Nu neg – Nicosia mi se pare un oras cu adevarat fascinant. Are monumente, are o istorie, e drept, nu foarte fericita, are un vibe aparte. Este ultima capitala divizata din lume – o granita nerecunoscuta de aproape nimeni, dar trece prin inima orasului, iar cele doua parti ale orasului sunt atat de diferite incat crezi ca te teleportezi la sute de kilometri distanta dupa ce parcurgi pe jos doar 100 de metri. Principala strada comerciala din Nicosia de Sud, Ledra, este chintesenta orasului… O iei de la sud, de pe bastioanele vechii cetati, si te plimbi pe o strada comerciala tipic europeana – terase, magazine de retea cu haine, chiar si un cinema cu nu stiu cati D. La un moment dat, ajungi intr-un loc unde dispar magazinele si strada se ingusteaza. Este punctul de frontiera. Acum, nu m-a mai oprit nimeni pe partea greaca. O iei la pas pe o alee inconjurata de cladiri proaspat refacute, cu pomisori in mijloc, te opresti la o cabina unde iei o stampila pe o foaie si nimeresti in mijlocul unui bazar oriental… Chiar si atmosfera se schimba – de la zenul si relaxarea greaca, nimeresti in mijlocul unui furnicar tipic bazarurilor orientale. La doar 100 de metri.

Cipru este o insula prea mica. Si oricat ar suna de cinic, dar tragic, soarta ei nu a fost niciodata decisa de locuitorii ei. In 1192, Richard Inima de Leu a vandut insula templierilor si mai apoi familiei de Lusignan. In 1473, ultima regina din dinastia Lusignan a vandut insula venetienilor. In 1878, otomanii au pasat insula englezilor in semn de multumire pentru sprijinul acordat in timpul semnarii tratatului de la Berlin. In 1915, englezii au oferit insula Greciei, in caz ca grecii intrau in razboi de partea Antantei. Grecii au refuzat. Iar in 1974, lovitura de stat condusa de Nikos Sampson a fost inspirata si organizata de junta militara de la Atena. Cand planul a esuat, junta nu a avut nicio reactie. Ei bine, soarta Nicosiei nu a fost decisa de locuitorii ei… Impartirea orasului a fost facuta de un ofiter britanic, care a impartit orasul in doua, cu un pix pe o harta. Pixul era de culoare verde. Asa s-a nascut Green Line – Linia Verde care imparte Nicosia in doua.

Am coborat din autocar la portile orasului. Zidurile cetatii Nicosia care inconjurau intreg orasul au ramas la locul lor, orasul nou construindu-se extramuros. Atat in sudul orasului, cat si in nord, aceste bastioane sunt utilizate ca parcuri, parcari sau unitati militare. De altfel, Nicosia arata ca o stea cu unsprezece colturi-bastioane. Am decis ca primul drum sa-l fac spre catedrala catolica. Catedrala catolica este o enclava in zona turca. Dupa divizarea orasului, catedrala a picat in zona turca, dar piateta din fata ei, in zona greaca. Pana la urma, probabil la insistentele Vaticanului, catedrala si o mica gradina adiacenta au fost “decupate” din zona nordica si cedate sudului, de unde ai, de altfel, si acces. Toate celelalte porti ale catedralei care dau in zona nordica sunt inchise de nadejde…

Am intrat in catedrala, am facut niste poze la butoaiele care blocheaza intrarea pe o alee umbroasa care da “dincolo” si, dupa ce am mai aruncat un ochi la barul Spitfire – un bar care a cazut “dincolo”, desi zona greaca este la 50 de centimetri, am pornit spre Ledra. Desi butoaiele – baricada si cele doua perechi de steaguri (grec + cipriot vs turc + nord-cipriot) continua sa se sfideze fata in fata de pe bastioane, am simtit o destindere… Baracile militare erau goale si nu am vazut nicio urma de soldat… Am putut fotografia totul fara niciun impediment… Nicosia parea mai relaxata fata de 2009.

