In anii de cand am devenit blogger de calatorii, am cunoscut foarte multi oameni care impartasesc aceeasi pasiune de calatorii si aceeasi dragoste pentru Asia. Unul dintre acestia este Dragos Pirnog, calator, dar si om de turism cu care am organizat primul program de tipul „calatoreste cu un blogger” in Nepal, Bhutan si Tibet in octombrie 2011. Dupa ce si eu, si Razvan Marc i-am impuiat capul cu Nepalul, s-a dus si Dragos in tara de sub Himalaya, dar spre deosebire de noi, a facut si un trekking pe undeva pe langa Pokhara. In articolul de azi, povestea lui Dragos si trekkingului prin Himalaya 🙂

In urma cu 2 ani, cand am inceput sa pregatesc excursia in Nepal impreuna cu Cezar, am inclus si un traseu de trekking in program, ca o varianta la traseul prin Nepal si Bhutan, insa atunci nu s-a concretizat. Povestile despre Nepal spuse de Cezar Dumitru si Razvan Marc, entuziasmul cu care s-a intors grupul din toamna 2011 m-au convins si pe mine sa vizitez aceasta tara, insa din start mi-am spus ca daca merg in Nepal, obligatoriu trebuie sa rezerv cateva zile pentru trekking.

Nepal este o destinatie celebra pentru trekking si alpinism, avand pe teritoriul sau 8 dintre cele mai inalte 10 varfuri din lume, inclusiv Everest-ul. Pentru iubitorii de munte, este un adevarat paradis, o tara trecuta in capul listei “Destinatii Viitoare” si apoi un loc in care mereu doresti sa te intorci. O mare parte din teritoriul tarii (suprafata este putin mai mare decat Grecia) este inaccesibila cu masina, existand carari de munte traversate de catre localnici, comercianti, pelerini si alpinisti.

Nepal a fost mereu o tara de comercianti, iar actualele trasee montane sunt de fapt vechile rute comerciale. Ceea ce face atat de frumos trekking-ul in Nepal este tocmai farmecul traversarii satelor de munte, posibilitatea de a intra in contact cu localnicii si de a vedea comunitatile locale din diferite triburi precum Sherpa, Gurung sau Thakali. Odata ajuns pe aceste trasee de munte, incepi sa experimentezi esenta Nepal-ului. Placerea de a innopta intr-un “teahouse” in mijlocul unui sat la peste 3000 de metri altitudine, sa ai drept fundal optmiarii din Himalaya si sa descoperi simplitatea vietii si prietenia onesta cu care nepalezii te accepta ca oaspete sunt cateva lucruri care te vor face sa te indragostesti iremediabil de acest loc. De fapt cei mai multi trekkeri spun ca au venit prima data in Nepal pentru munti, insa s-au intors pentru oamenii din Nepal.

Deoarece Nepal a fost inchis turistilor straini pana in 1950, singurii straini care au ajuns pe aceste trasee au fost vizitatorii ilegali sau cei trimisi in secret din India pentru a realiza harti. Primul trekker oficial in Nepal a fost Bill Tilman, care a primit acceptul regelui in 1949 sa mearga pe cateva trasee si care a fost primul strain care a urcat in 1950 pana la Everest Base Camp. Primul grup de alpinisti care a urcat pana pe valea Kali Gandaki a fost o expeditie franceza spre Annapurna, condusa de Maurice Herzog, tot in 1950. Epoca de aur a alpinismului din Himalaya a fost in anii ’50 cand 13 dintre primele 14 varfuri din lume au fost escaladate.

Colonelul James Roberts a fost prima persoana care a realizat ca trekking-ul poate deveni o atractie pentru turistii care viziteaza Nepal-ul. Roberts a petrecut mai multi ani in Nepal, ocupandu-se cu recrutarea de soldati Gurkha pentru armata britanica si l-a insotit pe Tilman in prima sa calatorie prin Nepal, urcand pentru prima data pe cateva varfuri. In 1965 a condus un grup de femei pana la Kali Gandaki si a fondat Mountain Travel, prima companie de turism din Nepal specializata in trekking si mai tarziu sursa de inspiratie pentru acest turism de aventura care s-a dezvoltat in Nepal. Trasee celebre precum Everest Base Camp, Langtang Trek, Annapurna Base Camp (ABC) sau Annapurna Circuit au devenit printre cele mai populare trasee de trekking din lume. Se spune ca Nepal are acum 3 religii: hinduism, budhism si turism. Este o gluma care descrie foarte bine nivelul la care a ajuns turismul intr-o tara de o frumusete extraordinara.

