Are rost sa mai spun ca drumul de la Puno la Cusco a durat 6 ore? Cred ca deja v-ati obisnuit cu drumurile lungi din Peru, asa ca nu e nicio surpriza ca pana la urmatoarea noastra destinatie am avut nevoie de un autobuz si de multe ore pe drum. Inainte de a ajunge in Cusco ma temeam ca asteptarile mele privind acest oras erau prea mari si ca as putea sa fiu dezamagita. Toata lumea spune ca cel mai frumos oras din Peru este, de departe, Cusco, asa ca, chiar fara sa vreau, ma entuziasmasem. Nu, nu a fost o capcana. Arhitectura coloniala, casele albe accesorizate cu usi si ferestre albastre sunt doar cateva dintre atributele care au facut orasul aflat la peste 3.000 de metri altitudine perla coroanei peruane.

Mai mult, Cusco este si poarta catre Valea Sacra si catre Machu Picchu, cel mai cunoscut obiectiv turistic al statului sud-american si unul dintre cele mai populare din lume. Nu degeaba a fost numit una dintre minunile lumii moderne, insa despre asta voi povesti mai tarziu.

Piata centrala din Cusco este printre cele mai frumoase din Peru, la intrecere cu cele din Lima si din Arequipa. De fapt, intreaga zona centrala a orasului merita sa fie vizitata, stradutele inguste sunt parca perfecte pentru a te pierde. Cusco este, de altfel, si un paradis al cumparaturilor, magazinele si bazarurile fiind deschise cat e ziua de lunga. Mai mult, preturile sunt printre cele mai bune din Peru, o pereche de cercei variind intre 2 si 10 soli (0,7-3,5 dolari), o statueta putand fi cumparata la 20 de soli (7 dolari), iar un pulover, la 30-35 de soli (10-13 dolari).

Catedrala din Cusco merita si ea o vizita. Este impresionanta atat prin marime si prin gradoare, cat si prin istoria sa. Este dovada vie ca aici, la capatul lumii, religia a fost adaptata pentru a se plia pe obiceiurile si credintele locale. De altfel, oriunde mergi in Cusco, iti dai seama ca spaniolii au fost acolo. Peruanii nu s-au lasat insa cotropiti, ci au gasit o modalitate pentru a nu isi pierde identitatea.

Noi, in Cusco, am stat doua zile. Prima am folosit-o pentru a vizita orasul, in timp ce pe a doua am “pierdut-o” la cumparaturi. Am plecat din Cusco cu vreo 20 de perechi de cercei (din care vreo 7 perechi pentru a Ie oferi cadou), o bratara si un colier, toate lucrate manual. In Cusco exista, de altfel, multe bazaruri, unele mai mici si ascunse in spatele caselor coloniale, altele mai mari si amplasate ceva mai departe de centrul orasului. Ce nu trebuie ratat este piata centrala a orasului, unde se avanta mai putini turisti, nu pentru ca nu ar avea ce vedea, ci pentru ca putini stiu de ea. Aici vin insa peruanii, atat pentru a-si face cumparaturile zilnice, cat si pentru a manca sau a sta la un pahar de vorba. In niciun loc nu poti urmari mai indeaproape viata de zi cu zi a localnicilor.

Asa cum spuneam si anterior, Cusco este si poarta catre Valea Sacra, asa ca din oras am pornit cu microbuzul catre Chinchero (un sat autentic, unde am invatat cum se vopseste lana, cum se traieste in zonele muntoase din sud si cum poti convinge o lama sa te pupe), Ollantaytambo (un sit arheologic care te lasa fara cuvinte. Inca nu imi vine sa cred ca pietre de cateva zeci de tone au fost asezate unele peste altele, fara mortar sau alta solutie de legatura, si sunt si astazi acolo, la locul lor, fara sa se fi miscat macar cativa centimetri) si Sacsayhuaman (un alt complex arheologic al carui nume seamana cu sexy woman :)).

