Daca e sa te iei dupa stirile de la TV, nu prea auzi despre Iordania. Valul “primaverii arabe” a trecut destul de repede peste relativ micul regat de pe malurile Iordanului – o demonstratie, demiterea prim- ministrului si apoi totul a intrat in normal… Iar cand intr-o tara totul decurge normal, apoi n-o s-o vezi la televizor. Cum sa se faca ratingul? Anuntand ca e liniste si pace? Asa ca poate nu ati auzit mare lucru despre Iordania in ultimii ani, dar asta din cauza ca acolo e liniste si pace. Evident, ca peste tot, sunt probleme si pe acolo – preturi mari, venituri mici, refugiati, dar nu se intampla nimic care sa alerteze presa mondiala sa fuga la Amman pentru a filma sange.

De la formarea ei, Iordania a invatat sa faca echilibristica, sa mearga pe sarma. Toti vecinii ei au fost intotdeauna mai puternici din punct de vedere militar si mai hrapareti. Dintre acestia, Israelul, de pilda, a si smanglit o parte din Iordania in urma razboiului din 1967. Dar, desi de ani de zile Iordania traieste cu Israelul cel expansionist in coasta, cu Irakul cel instabil, cu Siria lovita de revolte, cu Egiptul revolutionar si lista este interminabila, Iordania a facut un exercitiu de echilibristica remarcabil, aparandu-si teritoriul de lupte si nenorociri spre deosebire de toti vecinii… Si meritul ii revine dinastiei hashemite a Iordaniei, care, din 1921, conduce cu o mana forte destinele micului stat.

Istoria Iordaniei se pierde in negura timpului. Ca multe locuri din actualele Israel, Palestina, Liban si Siria, numeroase localitati din Iordania se regasesc in Biblie. Se pare ca pe actualul teritoriu al Iordaniei s-au aflat orasele damnate Sodoma si Gomora, pe aici si-a condus Moise poporul spre Tara Fagaduintei, pe actualul teritoriu al Iordaniei a fost botezat Isus de catre Ioan Botezatorul.

La inceputul istoriei, actualul teritoriu al Iordaniei a fost impartit de trei regate – edomitii (in sud), moabitii (in centru) si amonitii (in nord). Se spune ca Lot a fost unicul supravietuitor dupa ce Dumnezeu a distrus pacatoasele Sodoma si Gomora. Desi i s-a spus sa nu se uite in urma, nevasta lui Lot nu s-a putut abtine si s-a uitat sa vada dezastrul prin care treceau cele doua orase “pacatoase”. A devenit o stanca de sare (poate fi vazuta pe malul iordanian al Marii Moarte), iar Lot a reusit sa se salveze impreuna cu cele doua fiice. Legendele evreiesti spun ca cele doua fete, temandu-se ca ele si tatal lor au ramas singurele fiinte umane, s-au hotarat sa isi imbete tatal in asa hal incat sa nu le mai recunoasca si sa le lase gravide. Planul a functionat, Lot s-a culcat cu fiicele lui, iar acestea au nascut doi baieti – unul a fost Moab, care a fondat regatul moabitilor, iar celalalt, Ben-Ammi, a pus bazele regatului amonitilor.

Ma rog, toata povestea aceasta este discutabila. Lot a fost salvat de Dumnezeu de moartea in Sodoma pentru ca era credincios si fara de pacat. Hodoronc-tronc, dupa asta a devenit betiv si si-a tras-o cu fiicele lui. In fine, in perioada respectiva era o practica destul de curenta ca, de exemplu, faraonii Egiptului sa isi ia fiicele in casatorie, de unde si faptul ca foarte multi faraoni au avut mari probleme de sanatate din cauza consangvinitatii… Altii spun ca evreii au fost permanent in razboi cu moabitii si amonitii si, ca sa-I defaimeze, au spus ca sunt urmasii unui incest.

Dar sa lasam dezbaterile istorice si sa revin la Iordania. Am fost in Iordania pentru prima oara in 2000. Veneam dupa o tura de vreo trei saptamani in Egipt si treceam in Regat cu feribotul din Nuweiba, Sinai. N-am avut prea multe zile la dispozitie, dar am dedicat doua zile Petrei, apoi am mai stat vreo tre zile in Amman (timp in care am vazut si asa-numitele “castele ale desertului” aflate spre granita cu Irakul lui Saddam Hussein la vremea respectiva). Desi venisem incantat de superbele urme ale splendidei civilizatii antice egiptene, a trebuit sa recunosc ca, pentru a nu stiu cata oara, Lonely Planet avea dreptate – cel mai frumos sit istoric din tot Orientul Mijlociu este Petra. De atunci, am mai vizitat Palmyra, in Siria, Baalbek in Liban, sau Persepolis in Iran si am ramas cu aceeasi opinie ferma – Petra este cel mai frumos loc din Orientul Apropiat… Nu degeaba se regaseste pe lista celor 7 minuni ale lumii moderne.