Primul meu gand a fost sa merg pe unul dintre aceste trasee cunoscute, insa toate acestea sunt rute lungi de aproximativ 2 saptamani. Cum nici eu si nici prietenii alaturi de care planuisem sa mergem in Nepal nu aveam disponibile mai mult de 16 zile, am inceput sa cautam alternative si astfel a aparut varianta „Nepal Adventure”, un traseu pe care am fost in luna Martie 2012 si pe care il recomand persoanelor care calatoresc pentru prima data in Nepal si care vor sa descopere si farmecul trekkingului pe langa toate atractiile extrem de variate oferite de aceasta tara si mentionate de Cezar in povestea lui. Am gandit ca dintr-un tur al Nepalului nu poate lipsi trekking-ul si am inclus un traseu de 5 zile prin regiunea Annapurna numit Poon Hill Trek care a fost adaugat traseul clasic Kathmandu – Patan – Bhaktapur – Pokhara – Parcul National Chitwan. Am avut astfel un traseu extreme de variat de 15 zile in Nepal cu muzee, temple, rafting, trekking, cycling si aventuri in Parcul National Chitwan.

Am inceput vacanta din Nepal cu orasul Kathmandu, iar pentru un calator care ajunge prima oara in Nepal si care nu a fost nici in India, este un soc cultural destul de puternic. Durbar Square de exemplu este un loc in care parca te-ai intors in timp, iar cartierul Thamel iti va ramane cu siguranta in minte mult timp dupa ce ai parasit Nepal-ul. Nu puteam sa ratam orasele Patan si Bhaktapur inainte de a continua spre Pokhara. Odata ajunsi in aceste orase, parca am schimbat tara. Atmosfera din Pokhara nu are nimic in comun cu cea din Kathmandu. Diferentele sunt majore si in legatura cu populatia. Pe intreg teritoriul Nepalului exista in jur de 30 de milioane de locuitori si 61 de grupuri etnice care se imparti in doua mari categorii: Indo-aryan (campenii) si Tibeto-mongolii (muntenii). Exista mari diferente atat culturale cat si de fizionomie si character intre cele doua grupuri. In Kathamndu si in zona de campie majoritatea locuitorilor fac parte din grupurile etnice Indo Nepalese si au trasaturi similare cu indienii fiind foarte buni comercianti si buni negociatori. Va veti convinge de acest lucru mai ales in Thamel unde sunt foarte insistenti sa va vanda cate ceva. In zona de munte se intalnesc grupurile Tibeto-Nepalese, care au fata mai rotunda, sunt mai albi la culoare si aduc la fizionomie cu chinezii. Acestia sunt de altfel mai calmi si mai prietenosi decat nepalezi din zona de campie.

Traseul „Poon Hill Trek” este unul moderat si in mod normal dureaza 5 zile si 4 nopti. Noi l-am facut in 4 zile / 3 nopti insa pentru o persoana cu o conditie fizica medie este prea greu in doar 4 zile. Avand o altitudine maxima de 3210, nu exista probleme de aclimatizare si este un traseu ideal pentru o prima ruta de trekking prin Nepal. Cazarea se face in asa numitele “tea houses” care sunt de fapt niste mici pensiuni amenajate in satele de munte. Fiecare pensiune are un restaurant unde am intalnit un meniu similar la toate si unde seara poti manca mancare calda, bea un ceai sau chiar si o bere daca doresti. Camerele au 2-3 paturi fiecare si o mica masuta. Este recomandabil sa aveti propriul sac de dormit pe care vi-l cara porterul si seara puneti sacul de dormit pe pat si dormiti confortabil, mult mai bine decat in cort. Temperaturile seara sunt in jur de 5-10 grade si camerele nu au incalzire, de aceea sacul de dormit este ideal. In fiecare seara aveti acces la dus cu apa calda ceea ce este un mare avantaj si cum aceste pensiuni se gasesc si la peste 4000 de metri altitudine, este evident de ce trekking-ul in Nepal este atat de iubit si accesibil multor persoane pentru care ideea de a merge pe munte cateva zile dormind la cort si fara acces la dus este inacceptabil. Eu am fost placut surprins de aceste conditii de cazare simple gasite in Nepal si de atmosfera minunata din fiecare pensiune unde seara grupuri intregi de trekkeri schimbau povesti, radeau si isi incarcau bateriile dupa o zi de aventura in natura. Am intalnit calatori din intreaga lume, cei mai multi fiind insa englezi si australieni. Printre cele mai interesante persoane intalnite au fost 2 femei sud-africane (mama si fiica) din Cape Town care erau pentru prima data pe un traseu de trekking alaturi de 2 copii nepalezi infiati din Nepal in urma cu cativa ani. Exista trasee de toate nivelurile de dificultate, pe care veti intalni persoane de toate varstele, de la adolescenti pana la persoane la varsta a III-a. Traseele moderate de 4-5 zile sunt accesibile oricarei persoane sanatoase care iubeste natura si muntele si care are la activ cateva iesiri pe munte. Este nevoie insa de o conditie fizica buna sau de o pregatire cu cateva luni inainte de plecare deoarece chiar daca nu este nimic dificil, mersul si urcatul pe munte 6-8 ore in fiecare zi, timp de 5 zile, reprezinta un efort destul de mare pentru orice persoane sedentara, care alearga doar dupa metrou si care petrece zilnic minim 8 ore la un birou.

