Cred ca marea majoritate dintre voi, credinciosi sau mai putin ati auzit ca Isus a fost botezat de Ioan Botezatorul in raul Iordan. Ei bine, e si nu e adevarat… Isus nu a fost botezat in Iordan, ci intr-un mic afluent aflat pe malul estic al raului sfant, aflat actualmente pe teritoriul Iordanului. Evanghelistul Ioan este chiar foarte clar in exprimare: “Acestea se petreceau in Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan” (Ioan 1, 26-28), iar in urma unor cercetari arheologice ample desfasurate mai ales dupa ce Iordania a incheiat pacea cu Israelul si zona militara de pe granita (stabilita pe raul Iordan) a fost partial deschisa specialistilor, atat specialistii cat si Biserica au concluzionat ca Isus a fost botezat in paraul Wadi al-Kharrar aflat in Iordania… Ca urmare, zeci de biserici de toate orientarile au inceput sa fie construite pe malul iordanian al Iordanului pe ruinele vechilor asezaminte construite imediat dupa proclamarea crestinismului drept religie de stat al Imperiului Roman de catre Constantin. Credinta imbratisata in toata zona, de la Jerash pana la Petra !

Locul de botez al lui Isus nu se afla prea departe de Marea Moarta. Dupa ce treci de zona marilor hoteluri, dupa circa 10 – 15 minute, ajungi in parcarea de unde o iei pe jos printr-o mica padure. Ma asteptam, ca zona sa fie inundata cu autocare si masini, pline de credinciosi si de gura casca, cantatori de psalmi, suveniruri religioase, vanzatori de apa sfanta din Iordan si alte marafeturi… Da, de unde ! O liniste biblica ne astepta prin mica padurice si cateva chioscuri vindeau apa, bauturi racoritoare, snacksuri si cateva suveniruri… Minunat ! De jur imprejur, biserici in diverse stadii de constructii, armeana, georgiana, rusa, ortodoxa, catolica, protestanta, etc, etc… Doar Biserica Ortodoxa Romana nu era reprezentanta, dar cine stie, poate in curand… loc este garla !

Am luat-o prin padurice si la un moment dat, tot filmand, m-am pierdut pe alei de restul grupului. Acestia s-au dus direct spre locul de botez al lui Isus, eu am luat-o direct spre Iordan, calauzit de turla bisericii ortodoxe aflata la doi pasi de sacrosanctul rau. Am ajuns la biserica unde era pustiu. Niste scari umbrite de un pavilion din lemn ma invitau undeva in jos si dupa cateva trepte, am ajuns pe malul unui parau… Asta sa fie Iordanul ? Un parau mlastinos, de culoarea pamantului, cu o latime de vreo 3, cu ingaduinta 10 metri, curgand lenes… Pe partea iordaniana, pustiu total, dincolo, puhoi de lume si o atmosfera de circ… Oameni in alb cantand, copii plangand deoarece mama lor se chinuie sa-i bage cu capul in apa mocirloasa, aparate foto… Ma asez pe ultima treapta, ma descalt, imi bag picioarele in apa, atingand fundul malos al Iordanului cand de partea cealalta, aud o voce feminina povestind in limba romana – e un grup turistic roman si doamna e ghida care povesteste ce si cum. “Nu va suparati, dar unde sunteti Dvs. este Palestina ?” intreb… Ghida se uita putin surprinsa si raspunde “Da, aici e Palestina. Sunteti in Iordania, nu ?”… foarte tare ! Am sentimentul ca ma aflu pe granite interzisa ! De pe vremea lui Ceausescu, am fascinatia frontierelor interzise… si am vazut cateva… fie ca e vorba de granite intre Coreea de Nord si cea de Sud, sau Linia Verde care separa Nicosia in doua… acum, iata-ma si la Iordan. Ma uit imprejur… nici urma de vreun soldat, desi sunt sigur ca sunt destui care vegheaza cine stie de unde.

