Zen Thailand by Air France (ep. 4). Jomtien, altceva decat la Pattaya

Am fost la Pattaya la inceputul anului.  Si am descoperit o combinatie eclectica de turism sexual (occidentali) cu turismul de familie (rusi). In plus, plaja era cam murdara, aglomerata si plina cu tot soiul de salupe zgomotoase, iar hotelurile de 40 de etaje pe malul marii nu ma inspirau chiar deloc… Dar Mada de la TAT si-a pus in gand sa-mi scoata ideea asta din cap si mi-a inclus Pattaya in program, in ciuda protestelor mele vehemente. Intr-adevar, am descoperit o alta Pattaya. Dar, hai sa nu-i fac hatarul Madalinei chiar 100%, de fapt nu e Pattaya, ci Jomtien, o alta municipalitate, la sud de Pattaya. Nu pot sa zic mare lucru despre celelalte hoteluri din Jomtien, am vazut si aici cateva blocuri inalte, dar unde am stat eu, a fost un adevarat paradis, apa marii curata si nici urma de salupa… Exista paradisul deci si prin zona Pattaya, doar trebuie cautat mai atent.

 Sa-mi iau la revedere de la panorama de la etajul 26 de la Amantara Sathorn :).. cu o privire mai indiscreta la blocul de langa unde rezidentii pot inota sau juca tenis

 Autogara din Bangkok, mai precis autogara de est de unde pleaca autobuzele si mini0-busurile sprev Pattaya. E la doi pasi de o statie de Sky Train (BTS)

 Iaca si mini-busul de Pattaya

 Si m-a inghesuit thailandeza din imagine, si m-a inghesuit… noroc ca s-a dat jos la prima

 Interesant sistemul de drumuri Bangkok – Pattaya… deasupra super-highway, se plateste. Sub ea, autostrada obisnuita, nu se plateste. Sus, minibusul a mers cu 140 la ora, jos cu vreo 110 la ora. In stanga, drumul national, viteza restrictionata la 60 sau 50.

 Mini-busul m-a lasat pe Sukhumvit, un bulevard-centura a Pattayei. L-am discutat pe tipul cu moto-taxi (cel in rosu), dar nu ceda sub 200 baht. Asa ca am luat songtaew-ul, un soi de pickup pentru doar 20 baht. Si m-a lasat in fata hotelului

 Sea Sand Sun Resort – linistea absoluta. Eu si inca o familie de rusi intr-un resort incredibil de frumos, plin de verdeata si flori. Chiar si in sezonul de varf, nu te vei calca pe picioare cu prea multi turisti. Nu sunt decat cateva vila si camere pentru ca clientul sa aibe parte de o vacanta relaxanta intr-un cadru natural mirific

 Am avut o vila… iar intrarea ascundea una din cele mai tari locuri in care am dormit vreodata…

 O vila intreaga !

 Cu piscina proprie (acum, sa fiu carcotas, pentru ca nu prea batea soarele in piscina, apa era cam rece… dar ce mai conta ?)

 Cam asa arata dormitorul

 Iar, mai incolo, la doi pasi de mare, un infinity pool

 Ma rog, si din alt unghi

 Dar daca tot sunt cu hotelul pe malul marii, cum sa nu ma duc si pe plaja cu toate bazinele infinite sau neinfinite

 In departare, blocurile din Pattaya (sau or fi din Jomtien ?)

 Dar mai ales, sunt flori, multe flori…

 Frangipanile mele dragi

 Dar vorba aia, calatorului ii sta bine cu drumul

 Asa ca hop, in songtaew, 20 bahti, si fuga in centrul Pattayei

 Asa ca am luat la vizitat Pattaya… nu s-a schimat prea mult in 8 luni de cand am fost aici ultima oara – acesta este sala de spectacol Alcazar unde toate actritele sunt de fapt ladyboys

 Dar o diferenta imensa – statiunea era pustie. Unde erau miile de rusi care se calcau in picioare cu occidentalii de a caror brat se agata cate o thailandeza indragostita lulea ? Low season, low season, dar chiar asa ?

 Si parca nici preturile nu mai erau asa de mari… chiar si la street food

  In schimb, Walking Street mi s-a parut la fel de colorata si animata

 Chiar si la inceput de seara

 In rest, tot cam la fel – lobsteri care fac cu ochiul iubitorilor de street food

 Rusoaice dansand la bara in vitrine (thailandezele nu sunt destul, turistii asiatici vor europence blonde)

 Un bar inghetat

 Fetele cu oferte sa intri in strip bar

 Meciuri triste de muay thai

 That’s all folks… cam asta e Walking Street in Pattaya

 Asa ca am sarit pe saua unei motociclete si m-am intors la hotel