In Pokhara am impartit bagajul in 3. O parte de care nu aveam nevoie pe munte am lasat-o la hotel si urma sa o recuperam la intoarcerea de pe munte. A doua parte am dat-o porterului care urma sa o care pe traseu si la care aveam acces doar seara, iar a treia parte era formata din lucrurile necesare peste zi si a fost pastrata in rucsacul meu pe care urma sa il car. Aici am inclus tricou de schimb, polar, geaca de ploaie, palaria de munte, sticla de apa si aparatul foto.

In prima noastra zi am traversat satele Nayapul si Birethanti si am urcat pana la 1525 metri altitudine la Tikhedunga. In total au fost cam 7 ore de mers, dintre care doar o mica portiune de pante mai grea. Aici proprietarul pensiunii era un vechi ghid pentru grupuri de francezi, care invatase singur limba franceza pentru a putea sa le insoteasca din pozitia de ghid, dupa ce incepuse sa participe la excursiile lor fiind porter. Vizitase de 2 ori Franta si a fost fascinat sa afle ca limba romana are multe in comun cu limba franceza.

Ziua a doua a fost destul de obositoare si a inceput cu o lunga urcare pe treptele de piatra pana la Ulleri, aflat la 2070 de metri altitidine. De aici traseul a devenit mai usor prin padurile de stejar si rododendroni, pana la Banthanti unde din nou am inceput urcusul spre satul Ghorepani aflat la 2775 de metri altitudine. In aceasta zi am castigat 1250 de metri in altitudine si seara deja era mult mai rece, avand pentru prima data nevoie de caciula. Am petrecut noaptea la Sunny Hotel Ghorepani, o pensiune care datorita numarului mai mare de camera a fost intitulata hotel. Aici pe fiecare usa de la intrarea in camere era un numar si numele unui mare sportiv. Chiar imediat la intrare am fost intampinati de camera Nadia Comaneci (ei au botezat-o Komenchi). Eu am stat in camera Lance Armstrong desi cred ca as fi preferat in camera Maradona sau Michael Jordan 🙂 .

Dupa o noapte mai scurta ne-am trezit la 5 dimineata si echipati cu lanterne frontale si tot ce era mai calduros la noi am plecat sa urcam Poon Hill (3210 metri), acolo unde urma sa vedem rasaritul de soare. Acest efort la prima ora a diminetii a meritat, fiind de fapt momentul culminant al acestui traseu. La Poon Hill am avut parte de un rasarit de soare memorabil, admirand privelistea impresionanta a muntilor Himalaya. Poon Hill este cel mai bun loc de panorama din regiunea Annapurna si de aici am vazut varful Dhaulagiri si Annapurna I dintre optimiari si cateva varfuri mai mici precum Annapurna Sud, Fishtail (Machhapuchhre) Gangapurna, Nilgiri sau Lamjung Himal. Aceasta a treia zi a fost totodata cea mai lunga. Ne-am intors in Ghorepani si dupa micul dejun am pornit mai departe, avand un traseu destul de lung pana in Ghandruk, trecand si servind pranzul in Tadapani unde traseul normal include inca o noapte. Noi am continuat insa spre Ghandruk si am ajuns in cursul dupa-amiezii in probabil unul dintre cele mai frumoase sate din regiune. Casele erau foarte ingrijite cu flori si gradini, drumul pe care am coborat de la intrarea in sat era pietruit si foarte bine ingrijit, iar in jur se vedea intreaga vale. Efortul facut in aceasta zi a fost rasplatit cu o bere rece si o portie de paste delicioase la micuta si cocheta pensiune unde am innoptat.

In ultima zi de trekking am traversat mai multe mici sate pana am ajuns la Nayapul de unde am revenit la Pokhara. Orasul este plin de trekkeri, fiind poartea de acces catre regiunea Annapurna, iar in fiecare seara restaurantele de pe strada principala si de pe malul lacului sunt pline de turisti care se pregatesc sa urce pe munte sau au coborat obositi insa fascinati de spritul Nepalului. In finalul traseului am avut cateva zile in Parcul National Chitwan unde baia in rau alaturi de elefanti si noaptea petrecuta de mine intr-un cort de safari la Chitwan Paradise Hotel au fost doua amintiri memorabile.