Drumul trebuia sa ne duca in Pisac, un sat foarte cunoscut din Valea Sacra, care are de altfel unul dintre cele mai cunoscute targuri din Peru. Din pacate insa, podul care lega satul de drum se prabusise, asa ca a trebuit sa ne multumim cu Chinchero. Satul are farmecul sau. Localnicii sunt draguti si prietenosi, fara sa astepte un mic bacsis, iar lamele sunt si ele la fel de prietenoase. Aici am invatat ca daca te intorci spre o lama (daca esti fata, lama trebuie sa fie de sex masculin, altfel nu se aprinde flacara pasiunii :)) si te intinzi pentru un sarut, ea nu se da inapoi. Trebuie doar sa pari doritor si sa scoti dinainte zgomotul “muah” :).

Cam atat despre lame, sa ne intoarcem la lucruri serioase. In Chinchero am mers in casa unei localnice care ne-a invatat ca, daca gasesti gandacii potriviti (nu stiu sa va spun ce specie), ii poti folosi, dupa ce ii strivesti, si ca ruj, si ca vopsea de lana. Femeile din zona torc lana lamelor si alpacalelor pe care le cresc. Apoi vopsesc lana si o transforma in pulovere, esarfe sau caciuli specifice, pe care le vand mai tarziu turistilor. Casele lor sunt din lut, nu au dusumele, iar paturile sunt din lemn, acoperite cu tesaturi lucrate in casa. In Chinchero am vizitat si biserica din sat, peste care desi s-a asternut timpul, ramane la fel de frumoasa. Dupa, am stat o vreme pe iarba pentru a admira peisajul si pentru a ne imbata cu aerul rarefiat de aici.

Despre temple si situri arheologice as vrea sa va spun mai multe, dar cuvintele nu sunt suficiente pentru a reda grandoarea acelor locuri. Eu, de felul meu, nu am fost niciodata pasionata de “pietre”, asa cum le numeam eu. Trebuie sa marturisesc insa ca este impresionant sa vezi cum temple construite de peste 500 sute de ani reusesc sa ramana inca in picioare.

In Valea Sacra am mers si la un magazin de tesaturi pentru a vedea de aproape adevaratele pulovere, esarfe si haine din vicuna, baby alpaca si alpaca.

Vicuna – un animal salbatic inrudit insa cu lama si alpaca (ambele domesticite) si des intalnit in Peru – este poarta catre lux a acestui stat sud-american. Mai mult, vicuna este un animal protejat de lege, astfel ca vatamarea sau uciderea ei se pedepseste cu inchisoarea si cu o amenda de cateva mii de dolari. Poate parea cam mult pentru un animal care arata ca o combinatie intre camila si capra.

Niciunul dintre cele doua nu are insa o blana atat de scumpa. Un pulover din lana de vicuna poate ajunge la cateva mii, chiar zeci de mii de dolari. „Este considerat un material mai fin decat casmirul”, justifica pretul Miguel, directorul magazinului. Daca 6.000 de dolari pentru un pulover din lana de vicuna pare prea mult, atunci poate parea rezonabil sa dai 600 de dolari pentru unul din baby alpaca, animal pe care il intalnesti doar in zonele muntoase. Daca nu, ramane intotdeauna optiunea de a da 30 de soles, moneda nationala, sau 12 dolari, pentru un pulover vandut pe strada, pe marginea soselei sau in piete de catre localnici. Nu are fir de lana de vicuna, insa este facut dintr-un amestec ce contine lana de alpaca. Pretul de pornire nu este niciodata atat de mic, insa poate fi negociat. Peruanii nu au placerea negocierii ca in cazul turcilor sau al marocanilor, asa ca negocierile nu vor fi nici foarte lungi si nici foarte spumoase. Poti obtine insa reduceri de 50% sau chiar mai mult.

Din  Ollantaytambo am luat trenul catre Aguas Calientes (Machu Picchu village, cum mai este numit) pentru a innopta la poalele Machu Picchu si pentru a putea vedea rasaritul de sus. Microbuzele urca catre Machu Picchu inca de la 5:30 si nu trebuie sa iti faci nicio rezervare pentru ca imediat ce se umple unul vine altul. Drumul dureaza 20-30 de minute, insa este spectaculos, deoarece autobuzul merge mereu pe buza prapastiei si tot ce vezi pe geam e haul. Nu cred ca ai insa timp sa te sperii, pentru ca peisajul iti taie, pur si simplu, respiratia. Eu ma gandeam daca nu cumva Avatar a fost inspirat de aceste locuri.