Ledra m-a intampinat cu aceeasi veselie. Dar parca era mai animata… magazine cu toale de firma, Starbucks, fete in pantaloni scurti… M-am apropiat de punctul de frontiera. Surpriza… o surpriza imensa. Fata de acum trei ani, atmosfera mi se parea mult mai destinsa… data trecuta am trecut printr-un tunel format din mesh-uri, prin care vedeam urmele gloantelor in cladiri, controlul era strict, granicerii sud-ciprioti se uitau cu incrancenare la cei care treceau “dincolo”, in plus, toti cei care treceam eram straini. Acum, lumea parea la promenada… si, in plus, imensa majoritate care trecea erau greci ciprioti… asta a fost o imensa surpriza… Cipriotii greci privesc Ciprul de Nord si autoritatile turcesti cu o incrancenare usor de inteles – 180.000 de greci ciprioti au fost obligati sa-si paraseasca locuintele cu pistolul la tampla si sa se refugieze in sud (o treime din populatia greaca a insulei). Era cel mai mare numar de persoane “purificate” pe baza etnica de la purificarile etnice comise de Israel in 1948 si 1967. Doar razboiul din fosta Iugoslavia si genocidul din Rwanda aveau sa intreaca aceasta situatie. In schimb, 50.000 de turci au trecut Linia Verde, in nord (circa 40% din totalul comunitatii turce). Daca turcii au avut loc berechet unde sa se aseze, sudul a suferit enorm din cauza cresterii subite a populatiei. Iar socul “mutarii” continua sa fie adanc inradacinat in amintirea colectiva. In 2009, cand vorbeam cu un grec cipriot ca ma duc in Nord, parea socat – “ce sa cauti acolo? E murdar, e saracie”… Pana si o romanca ce are un magazine cu produse romanesti in Nicosia veche, practic la cateva sute de metri de Nicosia de Nord, mi-a spus ca nu a calcat niciodata in partea cealalta… Granita era deschisa fizic, nu si psihologic… Numarul mare de ciprioti greci care treceau acuma imi da speranta ca, intr-o zi, ranile se vor inchide…

O alta schimbare – nu mai exista punct de trecere a frontierei la iesirea din zona greaca. Inainte, am fost oprit, pasaportul verificat si am primit un avertisment ca nu care cumva sa ma intorc cu mancare, mai ales lactate din Nord. Acum, doar un semn stingher imi spunea ca e interzis sa ma intorc cu produse contrafacute… De altfel, dupa doi pasi facuti in Nord, m-am lovit de o tona de blugi si tricouri Gucci, Armani, Diesel… facute la colt de strada J.

Trecerea in Nord, destul de simpla. Ca roman, nu am nevoie de pasaport, doar de cartea de identitate, completez o foaie cu numele, numarul de carte de identitate si data, mi-o stampileaza cineva si iata-ma intrat in Ciprul de Nord… cunoscut si sub numele de “zona ocupata” sau “Republica Turca a Ciprului de Nord”. Depinde pe cine intrebi.

Desi intrarea a mai fost “curatata” si impodobita cu flori, nu poti sa nu ai sentimentul ca intri brusc in Orient. De la Starbucks la cafeaua la ibric, de la bouticurile cochete la toalele expuse in strada, de la un aer european, la unul asiatic… Nu e nimic respingator, dimpotriva, tranzitia asta brusca este fascinanta.

Trec pe langa Buyuk han, transformat intr-un spatiu cultural si al unor cafenele chiar incantatoare, si ajung in fata moscheii Selimye. Moscheea cea mai mare din Cipru a fost, de fapt, o catedrala catolica gotica, imensa si trufasa ca orice surata a ei din Europa Occidentala, dar  care a fost convertita in moschee prin adaugarea a doua minarete… Expresia “where East meets West” nu poate fi mai bine reflectata. Dar, inainte de a ma descalta sa intru in moschee, remarc reclama unui spectacol de “sufi dancing” al dervisilor rotitori… Inca traiesc cu amintirea unui spectacol incredibil in Cairo, al unui dervis care s-a invartit timp de 45 de minute incontinuu si care, impreuna cu cei care bateau in tobe, m-a bagat si pe mine in transa… Am mai vazut spectacole similare, dar la o scara mai mica, in Damasc sau Dubai. Asa ca am zis sa scot 7 euro din buzunar si sa-i dau si in Nicosia… Si bine am facut.