Dupa 15 zile de stat in Nepal, la plecare m-am gandit in urma si am realizat cate experiente am trait in doar 2 saptamani si cat de diferite au fost toate aceste zile. Nu credeam ca o sa imi fie dor de Kathmandu si de agitatia acestui oras insa acum la mai mult de un an distanta, ma gandesc ca trebuie sa revin in acest oras fascinant si sa incerc sa il descopar mai in amanunt. Cea mai placuta amintire din aceasta vacanta este insa sosirea in Tikhedunga si prima mea noapte intr-un sat de munte din Nepal, dupa o zi de trekking. Multe programe turistice include doar 2-3 zile in Kathmandu si atat, insa consider ca nu este o vizita in Nepal pentru ca turistii vor descoperi mult prea putin din ceea ce Nepal poate sa ofere. Aceasta tara trebuie explorata mai in amanunt, iar Nepal fara trekking este precum o vizita la Paris fara sa hoinaresti prin cartierul Montmartre sau o vizita in Barcelona fara sa faci o plimbare pe Ramblas. Face parte din farmecul special al acestei tari, iar munti mai frumosi pe care sa va plimbati sau peisaje mai spectaculoase precum cele din Himalaya nu exista. Perioadele ideale pentru o vizita in Nepal si pentru trekking sunt primavara (martie-aprilie) si toamna (septembrie-octombrie).

Pentru a ajunge in Nepal, din Romania existau trei variante pana acum. Varianta mai directa si mai scumpa era cu Qatar Airways, cu o singura escala in Doha insa tarifele sunt foarte mari. Este varianta pemium atat la servicii cat si la pret. Varianta putin ocolita era prin India de unde exista multe zboruri ieftine spre Kathmandu insa aveti nevoie de viza de India si merita doar daca vreti sa vizitati ceva in India si daca aveti mai multe zile de vacanta. A treia varianta, folosita si recomandata de noi pana acum era Pegasus Airlines pana in Istanbul si de aici Air Arabia cu escala in Sharjah. Doua companii low cost cu servicii excelente si tarif in jur de 550 Euro. Dezavantajele acestui traseu mai lung erau obligativitatea unei nopti in Istanbul la retur si faptul ca ambele companii zboara de pe aeroportul Sabiha, din partea asiatica a orasului Istanbul de unde accesul spre centru este mai scump si mai lung.

Incepand insa din septembrie 2013, Turkish Airlines va incepe sa zboare din Istanbul cu zbor direct spre Kathmandu, astfel ca deja pentru grupul din luna Octombrie beneficiem de o oferta speciala Turkish Airlines. Daca optati pentru Nepal Adventure in Octombrie transportul se va face cu Tarom pana in Istanbul si apoi cu Turkish Airlines mai departe pana in Kathmandu iar pretul este 1 740 Euro / persoana pentru o vacanta plina de aventura de 16 zile in Nepal.

Detalii in acest link

OFERTA SPECIALA

Suplimentar avem si o oferta speciala pentru cititorii blogului Imperator Travel. Daca va inscrieti pana la sfarsitul lunii iunie, aveti reducere de 3%, adica 52 de euro. Cand ne contactati, doar spuneti-ne ca ati aflat de oferta de pe Imperator Travel si veti primi reducerea respectiva. Daca optati pentru rezervarea online, dupa ce dati click pe link-ul de mai sus si completati datele personale pentru rezervarea unui loc, nu uitati sa treceti IMPERATOR la rubrica „Cod reducere” si veti primi reducerea speciala.

Trekking in Himalaya, Nepal – Poon Hill Trek

Welcome to Annapurna Conservation Area

 la inceput de drum alaturi de trekkeri de toate varstele

 Incepem sa traversam satele de munte

Si prima noapte intr-o teahouse din Tikhedunga

Dragos si proprietarul pensiunii din Tikhedunga

blocaj in trafic

putina odihna nu strica

locul perfect pentru un pranz

Cine oboseste poate alege varianta usoara pe magar

Portret de nepalez

Am ajuns in Ghorepani

“Bulevardul” principal din Ghorepani

 Tarabe cu suveniruri

Si iata si hotelul nostru cu teren de sport langa el

Noi vrem sa dormin in camera Nadia Komenchi

Am ajuns pe Poon Hill la 3210 metri altitudine (putin pentru Himalaya insa este cel mai bun loc de panorama a varfurilor din Annapurna )

 Intreg grupul cu optimiarii in spate

 Rasaritul de soare in Himalaya

Optimiarii din Himalaya

Camera noastra de la hotelul din Ghorepani

 Sala de mese a hotelului

 Si acum, din nou la drum

Un loc clasic pentru servirea pranzului in Annapurna

E timpul de odihna

Pensiunea din Ghandruk

Camera din Ghandruk

Drumul de intoarcere

Vaile terasate din Nepal