Dar Petra nu este unica minune a Iordaniei. Aici gasesti si Jerashul, cel mai bine pastrat oras roman din lume cu exceptia Pompeiului (unde s-au pastrat pana si locuitorii :)), minunatul desert de la Wadi Rum, Marea Moarta, cea mai sarata mare din lume, mozaicul-harta de la Madaba, castele ale cruciatilor, dar si ale lui Saladin, eroul lumii musulmane care i-a alungat pe cruciati din Orasul Sfant, Ierusalim. De aceea, cand am discutat cu Dragos de la Explore Travel care ar fi destinatia pe care sa o propun pentru un nou tur din ciclul „Haideti cu Imperator in …”, Iordania a aparut ca o idee foarte buna. Nu e foarte departe si e atat de frumoasa… E drept, in planul initial, am inclus si Omanul, dar, cum n-au aparut prea multi clienti (din pacate, Omanul este un loc magnific, dar foarte putin cunoscut si fara un magnet gen Petra), a ramas sa vizitam Iordania in perioada vacantei de Paste – 1 Mai, cum a picat anul acesta.

Am ajuns la Amman in mijlocul zilei. Am fost asteptati la aeroport, dincoace de granita, de reprezentantul firmei – partener din Iordania si, pentru prima oara in viata, am trecut o granita fara sa ma opresc la ofiterul care se ocupa de stampilarea de pasapoarte. Mi s-a intamplat sa trec prin granita fara sa fiu controlat (in Albania si in Macedonia prin anii ‘90), dar niciodata sa intru intr-o tara. Asta pentru ca reprezentantul Petra Tours era acolo, a strans pasapoartele, ne-a expediat dincolo de frontiera si apoi a venit cu ele stampilate. Turistii straini care vin in cadru organizat – mai mult de 5 persoane printr-o agentie iordaniana, nu mai platesc 15 dinari (vreo 16-17 euro), taxa de viza.

Dupa vreo jumatate de ora, ajungeam la hotelul Toledo pe undeva prin Amman, o mica oaza … andaluza in capitala Iordaniei. Hotelul, foarte fain, dar nu am stat prea mult, de fapt doar ne-am lasat bagajele la receptie ca am si tulit-o in oras. Reprezentantul firmei care ne asteptase la aeroport a fost dragut si putea sa ne lase la citedela din Amman. Conform programului, in prima zi aveam program de voie, dar cum puteam noi sa ratam o dupa-amiaza intreaga.

Citadela din Amman se afla pe locul preferat de toti conducatorii regiunii – fie ca au fost amoniti, persi, bizantini sau arabi…. Nu e greu sa iti dai seama de ce – se afla pe varful unui deal, de unde domina intreaga regiune, un loc strategic usor de aparat. Ruinat in perioada in care Ammanul a disparut din istorie, astazi gasesti aici un mix de ruine grecesti, romane si arabe… fie ca e vorba de coloanele din templul lui Hercule sau de o mica moschee reconstruita. Aici, am avut parte si de primul concert militar – un baiat care batea toba si altul care canta la cimpoi… Ce are cimpoiul cu Iordania? Parca tine mai degraba de scotieni… Simplu, Iordania s-a aflat timp de vreo doua decenii sub protectorat britanic, iar armata iordaniana a fost comandata de ofiteri englezi pana prin 1956. Asa ca acestia au impus diverse obiceiuri cazone britanice, inclusiv muzica militara si folosirea cimpoiului, un instrument muzical complet necunoscut prin zona.

De sus, de la citadela, ai la picioare intreg centrul Ammanului. In anul 749, un cutremur devastator a distrus vechile orase greco-romane cum ar fi Amman, Jerash sau cetati precum Kerak si care nu au fost reconstruite timp de secole. Locuitorii au parasit orasele devenite ruine, iar vechiul Amman a disparut de pe orice harta pana in 1878, cand, in urma razboiului ruso-otoman din Caucaz, numerosi cerchezi si ceceni au fost mutati in Siria si Iordania, unii dintre ei gasindu-si adapost in ruinele magnificelor orase antice… Asa a reaparat Ammanul. Chiar si asa, Ammanul a explodat ca intindere si populatie dupa 1948 si mai ales 1967, cand, in urma epurarii etnice efectuate de israelieni in Palestina, milioane de palestinieni au fost obligati cu arma la tampla sa-si paraseasca locuintele si pamanturile stramosesti si sa se refugieze dincoace de Iordan. De altfel, palestinienii reprezinta acum majoritatea populatiei din Iordania (inclusiv regina este palestiniana) si privesc cu nostalgie de pe inaltimi precum Nebo spre pamanturile lor ocupate.

