Azi, am placerea sa va prezint o tara mai putin cunoscuta, dar de o diversitate aparte – de la orase coloniale, la vulcani inalti, de la traditii pastrate din vremea incasilor pana la plaje pacifice… si nu in ultimul rand, incredibilele insule Galapagos aflate in largul coastei pacifice (la vreo 1000 km de Ecuadorul continental), un paradis eco in care puteti descoperi numeroase specii unice, mai ales faimoasele broaste testoase gigant care ating varste de peste 100 ani. Cosmin de la Fresh Holidays  a ajuns pe aceste taramuri indepartate intr-un infotrip si mi-a scris niste articole despre fascinantul Ecuador. Astazi, despre Ecuadorul continental.

Am ajuns in Ecuador dupa o tura de 2 saptamani prin Costa Rica cu scopul de a testa programe noi pentru turistii nostri in cautare continua de experiente unice. Am decis sa adaug si Ecuadorul expeditiei mele in America Latina, intrucat mi-am dat seama ca, daca tot am calatorit atat de mult pentru targul de turism la care am fost invitat – Expotur Costa Rica 2013 si circuitul organizat de partenerii nostri din Costa Rica, este o sansa perfecta sa vad destinatia la care visam inca de copil.

Mi-am contactat asadar partenerii si i-am rugat sa imi organizeze un program scurt de 9 zile, in asa fel incat sa pot experimenta cate putin din tot ceea ce are Ecuadorul de oferit. Si iata-ma acum intors, am decis sa impartasesc experienta aceasta si cu voi, ca doar nu degeaba sloganul agentiei de turism Fresh Holidays este „Sharing the Experience”

Si am aterizat in Quito la 2.850 m altitudine intr-o atmosfera cu putin oxigen si multe necunoscute:

Quito – Primul oras-monument UNESCO din lume

Sincer, nu stiam la ce sa ma astept, pentru ca am decis sa plec cat mai neinformat pentru a descoperi prin intermediul partenerilor nostri de acolo tot ceea ce era de descoperit. De data asta, timpul este destul de scurt, iar turul il fac pe cont propriu, fara a fi intr-un grup organizat sau a participa la un study tour organizat de agentia locala, asa cum tocmai efectuasem in Costa Rica.

Am simtit din plin altitudinea, iar despre asta o sa va tot povestesc pe parcurs. Iesind din aeroport, ma intalnesc cu Francisco, ghidul nostru cu care ma conversez deja de un an si jumatate pe e-mail, lucrand impreuna la programele pentru turistii nostri in Ecuador. Temperatura, cam de luna aprilie la noi, adica vreo 18-20 de grade, constanta ziua, si vreo 10-12 noaptea. Interesant sentiment sa te afli la Ecuator si totusi sa fie racoare, dar asa e la 2.800 m peste nivelul marii.

Transferul cu masina de la aeroport in oras dureaza oricat. Si spun asta pentru ca poate dura o ora sau trei ore, nimeni nu poate sti pentru ca traficul din Quito este o mare necunoscuta si un haos total. Da, se poate mult mai rau decat in Bucuresti. Trafic haotic, soferi dementi, reguli incalcate de absolut toata lumea si o politie care priveste incompetenta sau, mai rau, dezinteresata. Hmm, nu este tocmai cel mai frumos mod de a lua primul contact cu un oras, insa in locuri de genul asta ignori chestiunile negative si te concentrezi asupra lucrurilor frumoase, pentru a te bucura de experienta. Si, da, Quito este un loc plin lucruri frumoase. Ma refer aici la centrul istoric al orasului, o zona cu arhitectura coloniala superba si o istorie foarte bogata.

Dupa ce am lasat bagajul la locul de cazare, casa managerului agentiei, un apartament mic in orasul nou, am pornit imediat spre centrul vechi pentru a descoperi un pic orasul si a ma acomoda cu altitudinea. Am gafait mult, am baut doua cafele tari, am respirat adanc, dar tot degeaba. Tare greu a fost si mi-a luat doua zile sa ma obisnuiesc. Vina imi apartine pentru ca puteam sau iau cateva pastile in acest scop si era totul OK, dar m-am incapatanat sa nu. Insa orasul l-am savurat din plin. Am invatat un pic despre colonisti, despre arhitectura locala, despre catedrale, am luat cina la o terasa traditionala si apoi am plecat acasa.

Turul efectiv de oras l-am avut dupa trei zile, pentru ca intre timp am vizitat imprejurimile, insa voi trata acea partea turului putin mai tarziu, deoarece Quito este un subiect care trebuie povestit separat, legat.