La Machu Picchu – a se citi Maciu Pic-ciu, nu Maciu Piciu – poti urca si pe jos si, mai mult, poti parcurge Inca Trail timp de patru zile. Noi am preferat varianta mai comoda, insa, pentru a nu fi “doar turisti”, am ales sa urcam si pe Huayna Picchu, muntele care apare in spate in toate pozele cu Machu Picchu.

Inca de cand ai ajuns pe drumurile de munte care te duc la Machu Picchu, astepti sa se intample ceva deosebit. Norii coboara pana jos si imbraca muntii care, la randul lor, ascund in interior acest sit incas care a fost descoperit abia acum un secol. Pentru o vedere de ansamblu trebuie sa fii pregatit fie sa urci cateva zeci de trepte, fie sa escaladezi Huayna Picchu, muntele care apare in toate vederile clasice.

Este o lupta cu inaltimile. Drumul este abrupt si de multe ori ingust de doar cateva zeci de centimetri. Acolo unde se termina drumul incepe haul. Cand norii se dau pentru cateva clipe la o parte, iti dai seama insa ca a meritat tot efortul.

Pana in momentul in care, la 7 si cateva minute, am facut primul pas „in sus” spre Huayna Picchu, nu eram hotarata sa urc. Nu ma speria urcatul, destul de abrupt de altfel, despre care tot citisem ca iti taie respiratia, la propriu. Ma speria insa coborarea, pentru ca pe cararile inguste aveam sa am in fata ochilor haul.

Si l-am avut. Am fost in lupta cu inaltimile, sau, cel putin, mie asa mi s-a parut. Consider ca am invins pentru ca am ajuns intreaga, jos, pentru a vedea la pas una dintre cele noua minuni ale lumii (printre care se mai numara Coliseul din Roma si Marele Zid Chinezesc). De sus nu am apucat decat sa trag cu ochiul catre Machu Picchu care statea ascuns intre nori. Huayna Picchu nu este insa singurul loc de unde poti admira situl incas, mai ales ca pe acest munte pot urca zilnic maximum 400 de persoane impartite in doua grupuri, de la 7-8 dimineata si de la 10-11.

La Machu Picchu, descoperit abia in 1911 de un profesor american, vin zilnic pana la 2.000 de turisti. „Au existat turisti care au murit in drumetia pe Huayna Picchu. A fost un japonez care era atat de concentrat sa faca poze, incat nu s-a uitat unde paseste si a cazut in gol. L-au gasit abia dupa cateva saptamani”, spune ghidul.

Noi am ajuns cu bine jos si ne-am continuat calatoria spre jungla. Din aceasta zona – Valea Sacra – nu am apucat sa vedem Maras si minele de sare, pentru ca nu ne-am trezit suficient de devreme, insa le recomand si cred ca merita 35-40 de soli pentru excursia de jumatate de zi.

Am uitat sa precizez ce era mai important: in Cusco si in regiune curajosii pot incerca cuy (porc-de-Guineea gatit in diverse feluri) sau friptura de alpaca. Cine a gustat cuy – nu eu – a spus ca are gust de pui. Alpacaua se pare ca este tare si cam grasa. Cum nu le-am incercat, eu nu pot spune decat ca sunt parte din experienta locului. Cei mai putin curajosi pot alege pui :).

Imagini Machu Picchu, Cusco si Valea Sacra

 Catedrala din Cusco

 Turnurile din Cusco

 Cusco by night – mirific !

 Fauna din Cusco 🙂

 Restaurant din zona turistica

 Sarbatoare in Cusco

 De unde nu poate lipsi vata pe bat !

 Fascinantul cer din Peru

 Incasi in Chinchero

 Sa pupam o lama ?

 Bazarul de suveniruri din Chinchero

 Prin Chinchero

 Citedela de la Ollantaytambo

 Dar si zona de relax 🙂

 Macchu Picchu – fara cuvinte !

La urcus, spre Huayna Picchu

 Foto credit: Mihai Buduleanu