand – m-am bucurat de fiecare raza de soare de noiembrie, aici in partea cealalta de lume”.

Ziua a  inceput in forta cu o croaziera pentru a gasi/a vedea/ a poza balene. Planificasem si cumparasem excursia cu Sydney Whale Watching inca de acasa, anticipand ca va fi, probabil, una dintre atractiile memorabile din vacanta noastra.  Cei de la SWW promiteau o experienta de neuitat – o croaziera care strabate portul si iti da ocazia sa pozezi opera, podul si linia de coasta din cel mai bun unghi, conditii excelente la bord si, nu in ultimul rand, sanse 100% de a vedea balene (in caz ca aveai ghinion, te primeau gratuit a doua oara la bord :))

Am urcat pe vaporasul nostru, ne-am ales cele mai bune locuri si am pornit entuziasmati la drum. A durat cam 45 de minute pana am ajuns in larg, timp in care “DJ-ul” de la bord ne-a facut o instructie de siguranta, ne-a povestit cate ceva despre balene si procesul lor anual de migrare. OK, hai sa vedem balenutele pentru ca nu mai avem rabdare!!

A durat extrem de putin timp pana cand ne-au anuntat ca se indreapta catre prima noastra prietena… si, intr-adevar, cateva minute mai tarziu am vazut cocoasa si coada unei balene. Regulile (acceptate si urmate, bineinteles!) spun ca nu poti sa te apropii la mai mult de 100  de metri de ele, insa, daca ai noroc si vin ele catre barca, asta este!! :). Prima noastra balena a decis ca are treburi mai importante de facut, asa ca s-a ascuns in adancuri, nu inainte de a ne arata coada in toata splendoarea ei. Peste tot blituri si aparate foto, exclamatii de incantare si bucurie…

Dupa alte cateva intalniri cu balene mai mult sau mai putin interesate de noi, a venit si apogeul acelei croaziere. Un pui de balena a decis ca vrea sa “afle mai multe” despre noi si s-a apropiat la mai putin de 10 metri de barca… a stat langa noi minute bune, impreuna cu mama lui. Am filmat o parte din acele momente si am ramas cu gura cascata. Ce animalute simpatice si inteligente si mai ales ce idioata e lumea asta in care traiesc care le-a vanat pana aproape de exterminare!!

In urmatoarele minute crainicul a continuat sa ne semnaleze “la tribord”, “la babord” cate un grup de balene-cu- cocoasa, insa eu m-am trezit complesita de o situatie fara precedent… un rau incredibil de mare! Oceanul era destul de agitat, si statul “pe loc” in timp ce asteptam ca balenele sa se apropie amplifica miscarile vaporului. Nu m-am gandit sa iau pastile pentru rau de mare, nici nu stiam ca sunt susceptibila de asa ceva… Dar senzatia a fost una destul de urata. M-am dus in interiorul vaporului incercand sa nu mai vad cum se misca orizontul – o greseala imensa, asa cum am aflat ulterior!!

M-am bucurat nespus cand am pasit doua ore mai tarziu inapoi pe “teren stabil” si ne-am adunat cu totii fortele pentru restul zilei… vrem sa profitam la maximum de orele ramase. Am rasfoit ceva harti si pliante si am decis ca vrem sa mergem spre complexul de atractii din Darling Harbour, care cuprinde mai multe obiective de interes: Petting Zoo, Madame Tousauds, Aquarium, Tower Eye etc. Am cumparat un bilet comby pentru trei dintre ele, si ne-am inceput aventura la Petting Zoo, pentru ca abia asteptam sa interactionam cu animalutele dragute din Australia.

Petting Zoo (sau Sydney Whildlife) este singurul dintre cele trei obiective care chiar si-a meritat banii. E o gradina zoo mica, dar foarte bine organizata, si ceea ce are in mod special este senzatia asta ca “nu exista bariere” intre tine si kanguri, koala, pasari… Exista totusi un geam intre tine si Rex, crocodilul de 5 metri care te priveste cu interes nedisimulat J. Sunt zone care sunt semnalizate cu “Please touch me… gently!!” si ai ocazia sa pui mana pe tot felul de vietati. E genul ala de loc care “demitizeaza” viata salbatica din Australia… si care te invata ca trebuie sa respecti natura sub toate formele ei.

Am plecat de la complex destul de obositi, ziua se apropia incet-incet de final. Am decis sa mergem pe jos catre  Tower Eye si sa ne bucuram de panorama de la 260 de metri inaltime seara. Pe drum am dat de Colectia nationala de Opale, in fapt un mic complex expozitional cu unicul rol de a te face sa poposesti in magazinul cu opale. Pietrele s-au format in urma cu milioane de ani, din plante sau animale fosilizate, si arata senzational. In functie de provenienta si calitate stralucesc in mii de culori si au pretul in mii de dolari :).

Am ajuns in Tower Eye tocmai cand apunea soarele, am facut ceva poze, dar nu pot sa spun ca am fost foarte impresionata. M-a dezamagit faptul ca iesirea pe puntea de sticla se facea contra sumei suplimentare de 60$, desi toate pliantele si informatiile lasau sa se inteleaga ca aceasta experienta tip “adrenaline junky” este accesibila in costul initial.  Singura parte memorabila a fost intalnirea cu alti doi romani veniti sa vada eclipsa. Iata, eram la zeci de mii de kilometri departare, aveam itinerare diferite, dar ne-am gasit unii pe altii din greseala tocmai acolo :).

Am plecat cu totii de la turn spre hotel, nu inainte de a face o oprire pentru o cina. Cei doi romani gasiti acolo descoperisera in ziua precedenta un fast-food turcesc (ca sa nu spun o saormerie :)) cu mancare buna si cat de cat decenta ca pret. Am spus da invitatiei… alternativa ar fi fost, probabil, o cina la un restaurant cu un cost imposibil sau… din nou un sandvici cumparat din supermarket cu 6$.  Am gasit un mic colt de Turcie… minunat, de la Istanbul veniseram si noi de curand!! :). Am descoperit mancare foarte buna cu preturi acceptabile: 3 felii de pizza 10$, un chebap 9-12$ depinzand daca e mai “cu de toate” sau mai cuminte :).  Pana la finalul experientei noastre in Sydney cei de acolo deja ne cunosteau bine. Am mancat des la ei, profitand de proximitatea fata de hotel, mancarea buna si costurile rezonabile… dar nu am retinut niciodata cum se numea locul… Oricum, saormerii din astea am vazut prin mai multe locuri din Sidney.

Imagini Sydney, Australia

Unul din cele 16 avioane ale acestei vacante

Primii pasi pe strazile din Potts Point

O plimbare intr-un parc… de fapt pe acoperisul unei parcari

Prima intalnire cu Portul, Opera si Podul

Copaci mov in Sydney 🙂

Camaruta noastra de la McLeay Lodge

Pe strazile din Sydney… atata mov !

Pe mare !

Gata de pozat balene

O balena ne spune „la revedere”

Puiul de balena cu cocoasa si mamica lui la doar 10 metri de barca

Sydney – un oras care te incurajeaza sa vorbesti cu pasarile si sa imbratisezi pomii !

Un arici de mare in zona „Touch me”

Sydney Rex asteapta si el mangaieri

Micii koala sunt cam adormiti si nu au chef de musafiri

[mwi-product sku=”TA003,PORGAT001,TA016″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]