Am fost dus de manuta de tipul care vindea bilete. Cladirea unei fundatii artistice, aflata in spatele moscheii Selimye, nu era chiar evidenta din prima. Am intrat intr-o sala goala, in care mai erau doua persoane. Imediat dupa ce a inceput show-ul, au mai aparut trei. Am primit un pahar cu Sprite si a aparut si dervisul. Nu a fost decat unu, muzica se auzea din niste boxe nu de ultima generatie, iar muzica turceasca, nu stiu, parca nu e la fel de melodioasa ca tanguirile limbii arabe… cel putin in cazul muzicii de sufi… Dar, si asa, spectacolul a fost interesant, dervisul s-a rotit chiar si 10 minute incontinuu… Chiar a meritat.

Dupa ce am iesit, exact langa moschee, dau peste un soi de pub care ne intreaba … “Two beer or not two beer? That’s the question! William Shakesbeer”. Am ras cu pofta. Nicosia de Nord nu este chiar stricta… Am mai vazut bere, e drept, fetele in pantaloni scurti pareau venite de dincolo, din Sud, erau si destule cu basmale pe cap… dar nu parea un oras strict.

Am bantuit apoi de-a lungul Liniei Verzi, in cartierul Sultanarab. Este un cartier traditional, cu ulite inguste si cladiri cam prabusite. Si prin Sud mai vezi cladiri deteriorate, dar in Nord sunt chiar multe… M-am plimbat pe aleile batute de soarele nemilos de iunie, cand doar turisti nebuni se mai plimba, localnicii se ascund in casele lor cu ziduri groase… Spiritul comunal este la el acasa insa… Locuitorii or fi in case, dar portile sunt larg deschise, la fiecare poarta poti sa vezi ce face proprietarul… in general se uita la ultima telenovela de la Istanbul :).

Dar adevaratul simbol al destinderii l-am gasit la capatul lui Sultanarab. Si pe aici am fost oprit de baricade,  bariere si semne de “intrarea interzisa, zona militara. Nu pozati!”. Dar nu am mai vazut niciun soldat. Asa ca am fotografiat la greu, fara a ma ascunde ca acum trei ani. Dar cea mai mare surpriza am intalnit-o pe un bastion, pe vremuri zona militara cu regim strict… Desi inca mai sunt semne cu pozatul interzis si zona militara, fosta “buffer zone” a devenit parc… Nu e cine stie ce intretinut… nu prea e iarba, sunt pomi, niste leagane cam obosite, dar poti sa faci niste poze cu un tobogan impreuna cu un foisor militar cu geamurile spate pe care scrie UN… Este unul dintre putinele locuri unde te poti apropia de un gard de sarma, la doi pasi de zona greaca. In plus, exact langa gard se afla o mica terasa unde poti cumpara o apa, un suc, o bere… Este locul in care am simtit ca poate, poate momentul reintalnirii nu este chiar atat de departe… Si poate, data viitoare cand ajung la Nicosia, acel gard urat din sarma ieftina sa nu mai fie acolo, pe bastion…

Am revenit in Nicosia de Sud dupa ce granicerul sud-cipriot de abia s-a uitat la cartea mea de identitate. Acum trei ani am fost cercetat cu de-amanuntul in toate bagajele J. Acum, nimic, totul parea asa de normal…

Nicosia de Sud era moarta… M-am intors dupa pranz, cand orice locuitor cumsecade isi face siesta. Mai ales ca era sambata, in plus si un weekend lung, lunea era liber de Rusalii… Cei din Nicosia fie dormeau, fie erau la plaja… asa ca m-am plimbat pe strazi, prin mijlocul strazii, pe unde de abia mai trecea o masina cand si cand… Si, intr-adevar, caldura trage la somn. Am intrat in moscheea Omar (da, mai exista moschei si in Nicosia de Sud, nimeni nu le-a demolat!) si am tras un pui de somn pe jos, langa mihrab. Atunci am inteles ideea de siesta intr-un mod profund :).

