Vara asta am ajuns de cateva ori prin tara si de fiecare data, am tras la o pensiune… Si cum vine toamna, chiar si iarna, e perioada de duca pe la pensiuni, m-am gandit ca n-ar fi o idee rea sa va arat ce am mai vazut fain printre pensiunile din Romania… Daca mergeti in zona Bran, aveti 90% sanse ca, daca veniti dinspre Brasov, sa o carmiti la stanga spre Bucegi catre pensiunea voastra (sau dreapta, daca veniti dinspre Bucuresti – Campulung)… Marea majoritate a pensiunilor se inghesuie spre Bucegi, cel mai turistic masiv muntos din Romania… Si eu am fost de nenumarate ori pe acolo si, intr-adevar, am stat numai spre Bucegi… Asta-vara am avut sansa sa fiu invitat si sa stau intr-o pensiune de partea cealalta… ii zice Casa Boiereasca si se afla in satul Pestera.
Cand organizatorii de la “Declansam povesti” mi-au trimis programul, am vazut ca vom sta la Pestera. La Pestera? Care Pestera… la Pestera Ialomicioarei, dincolo de Platoul Bucegi? Eram ferm convins ca vom sta fie la hotelul Pestera, fie la vreo unitate de cazare nou aparuta din zona… Cand am aflat ca e o alta Pestera, m-am intrebat: pe unde o fi, frate?
Ei bine, era aproape de zona prin care am trecut de zeci de ori, daca nu de sute de ori… Din Moieciu de Jos, un drum la dreapta si apoi cativa kilometri… dupa primii 2- 3 km, esti insa calare pe un deal, de unde ai o priveliste superba asupra zonei Moieciu – Bran… Si apoi mergeti avantat spre Piatra Craiului printr-un peisaj de basm si dupa un drum care, la un moment dat, se va umple de gropi… dar, ma rog, astea sunt amanunte lipsite de importanta.
Nu pot spune ca pensiunea are ceva unic in ceea ce priveste arhitectura… Tipul de pensiune montana din zona Bran, foarte frumoasa, rustica, aducand cu iolariooooul austriac, dar ceea ce este cu adevarat unica este privelistea. Incercati sa luati camera cu balconul spre dealuri, nu spre sosea… Nu ca ar fi zgomot, trec destul de putine masini, mai degraba niste carute trase de cai, ci pentru ca privelistea este su-per-ba! Si daca nu aveti ferestrele spre panorama (eu n-am avut, din pacate), oricum, pensiunea are ditamai terasa sa tot stai sa bei o bere si sa admiri… Nu am prea multe de zis despre priveliste, nu sunt chiar poet, dar puteti sa va uitati la pozele de mai jos :).
Evident, nu ar fi pensiune, daca ea, Casa Boiereasca, nu ar face si de mancare… Micul dejun e d-ala cu de toate – branzeturi de toate felurile, salamaraie, ceapa rosie, de sa te pupi toata ziua, iar la cina am bagat o mamaliga nemaipomenita (scuze daca va e foame, dar mamaliga a fost prea buna ca sa nu v-o arat).
Gazdele foarte faine si primitoare, ce sa mai… un loc superb de petrecut un weekend (sau chiar si mai mult) – aerul curat e garantat. O sa ma intrebati ce puteti sa faceti… simplu, nu mare lucru, dar poate fi fermecator… sa va plimbati pe drumuri de tara, prin camp, bucurandu-va de peisaje si flori (si, in mod cert, de zapada cand nu mai sunt flori). Sa va duceti la mica pestera (de unde si numele satului). Sa mergeti la marii magneti turistici ai zonei – de la Brasov la castelul Bran via cetatea Rasnov sau pestera ceva mai spectaculoasa de langa… Sa frecati tiparul, la gura sobei sau pe terasa, citind o carte… Si multe alte lucruri…
Daca aveti de gand sa dati o fuga toamna asta prin Bran, luati in consideratie si Casa Boiereasca. Eu zic ca nu veti regreta…
Pentru tarife, e poliloghie mai lunga sa o expun aici, uitati-va mai bine pe acest link.
Imagini Casa Boiereasca – Pestera
Bine ati venit la Casa Boiereasca !
Cam asa arata camera
Poti sa bagi si un biliard de te pasioneaza
Flori, frumos
Mic dejun imbelsugat
Trebuie sa recunosc, cina a fost teribil de fotogenica !
Desi nu au fost invitate la masa, chiar si vecinele noastre mananca
In schimb, zona este geniala, absolut superba
Ce sa mai comentez ?
Fix asta se vede de pe terasa (sau din camerele norocosilor)
In nori, sunt Bucegii
Cum ziceam, pe drumul din fata casei nu circula prea multi cai-putere
Moieciu vazut de pe o inaltime, pe drumul spre Pestera
Foarte frumos…o sa ajung cat mai repede
sunt din Campulung si deseori ma durea sufletul sa vad ca dupa ce a disparut Aro, a disparut cu totul zona din interesul tarii; acum ma bucur teribil sa descopar oameni care mai recomanda locuri in care „poti sa freci tiparul” si ai un moment de liniste :)…acum legat de zona, pentru cei amatori de trasee montane sunt cateva prin zona si iarna, cea mai mare distractie e sa dai in mintea copiilor si sa te dai cat e ziua de lunga cu saniuta…eentual cu una veche din metal cu scandura de brad si poate cu o blana de oaie peste 🙂