Practic, capitala aflata la a doua cea mai mare altitudine din lume dupa La Paz, Quito este un loc complex, un oras mare cu peste 2,5 milioane de locuitori si un trafic infernal, dupa cum mentionam anterior.

Quito s-a dezvoltat, incepand cu a doua jumatate a secolului 16, prin sosirea aici a colonistilor spanioli, in perioade diferite si in valuri separate. De fapt, au fost patru mari sosiri care au dictat si dezvoltarea orasului. Acesta a fost impartit, intial, intre dominicani, franciscani, augustini si iezuiti. Acestea reprezentau bresle diferite din perioada medievala in zona Peninsulei Iberice, fiecare cu un sfant protector, in numele caruia au ridicat cate o biserica, asa cum procedau de fiecare data cand colonizau un teritoriu.

Insa constructia unei biserici la aceasta altitudine nu este lucru usor. Norocul a facut ca pe acest teritoriu sa se afle un mic oras incas, unul dintre ultimele construite de celebra civilizatie. Si cum le statea in obicei, imediat ce au supus comunitatea locala si au pus mana pe aurul incas, l-au folosit pentru a face rost de bani pentru constructia catedralelor, dar si pentru a decora bisericile in interior. In prezent aceste biserici, dintre care cele mai cunoscute sunt La Compania de Jesus si San Francisco, sunt pline de aur in interior si dispun de opere de arta de o valoare inestimabila. Dar oare cine poate estima valoarea artefactelor distruse ale culturii incase si prejudiciul adus umanitatii prin colonizarea acestui teritoriu?

Inspirandu-se din cunostintele de astronomie ale incasilor, biserica San Francisco a fost construita pe locul palatului regal incas si a fost gandita de asa natura pentru ca in dimineata zilei de 21 iunie soarele sa patrunda printr-o mica fereastra si sa proiecteze o raza puternica direct in altarul bisericii, altar inconjurat de oglinzi care transmit lumina in raze catre toate icoanele si statuile aflate in biserica. Fenomenul trebuie sa fie cu adevarat spectaculos si gandit de asa natura pentru a evidentia puterea divina.

Alte obiective deosebite care merita sa fie vizitate in Quito si care pe mine m-au incantat sunt: Strada La Ronda si Muzeul de arheologie.

Strada la Ronda este un cartier vechi, foarte boem, in care artistii obisnuiau sa creeze la sfarsitul secolului 19. Acum, cartierul cu case cochete este plin de mici magazine si terase, locuri de unde poti cumpara ciocolata “home made” de calitate extraordinara sau poti asculta un artist cum exerseaza la pian in propria casa. Sentimentul este unul foarte placut, relaxant, iar o plimbare prin acest cartier te poate scapa usor de raul de altitudine.

Muzeul de arheologie se afla intr-o casa veche, un mic palat apartinand unuia dintre preotii colonisti si ofera un tur complet prin timp incepand cu cele mai vechi culturi care au existat pe aceste meleaguri, pana in momentul sosirii colonistilor. Practic, este un mod foarte rapid, ieftin (3 USD intrarea) si confortabil de a cunoaste culturile precolumbiene din zona Ecuador. Si astfel, sub ghidajul lui Francisco, am aflat informatii foarte interesante despre culturi ca Valdivia, prima civilizatia care dateaza din perioada 6.000 i. H. si care a construit orase, infrastructura si detinea informatii foarte complexe despre astronomie, o civilizatie mai putin cunoscuta.

Apoi au urmat Chorera, care au trait aici in perioada 1500-500 i. H. si care erau foarte avansati tehnologic. La un moment dat, nimeni nu stie cum, acestia s-au intalnit cu civilizatia japoneza si au inceput sa sculpteze case tipic japoneze, temple japoneze si personaje cu trasaturi asiatice. Cum s-a petrecut intalnirea nimeni nu isi explica si, mai mult, in acea perioada aceasta cultura a inceput un proces sacru de alungire a craniilor pentru a semana cu zeii pe care ii venerau. O alta reprezentare comuna din aceeasi perioada este cea a eroului inaripat care poate zbura si ii proteja de inamici. Discutiile sunt inca aprinse pe aceasta tema. Eu prefer sa cred in teoria extraterestrilor antici, dar voi puteti sa credeti ce vreti J.

Am analizat apoi statuetele triburilor de indieni, celebri pentru ca mestecau frunze de coca, pentru obiecte funerare si obiecte utilizate la ceremoniile religioase si nunti, vase funerare, reprezentari ale samanilor etc.