Intre timp, apare si restul trupei, intovarasite de un soldat inarmat, ingrozitor de plictisit. Ne punem toti cu picioarele in apa si ne sfintim labutele… Apoi, intru si in biserica ortodoxa greaca si voi face o tura pe la locul de botez al lui Isus… Sa nu va ganditi la vreun monument somptuos ! Si aici, tipenie de om… Niste pavilioane, niste tablite care amintesc trecerea Papei Ioan Paul al II-lea care a recunoscut ca acel parau anonim este adevaratul loc de botez (o sa gasiti tot soiul de SRL-uri religioase pe malul israelian, organizand “botezuri” pe tot raul Iordan, cu toata cohorta de suveniruri si kitsch-uri de rigoare, dar se pare ca adevaratul loc de botez e la vreo 200 metri de Iordan pe paraul Wadi al-Kharrar pe teritoriul Iordaniei. Si daca Papa Ioan Paul al II-lea a certificat acest lucru, atunci aici o fi ! Ce e cert, paraul supra-sfant nu este parau decat iarna in sezonul ploios. Cand am ajuns la Iordan in prima jumatate a lunii mai, nu era decat o balta verde si care nu a avut darul sa ma atraga sa ma imbai… Am tras cateva poze si am plecat mai departe.

Mai ales ca in programul zilei, aveam de vizitat si orasul roman Jerash. Ati auzit de Jerash ? Probabil multi dintre voi nu. Pentru ca Jerash are o mare problema de marketing – se afla in umbra Petrei, asa ca orice turist care merge in Iordania are in minte doar Petra. Si e mare pacat. Da, Petra este cu adevarat incredibila, dar Jerash este din cate am citit cel mai bine pastrat al doilea oras roman din lume. Cel mai bine pastrat oras roman este evident Pompei, prezervat cu grija de lava vulcanului Vezuviu, dar al doilea este Jerash. Si nu este un oras de colo, a fost unul dintre cele mai somptuoase orase romane din Orient, cu temple marete, hipodrom, teatre, piete publice absolut incredibile… Nu e foarte departe de Amman, poti sa ajungi si cu autobuzul din capitala Iordaniei, dar nu trebuie ratat !

Jerash este un oras roman. Ma rog, a existat si inainte de cucerirea romana din anul 90, se pare ca a fost fondat de insusi Alexandru Macedon in perioada in care acesta se apucase sa cucereasca Orientul, dar perioada de glorie a Jerash-ului (sub numele antic de Gerasa) a fost inregistrat in perioada romana. In aceasta perioada de pace si prosperitate, Jerash a devenit unul dintre cele mai bogate orase din zona, detronand Petra. Jerash a fost orasul unde limbile “noi” au fost asimilate in viteza. Gerasa vorbea greaca si latina, limbi care au inlaturat incet, incet nabateana si aramaica, vorbita pana atunci prin zona. Momentul de glorie a orasului este reprezentata de vizita imparatului Adrian, fiul adoptiv al lui Traian in cinstea caruia a fost construit un ditamai Arcul de Triumf, strazile au fost largite, iar templele renovate de nadejde (dovada ca au rezistat pana in ziua de azi). Se intampla in anul 129 – 130 cand Adrian si armata lui a iernat in ospitalierul oras. Dar orice perioada de boom este urmata de o perioada de declin. Criza economica si inflatia care au afectat Imperiul Roman prin secolul III, apoi trecerea la crestinism (Gerasa a construit numeroase biserici, nu numai a convertit vechile temple) si in fine ocupatia persana in 614 au fost niste lovituri puternice. In 634, musulmanii au ocupat orasul déjà aproape abandonat (exista vagile urme ale unei moschei construite), iar apoi marele cutremur din 749 care au aruncat in istorie numeroase orase din zona – de la Amman la Petra a dus la abandonarea complete a Jerash-ului.