Ei bine, cand Ammanul a devenit capitala Iordaniei, probabil ca daca urcai la Citadela vedeai tot orasul. Acum, descoperi un oras care se intinde peste numeroase dealuri, dar si pe vai, iar de sus poti admira principalul monument al orasului – Amfiteatrul roman, admirabil pastrat in acest mileniu in care Ammanul practic a disparut – ma rog, probabil asta l-a si salvat :).

Dupa ce am coborat de pe citadela, ne-am invartit prin centru. Desi nu este nebunia si haosul din alte metropole ale Orientului Apropiat cum ar fi Damasc, Cairo sau Teheran, Ammanul central are toate caracteristicile unui astfel de oras. Daca nu ati mai fost niciodata prin Orient, s-ar putea sa vi se para o nebunie, daca ai mai fost, o sa fii de acord ca prin Amman se circula foarte, foarte ordonat… Am bantuit printre magazinele pline de vanzatori frenetici, dar care nu te irita precum cei egipteni, tragand de tine pe strada… am baut un suc de portocale facut la botul calului, ne-am uitat la cei care faceau suc din trestie de zahar, prin magazinele de incaltari si haine (am vazut chiar si un magazin care vindea in exclusivitate tricouri ale FC Barcelona!). E drept, entuziasmul si adrenalina unor noi orizonturi sunt mari, dar la un moment dat te loveste si foamea… Asa ca am decis sa consultam ghidurile pentru locurile unde sa mancam – aveam la indemana atat Rough Guide, cat si Lonely Planet. Ambele afirmau la unison ca nu putem rata o masa la Hashem … Asa ca, dupa ce ne-am ratacit initial pe marile bulevarde din centru, am reusit sa ne regasim si sa ajungem la Hashem.

Sa nu credeti ca Hashem este cine stie ce restaurant cu staif, cu chelneri cu manusi si mancaruri fine. Este o terasa, un soi de “Hole in the Wall” cum zice americanul, un soi de terasa cu scaune de plastic tip Romania anilor  ‘90, dar unde se mananca o supermancare levantina! De altfel, cum am intrat pe aleea pe care se aflau niste mese pline cu clienti, nici nu stiu de unde chelnerul a inventat un loc pentru 7, a pus o masa si 7 scaune si au inceput sa curga “meze”-urile: humus, labneh, baba ganush si toate minunile Orientului Apropiat… bune de sa te lingi pe degete. Pretul? Pai 3 dinari de caciula (3,30 euro). Am inceput aventura iordaniana bine… ne-am avantat prin centrul comercial traditional al Ammanului, am mancat o mancare buna intr-un loc autentic (era plin de localnici, nu numai de gringo cu Lonely Planet in mana) si am admirat panorama Ammanului. A doua zi, era startul oficial al aventurii iordaniene.

Am sarit in doua taxiuri, cerand sa ne duca la Hotel Toledo. Soferul zambeste si imi spune “Five dinars”. Rad si zic “Two”… El zice ca e putin, dar pleaca. Ajungem la hotel, scot doua bancnote de un dinar si i le dau. Soferul multumeste si eu ies. “Cat i-ai dat”, sunt intrebat de fetele cu care eram in masina. “Doi, normal”. Pai nu v-ati inteles explicit. In Orient, intelegerile pot fi si implicite… mai ales cand au loc sub privirile lui Allah cel Milostiv…

Urma o zi prin natura. Aveam in plan sa ne ducem in Parcul National Ajloun si sa vizitam si mandra cetate cu acelasi nume… Urma sa descoperim Iordania verde, o Iordanie cu vegetatie si plina de flori in perioada de primavara.

Imagini Amman, Iordania

Receptia hotelului Toledo din Amman

Templul lui Hercule – Amman

Amfiteatrul, principalul obiectiv turistic din Amman

Cimpoiul… iordanian

Amman, intins pe numeroase dealuri

Cam asa arata bulevardele orasului

Downtown

Prin citadela

Magazinul oficial FC Barcelona ?

Moda iordaniana

Suc natural la botu’ calului

Si mai exoticul suc de trestie de zahar

Mirodenii, mirodenii !

Pui de gaina colorati

Dar si pantofi de vanzare fix in fata moscheeii !

La restaurantul Hashem

Mancare iordaniana

Nu poti sa te duci in Orient si sa nu bagi o shisha

Hotel Toledo e pe toate retelele