Din pacate, biserica Faneromeni era inchisa. Pana in 1974, aici era centrul de necontestat al orasului. Apoi, centrul a migrat mai la sud, Faneromeni e mult prea aproape de Linia Verde. Autoritatile incearca sa resusciteze zona, dar, pana cand baricadele formate din butoaie metalice si saci cu nisip nu vor disparea, Faneromeni continua sa fie sugrumata de Linia Verde. As fi dorit sa revad Muzeul Bizantin, atasat Palatului Arhiepiscopal, dar era si el inchis.  Acum trei ani am vazut o foarte interesanta expozitie cu poze ale unor obiecte de arta grec-cipriote, parte a patrimoniului grec, ramase in Nord si vandute in Germania. Expozitia de anul acesta parea sa fie inchinata arhiepiscopului Makarios al III-lea, cel care a condus Ciprul spre independenta si apoi in perioada framantata pana in 1974… de altfel, a reusit si sa conduca un Cipru facut tandari de razboi spre prosperitate.

Seara se apropia, asa ca trebuia sa ma intorc la Larnaca. Dupa inca un tur pe micile strazi pline de flori ale Nicosiei sudice (in mod neasteptat, in Nicosia nordica nu am prea vazut flori!), am revenit la statia de autobuz pentru a lua autobuzul spre Larnaca… In urma mea, ramanea o Nicosie inca divizata, dar parca mai aproape ca oricand. Sa dea Domnul! Inshallah!

Proiectul “Filiera cipriota” a fost nascut si nascocit de Paravion in colaborare cu agentia cipriota Knossos Travel, Biroul de Promovare a Turismului in Cipru si de Biroul de Promovare a Turismului in regiunea Larnaca.

Imagini Nicosia

Un autobuz pentru Nicosia

Catedrala catolica din Nicosia – zona greaca ar fi trebuit sa fie pana la gard

Dincolo e zona-tampon

De exemplu, cafeneaua Spitfire a cazut in zona turca. Dincoace de gardurile galbene e zona greaca

La doi pasi de noi, flutura steagul Turciei si a Republicii Turce a Ciprului de Nord

Dar sa revenim in Europa… strada pietonala comerciala Ledra

Ne apropiem de punctul de frontiera

Deci, pe aici

Trecerea granitei pare o plimbare relaxata… acum trei ani, pe aici erau garduri, interdictii de pozat si cladiri ciuruite

Se vede Nicosia de Nord

Control pasapoarte – Cipru de Nord

Sa-i zicem viza ? Cica asta ar fi

Si dintr-odata, nimeresc intr-un bazar !

Si inca ce bazar !

Buyuk Han – aici trageau negutatorii Evului Mediu

La spectacolul dervisilor rotitori

Mi se pare incredibil cat se pot roti oamenii astia !

Moscheea Selimye, fosta catedrala Sf. Sofia

Interiorul moscheii

Mmmm.. rahat… what a delight

Nicosia de Nord – nu este o zona prea prospera

Si aici, strazile se inchid brusc… Linie Verde…

Ora pranzului, in Nicosia

Un bastion al cetatii, fosta zona militara, azi parc pentru copii

La doi pasi de gardul despartitor, a aparut chiar si o terasa !

Localnicii se plimba linistiti.. dincolo e un bulevard din zona greaca

Pe aici, a fost razboi… Acum, Slava Domnului…

Pe o caldura de asta, ce bine pica un hamam !

Inapoi, in Nicosia de Sud – biserica Faneromeni

Desi, suntem in sud, grecii nu au distrus moscheile… Aici, e moscheea Omar, una dintre cele mai mari de pe insula

Si un loc minunat sa tragi un somn de dupa-amiaza. E liniste si racoare

Statuia Libertatii – Nicosia – style

Sediul arhiepiscopului seamana cu un palat venetian. In fata, statuia arhiepiscopului Makarios III, primul presedinte al Ciprului

Ce imi place in Nicosia de Sud sunt florile… Nu stiu de ce, nu prea exista in Nicosia de Nord !

Prezente romanesti masive – magazin alimentar

Diverse servicii legale