Acesta a devenit un oras fantoma, eventual folosit ca loc de inoptare pentru caravane. Asta pana in 1878 cand, ca si in cazul Ammanului, autoritatile otomane au colonizat vechiul oras cu refugiati cerchezi si ceceni alungati de cuceririle rusesti din Caucaz… si pana ca refugiatii sa puna mana sa construiasca case si orase noi, de ce sa nu se foloseasca de ruine déjà existente. Cerchezii s-au asezat in ruinele zonei rezidentiale a Gerasei si au construit orasul modern Jerash… ei continua sa reprezinte majoritatea in centru, in timp ce in suburbii s-au asezat palestinienii alungati de acasa in doua valuri – 1948 si 1967.

Intram prin dreptul maretului Arc de Triumf al lui Adrian. Este incredibil cum de s-a pastrat asa de aproape 2000 de ani. Se spune ca Jerash este cel mai bine pastrat oras roman din lume dupa Pompei, dar si in aceste conditii UNESCO nu are minunatul oras roman pe lista Patrimoniului Umanitatii… De ce ? Pentru ca orasul modern s-a construit peste cel vechi si pare-se unele cladiri refacute prin situl arheologic nu au fost refacute cum zice UNESCO. Parca am auzit povestea asta si la Bagan. Si e pacat !

In fine, ajungem la hipodrom. Aici, in fiecare zi, la 10 dimineata si 2 dupa-amiaza au loc spectacole in care se recreaza cursele romane cu care. Din pacate, am ajuns dupa orele de spectacol, asa ca am putut admira hipodromul gol, dar daca sunteti prin zona, merita sa vedeti o recreere cat se poate de autentica – cel putin asta am citit pe internet. Dar daca hipodromul arata bine si pot sa-mi inchipui cum erau spectacolele antice, ei bine, dupa hipodrom, descopar cu adevarat grandoarea Jerash-ului. Piata centrala a orasului spre care converg principalele trei bulevarde poate fi considerata ca un soi de Piazza San Pietro a antichitatii… Pentru a o vedea mai bine, a trebuit sa urc pana la templul lui Jupiter pentru a ramane impresionat de aceasta Piata Ovala… cea mai importanta artera a orasului, Cardo este cumva perpendiculara pe templu si este inca plina de coloane… ca de altfel intreaga piata… imi si imaginez pe imparatul Adrian raspunzand ovatiilor intregului oras.

Cum spuneam, cetatenii din Jerash erau mari consumatori de arta si distractie. Vechea Gerasa avea nu putin de trei teatre, doua dintre ele cu adevarat somptuoase pe langa hipodrom. In teatrul nordic suntem intampinati de un mini-show… doi tipi imbracati in tinute pseudo-militare canta la cimpoi si toba marsuri militare. Traditia cimpoaielor si a muzicii militare a fost introdusa de englezi in anii de dupa primul razboi mondial cand Iordania (atunci denumita Transiordania) a fost protectorat britanic. Cei doi interpreti, baga cu foc, dar se intrerup brusc pe la jumatatea primului cantec. Stupoare… din orasul de langa incepe sa se auda vocile muezinilor… e ora rugaciunii, asa ca cimpoiul si toba sunt reduse la tacere. Am asistat la spectacole similare in Siria vecina, cu ocazia Pastelui si cand m-am intalnit cu Bashar el-Assad, dar si la Amman, in citadela… Iata cum traditiile pot calatori peste mari si tari. Si ca vorbeam de traditii, nu am putut rata si teatrul de nord. Desi e mai mic decat cel de langa templul lui Zeus, mi se pare mult mai abrupt… Cred ca are o acustica excelenta, asa ca dupa 1500 ani, a fost reluata o traditie de punere in scena a unor spectacole de poezie. In 1997, poetul palestinian Mahmud Darwish si-a declamat creatiile in fata unui teatru arhiplin, un teatru cu o capacitate de 1500 – 1600 spectatori… Traditiile calatoresc si in timp.

Imi continui drumul pe ulitele vechiului oras, cercetand alte temple si catedrale. Dupa o ultima privire panoramica de la templul zeitei vanatorii, cobor spre Cardo, bulevardul sacru. Desi este un sit uluitor, sa nu credeti ca Jerash este una din acele atractii mega-comercializate… printre ruine, copiii localnicilor se plimba si isi pasc caprele si oile care culeg smocuri de iarba printre lanuri de flori de mac ! Jerash devine mai autentic decat multe alte locuri din lume.

