Pe durata celor 23 de zile “down under” am petrecut cam 7 zile (mai pline sau mai pe jumatate) in Sydney pentru ca toate avioanele catre celelalte locatii (Cairns, Alice Springs, dar si Noua Zeelanda) erau de tip dus-intors din Sydney – a fost pur si simplu mai convenabil sa cumparam avioanele asa decat de tip “multi-point”. Cronologia itinerarului din acest oras-minune s-a mai sters, asa ca voi descrie cele mai memorabile/ ne-ratabile bucurii intr-o ordine aleatorie :).

Imi amintesc in mod impecabil o dimineata in Sydney petrecuta in alergare pe podul Harbour Bridge – a fost singurul moment din intreaga noastra calatorie pe care l-am petrecut “doar cu mine” si am descoperit un Sydney adormit cu atat mai special – era duminica la ora 6:30 dimineata, doar eu, angajatii de la salubritate si pasarile, uratele Ibis, paream treziti la ora aceea :).

Ca sportiva (amatoare) de anduranta, recunosc ca unul dintre motivele pentru care am apreciat asa de mult Sydney (si Australia in general) a fost cultura orientata spre sport si miscare. Alergatori sunt cu miile pe strazile si parcurile din Sydney la orice ora, pe orice vreme… Toti alearga cu castile in urechi, cu pantaloni scurti si… muuuult prea foarte scurti (dupa gustul meu) si isi  poarta cu mandrie tricourile oficiale de la diferite competitii sportive: We Run Sydney, Marathon Sydney, Ironman etc. In orasul asta se pare ca nu existi daca nu ai terminat macar un cros :)!!

M-am trezit devreme, dorindu-mi sa experimentez pe propria piele o alergare pe Harbour Bridge, mi-am lasat colegii de calatorie dormind adanc in camera comuna, in timp ce m-am strecurat afara si am inceput sa alerg incet catre Sydney Harbour. Orasul era mut… nu erau masini, oameni si nici chiar alergatori (inca)… Sambata noaptea se petrece in Sydney pe modelul fratilor din UK: mult party, mult alcool… mult somn dupa.

Am alergat aproximativ prin parcul Hyde, pe strazile adiacente pana am ajuns la Opera din Sydney, am facut bucla prin port si m-am uitat in jur dupa un indicator/ o viziune despre cum pot ajunge tocmai sus pe pod pentru ca imi doream foarte mult sa il parcurg. Cateva mici rataciri, mai incolo am dat de un lift care ma ducea catre Bike Path… bun asa! Am urcat in lift, am iesit afara… victorie!!! Eram intr-adevar pe o pasarela care ducea catre pod, iar privelistea era deja spectaculoasa… din unghiul acela vedeam si Podul, si Opera, de sus, intr-o lumina surprarealista. Razele soarelui coborau printre nori chiar deasupra Operei. Daca as fi fost Eminescu, as fi scris o poezie memorabilia exact in acel loc – asa insa m-am multumit cu 2-3 poze facute cu telefonul :). Traseu total: 8,7km, si il recomand cu caldura. Daca nu sunteti pasionati de alergare, trebuie sa gasiti timp macar pentru o plimbare mai lunga prin port, faleza si peste pod dimineata… privelistea merita toate caloriile consumate J.

Am dat cu ochii de prima plaja din Sydney in Manly Beach. Hai sa analizam putin treaba… cat de absolut de minunat poate sa fie sa traiesti intr-un oras unde, in calitate de corporatist (ca sa nu spun businessman :)), poti sa pleci de la birou din Central Business District la 5:30 (si nu exagerez, se pleaca la ora asta!!) si sa fii la 6 la plaja infruntand valurile pe placa de surf… Da, chiar asa de incredibil este orasul asta!!

Ca sa ajungi la Manly trebuie sa iei feribotul din Circular Quay “famous Manly Ferry” – ultra folosit de turisti pentru ca traseul ofera unghiuri minunate pentru fotografii cu cele mai importante obiective ale orasului. Pentru un cost de 7$ petreci cam 30 de minute pozand, admirand sau folosind wifi-ul gratis  :). Cand cobori la Manly, pare ca pui piciorul in alta lume… zona aceasta are aerul unei statiuni balneare de pe la noi (dar varianta curata si intretinuta, evident). Case cu un singur etaj in stil Art Déco, alei pline de plimbareti, o plaja imensa si foarte multi surferi cu aerul acela zen pe care il vezi prin filme :).