Turul a durat cam o ora si jumatate, insa il puteti face si in 20 de minute. Eu am preferat sa il am pe Francisco cu mine care este un ghid extraordinar si mi-a explicat in detaliu fiecare amanunt. Aceasta este una din diferentele dintre tururile pe care noi le promovam si cele de masa, pe care majoritatea agentiilor le opereaza in Ecuador.

Parasind Quito, am pornit dupa pranz spre Ecuator pentru a face cateva poze cu celebrul monument al Ecuatorului. Drumul dureaza 25-40 de minute, in functie de trafic.

Monumentul a fost construit de expeditia europeana condusa de cercetatori francezi si prusaci care au venit aici special pentru a masura circumferinta Terrei, pentru a calcula forta gravitationala si a efectua numeroase cercetari stiintifice menite sa schimbe total modul oamenilor de a naviga si de a se orienta in spatiu.

Monumentul este celebru si este estential a se vizita in momentul in care ajungi in Ecuador. Gandeste-te numai ce senzatie faina ai atunci cand stai cu un picior in emisfera nordica si cu celalalt in emisfera sudica. Sau ce experienta interesanta traiesti atunci cand incerci sa mergi drept pe linia ecuatorului si nu reusesti, de parca ai fi beat, pentru ca cei doi poli exercita o forta mult prea mare asupra ta si tinzi sa te inclini in stanga sau in dreapta.

Cam asta faci si vezi daca stai doua nopti in Quito si sunt practic elementele esentiale pe care nu trebuie sa le ratezi cand ajungi in Ecuador.

Anzii superiori, vulcanul Cotopaxi si comunitatea de indieni Otavalo.

O experienta diferita te asteapta cand parasesti Capitala si, pe masura ce te departezi, incepi sa simti cate putin din Ecuadorul autentic. O nota aparte o constituie zona Anzilor Superiori si aici discutam despre zonele situate la altitudini de peste 3.000 m.

Otavalo este poate unul dintre cele mai cunoscute locuri din Ecuador pentru ca aici traiesc celebrii indieni care confectioneaza manual palariile Panama autentice, dar este si locul unde se desfasoara celebra piata de artizanat de unde poti achizitiona tot felul de chestii interesante lucrate manual. Eu mi-am luat niste sculpturi, niste magneti pictati manual si o pereche de botosei crosetati pentru fetita noastra care urmeaza vina pe lume in octombrie. As fi luat si o patura, dar nu mai aveam loc in bagaj J

Strajuita de vulcanul sacru Cotocachi care masoara peste 4.900 m altitudine, comunitatea din Otavalo inca traieste conform traditiilor si obiceiurilor stravechi, insa se bucura mereu de vizitele turistilor, iar caldura lor se simte la tot pasul.

In aceeasi zona se afla si multiple hacienda, celebrele conace construite de colonisti ca primul lucru pe care il faceau cand se stabileau intr-o zona. Preferau zonele inalte datorita resurselor, temperaturilor comparabile cu cele din Europa, dar si gratie protectiei pe care o ofereau in cazul unor invazii.

Acum, vechi de peste 4-5 secole, aceste hacienda sunt adevarate opere arhitectonice care ofera experienta unica a trecerii intr-o alta lume, o lume desprinsa din povesti, de indata ce ii treci pragul. O cafea ecuadoriana si un fresh de portocale sunt recomandate pentru ca experienta sa fie completa, mai ales cand vizitezi celebra Hacienda Cusin. Aici se poate innopta, iar unele dintre programele noastre includ cazarea in acest loc unic.

O alta experienta inedita o ofera o tura cu masina si apoi hiking pe un vulcan aflat la mare altitudine. Si ma refer aici la celebrul Cotopaxi care atinge cerul de la 6.000 m altitudine. Drumul cu masina prin parcul national urca pana la 4.800, de unde mai ai 400 m de catarat panta abrupta pentru a ajunge la refugiul unde te asteapta o supa calda si un ceai fierbinte din frunze de coca. E bine sa fii imbracat gros pentru ca ninge abundent. Eu nu am fost echipat corespunzator si am suferit un pic.

Plecand de pe Cotopaxi, destul de infometat, am ajuns la Hacienda unde Alexander von Humboldt a stat pe durata expeditiei sale in Ecuador. Urmand o alee strajuita pe ambele parti de eucalipti enormi, primii plantati vreodata in Ecuador, imaginea acestei hacienda te va marca de indata ce se iveste de dupa tulpinile ultimilor arbori. Desprinsa parca dintr-un film de epoca, hacienda dispune de un restaurant de foarte buna calitate, camere confortabile si o priveliste superba spre vulcanul Cotopaxi.