Pe pietrele pavate de pe Cardo, trec in revista cladirile… mai intai, boutique-uri cu haine, piata orasului, dar si primele scari ale Via Sacra spre marele templu al lui Artemis. Nymphaeumul avea statui prin care curgea apa pe vremuri, o extravaganta intr-o zona nu foarte bogata in astfel de resurse. Dar cei 800 metri ai lui Cardo se sfarsesc in mareata Piazza Ovala… care e cu adevarat imensa. Romanii astia nu s-au sfiit sa construiasca impresionat !

Am plecat spre Amman. Jerash-ul a fost ultimul sit – spectacol al Iordaniei. Ma gandesc ca Petra pune Jerash-ul intr-o umbra nemeritata. Petra este un magnet extraordinar pentru calatori, dar daca ajungeti prin Iordania, nu evitati Jerash-ul ! Ca sa-l parafrazez pe nemuritorul Tudor Gheorghe “Dunare daca n-aveam, Jiul Dunare-l faceam”, as zice ca iordanienii ar trebui sa declare “Petra daca n-o aveam, Jerash-ul Petra o faceam” :).

Cam acesta a fost finalul a vreo 10 zile minunate petrecute in Iordania. Este o tara minunata, cu oameni primitori si simpatici, cu o mancare de apreciat si cu niste locuri care sa va ramana in minte si inima pentru totdeauna. Care ar fi locurile de neratat ? Simplu – Petra, Wadi Rum, Marea Moarta si Jerash. Dar parca nici celelalte locuri prin care am trecut nu trebuie ratate. Iordania nu e foarte departe de Romania, cu o planificare din timp, poti gasi bilete de avion la preturi rezonabile, iar mai nou, poti ajunge in invecinatul Israel si cu companii low-cost. Dar despre sfaturi “logistice” cu privire la Iordania, mai asteptati o zi – articolul de maine va fi dedicat in intregime unor sfaturi cum sa vizitezi Iordania !

Imagini Iordan si Jerash

Pe varf deal, se construiesc biserici de diverse confesiuni

Drumul spre Iordan. Liniste, soare, fara mii de turisti

Biserica ortodoxa de la doi pasi de Iordan

Pe aici, cobori la rau.

Pe malul palestinian, harmalaie. Pe malul iordanian, liniste si pace 🙂

Palestina e la cativa metri !

Ma rog, vrei, nu vrei, hop in apele pline de mal ale Iordanului pentru un „botez”

Botez cu forta

Biserica ortodoxa de langa rau… un albastru foarte frumos !

Pam, pam… in conformitate cu imensa majoritate a istoricilor, avand chiar si binecuvantarea papei, aici este locul unde a fost botezat Isus Hristos !

Iarna, e un parau adevarat… acum, dupa o scurta perioada secetoasa, e doar o balta

Papa Ioan Paul al II-lea a binecuvantat aceste locuri… impreuna cu familia regala a Iordaniei

Am plecat de la locul botezului, aruncand o ultima privire spre biserica ortodoxa. Pe fundal, dealurile Palestinei

Monumentala intrare in Jerash

Hipodromul… din pacate, prea tarziu pentru cursa de care istorice romane

Coloane, coloane…

Teatrul din Nord

Canta fanfara militara ! 🙂

Piata Ovala din Jerash… de aici s-o fi inspirat papalitatea cand a construit Piazza San Pietro din Roma ?

Cardo, principalul bulevard din Jerash-ul roman (adica Gerasa)

Oras roman sadea – peste tot, coloane !

Si totusi, este un monument autentic – caprele pasc pe aici ca si acum 2000 ani !

Pe Cardo

Teatrul din Sud, locul perfect pentru a declama poezii !

Iar la finele unei zi atat de pline, merita o tolaneala !

Ce de culori 🙂

La revedere, Jerash !