Desi surful era pe lista, am decis ca este inca prea racoare si apa este mult prea rece (eu, cel putin, venita de curand din Caraibe, n-am putut sa ma mobilizez :)) asa ca am lasat pentru una din zilele de final in Sydney aceasta experienta. Din pacate, zilele s-au scurs si noi nu am apucat sa experimentam asta… in ziua in care programasem lectiile de surf a fost un frig cumplit si valuri periculoase. N-a fost sa fie!

Revenind la povestea despre Manly, am facut o oprire la “Manly famous fish and chips”, o cherhana care vinde mancarea traditionala (atat de traditionala ca o gasesti si in UK, si in NZ, dar sa nu le spunem) si am cumparat cate o portie generoasa fiecare – 18$ pentru o  movila de cartofi prajiti si o bucata mare de peste proaspat servit in mod autentic in hartie. E un stil ciudat, dar merge de minune. Toata lumea cumpara de acolo, apoi se asaza pe plaja sau faleza si mananca cu mana din portia surparealista – eu, una, am impartit o parte din cartofi cu pescarusii, ca sa mai salvez ceva din ratele colesterolului :).

Dupa cateva poze si  momente de relaxare pe plaja, am pornit in cautarea unui shop de inchiriat biciclete, pentru ca citisem pe site-uri despre posibilitatea de a face o plimbare prin Parcul National de coasta de langa Manly. Am  gasit un rent-a-bike, am platit 30$ pentru 2 ore (beneficiind de reducerile dintr-un pliant) si am pornit la drum. Au fost cam 8 km parcursi pe faleza, pe malul marii si al lagunei, printre case spectaculoase, zone verzi, arbusti ciudati si stanci ametitoare. La un moment dat am lasat bicicletele si am urcat pe jos pe cateva poteci pana sus pe stancile cele mai spectaculoase… am facut pozele, am mancat portia de pizza de la pachet si am pornit inapoi spre centrul de inchirieri… o super expeditie!!

As putea sa mai povestesc pret de cateva volume despre Sydney, dar cred ca e cazul sa ma opresc. Un singur lucru a umbrit aura de perfectiune in timpul sederii noastre… cazarea execrabila de la Y Hyde Park Hotel.  Exceptand primele doua zile cand am poposit la Mcleay Lodge in conditii decente, pentru restul opririlor prin Sydney am cumparat cazare la Y Hyde Park Hotel in camere de 4 persoane.  Am facut aceasta concesie pentru ca hotelurile (si asa scumpe) din Sydney aproape se dublasera ca pret in perioada in care voiam noi (si alti mii de amatori de eclipse) sa fim acolo… am decis sa mergem pe variante ieftine si ni s-a parut acceptabil sa stam cu totii intr-o camera de hotel. Considerand tara civizilata in care urma sa mergem, locatia centrala si cuvantul “hotel” din titlu nu ne-am imaginat cat de trista putea sa fie cazarea acolo 🙂

Am fi putut sa trecem peste multe neajunsuri ale camerei noastre de 12 metri patrati in care 4 oameni cu greu incapeau cu tot cu bagaje, puteam sa ignoram chiar si peretii murdari si baile (pe hol) aflate intr-o stare destul de avansata de degradare, dar ceea ce ne-a macinat a fost momentul in care am constientizat (cam prin noaptea a 3-a de sedere acolo) ca etajul acela din hotel era, de fapt, un centru de plasament pentru persoane cu dificultati financiare – era un camin temporar pentru oameni ai strazii.

Nu vreau sa se inteleaga gresit, este minunat ca Australia este o tara unde oameni fara posibilitati financiare primesc un acoperis deasupra capului prin bunavointa multor donatori (deasupra camerei noastre scria ca a fost donata de Sir Whiliam si nu mai stiu cum). Dar este inaceptabil sa ma cazezi si pe mine acolo cerandu-mi 160$ pe noapte pentru o camera cu 4 paturi, un dulap si un geam.  Noi nu am stiut atunci cand am cumparat camerele ce presupune experienta, insa m-am asigurat ca oricine altcineva va sti, pentru ca am completat zeci de formulare de feedback pe toate site-urile de review-uri – sa numim asta Razbunarea din Carpati 🙂 🙂 :).

 Imagini Sydney

Merry Christmas la 30 de grade !

Sydney by night

Plaja Bondy – cam goala datorita vremii mohorate

Cam devreme

Privelistea faimoasa de pe Harbour Bridge

Sydney Manly Ferry

La plaja la Manly

Pe bicicleta

Am lasat bicicleta si m-am apucat de drumetie

[mwi-product sku=”TA003,A7,TA016″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]