Dar experientele in zona Anzilor Superiori pot continua pentru luni de zile, intrucat timpul petrecut de mine in aceasta zona nu a facut decat sa imi deschida apetitul ca la anul sa revin cu grupul nostru de turisti si sa savurez mai intens fiecare clipa care mi se ofera.

Dar Ecuador le are pe toate si nu poti spune ca ai vizitat Ecuadorul continental daca nu ai petrecut macar o noapte intr-un lodge din padurea tropicala.

Mindo, Séptimo Paraiso si drumul pasarilor colibri.

Schimbare de peisaj. Coborand, incep sa se iveasca treptat padurile dese, copacii acoperiti de bromelia si vegetatia luxurianta pe care te astepti sa le vezi cand calatoresti intr-o tara ecuatoriala.

Ne-am indreptat spre coasta Pacificului, aflata inca la patru ore de drum cu masina de locul unde am parasit soseaua principala, si ne-am afundat in padurea tropicala pe drumuri laturalnice si am ajuns aproape imediat la Séptimo Paraiso. Acesta este un lodge superb, o unitate de cazare ecologica, aflata in inima unei rezervatii protejate, rupta parca de lumea reala. Intr-un cadru paradiziac unde pasarile colibri zboara intr-un haos organizat in jurul tau, unde maimutele sar din copac in copac si diverse mamifere micute se plimba nestingerite pe langa masa ta de sub ficusul imens, timpul pare ca trece altfel, iar clipele se scurg cu un rost.

Am facut o baie in piscina, m-am relaxat la jacuzzi pana s-a innoptat si apoi am dormit bine de tot ascultand sunetul naturii direct de la sursa, fara sa trebuiasca sa rulez vreun mp3 copiat ilegal de pe torrente.

In aceeasi zi am vizitat si satul Mindo, am baut o bere locala la o carciuma din sat, am mancat o portie dubla de empanadas cu carne si am povestit cu Francisco despre modul de viata al localnicilor. Este incredibil de frumos sa traiesti cateva ore alaturi de ei, sa traiesti ca ei, sa simti ca faci parte integranta din comunitatea lor.

A doua zi a sosit momentul sa revenim in Quito, insa de aceasta data Francisco a propus o ruta secundara, un drum fara asfalt, drumul pe care fac ei de obicei turele cu bicicletele cu turistii mai activi. Noi am lenevit insa in masina si am parcurs drumul care se numeste sugestiv „drumul pasarilor colibri”. Drumul ne-a purtat din nou prin niveluri diferite de vegetatie, am urcat pana la 3.600 m pe acest vulcan acoperit de paduri pentru a cobori apoi in Quito. Pe drum nu am intalnit nici macar o masina in cele doua ore in care am parcurs 40 km, timp in care ne-am oprit de nenumarate ori pentru fotografii, pentru  a hrani un catel infometat si pentru a admira natura in forma ei cea mai pura.

Asa s-ar povesti pe scurt experienta mea in Ecuadorul continental, o experienta pe care o impartasesc cu voi acum si pe care sper sa o traim impreuna cat de curand, intr-un program mai frumos si mai spectaculos decat oricare altul realizat pana acum in Ecuador.

Ma pregatesc acum sa va povestesc in articolul urmator cele patru zile de aventura petrecute in cel mai faimos parc national din lume, locul pe care mi-am dorit sa il vizitez inca dinainte de a sti sa citesc si la care am viasat cu ochii deschisi toata copilaria mea, Insulele Galapagos.

 Imagini Ecuador

 Bine ati venit la Quito !

 Panorama de zi

 Si de noapte !

 Cultura Chorrera – dupa intalnirea cu civilizatia japoneza

 Zburatorul

 Capete micsorate

 Cel ce mesteca frunze de coca

 Chorera isi alungeau capul pentru a semana cu zeii lor

 Monumentul Ecuatorului

 Gravitatia la ecuator

 Atelier palarii Panama

 Palarii Panama

 Piata din Otavalo

 Receptie Hacienda Cusin

 Camera pentru luna de miere

 Si restaurantul haciendei

 Spre vulcanul Cotocachi

 In varful lui Cotopaxi

 Septimo Paraiso

 Bere in Mindo

 Un gratar in Mindo

 Drumul pasarilor colibri

 Vulcanul Pululahua