Din Recife plecam spre Iguazu cu escala in Sao Paulo. Ajungem undeva la miezul noptii, unde ne astepta transferul de la hostel (Iguassu Central B&B). Locul este excelent, cu niste review-uri de peste nota 9 pe booking.com, foarte ieftin, extreme de curat (am avut o camera cu baie pe hol foarte OK, pe care nu o mai folosea altcineva desi hotelul era plin), transfer de la aeroport, locatie langa autogara centrala. Nilton, managerul hotelului, ne-a sfatuit sa mergem doar cu autobuzul, deoarece este foarte ieftin si comod. De mancat ne-a recomandat un loc tot langa autogara, un fel de “impinge tava” intr-un supermarket. Aici m-am simtit intr-adevar turist: lumea vorbea engleza, iti dadeau in formatii despre ce poti sa faci in zona, unde sa mananci si ce sa iti cumperi. Am stat aici trei nopti, asa ca in prima zi dimineata am mers la Barajul Itaipu.
Turul se facea cu ghid turistic inclus in bilet, care povestea in portugheza, spaniola si engleza. Este cea mai mare centrala hidroelectrica din lume daca ne referim la productia pe an. Produce mai mult decat Trei Defileuri din China, unde debitul de apa nu este constant tot timpul anului. Energia este impartita de catre Brazilia si Paraguay, dar care o exporta in mare parte catre Brazilia unde este cererea mai mare. Am ramas impresionat de un filmulet pe care il vezi la inceput despre istoria Barajului si proiectele actuale; acestea tin de conservarea mediului, a florei si faunei, precum si de educatia oamenilor despre energia verde, proiecte in care se investesc miliarde de dolari.
Dupa-amiaza am mers la Cascada Iguazu. O poti vedea atat de pe partea braziliana, cat si de pe cea argentiniana, dar trebuie in zile diferite, deoarece nu poti sa treci dintr-o parte in cealalta decat printr-un ocol destul de mare. Este considerata a fi una dintre le “7 minuni ale naturii”, si pe buna dreptate. Multe lucruri nu sunt de spus, amanunte “tehnice” gasiti pe orice site, doar ca va sfatuiesc sa va luati o pelerina la voi, cand ajungeti la ultimul ponton veti avea nevoie de ea si va va proteja si camera pentru “fotografia excursiei”. Exista si varianta sa mergeti cu o barca pana la Devis`s Throat, dar nu va sfatuiesc: este destul de scump si nu veti vedea mare lucru.
Langa intrarea la cascada este Parcul National. Noi nu am mai prins deschis seara, dar am venit a doua zi si chiar a meritat. Gasiti aici de la fluturi, la flamingo, pitoni si tucani.
Celebrii tucani.
Un alt “obiectiv”este sa dati o fuga pana in orasul vecin din Paraguay, Ciudad del Este. Majoritatea celor din Iguazu, care nu lucreaza nici la Baraj, nici la Cascada, lucreaza aici, deoarece este un oras Duty-free, fara taxe. Se ajunge prin traversarea Podului Prieteniei si nu e nevoie de viza pentru ca nu se opreste la vama. Experienta merita, dar locul este un mare “balci”. Exista comertul de strada si cel din malluri. Nu va asteptati sa semene cu cele din Bucuresti, in complex Dragonul Rosul este mult mai bine si mai civilizat. Nu ai ce sa iti iei, deoarece majoritatea lucrurilor sunt contrafacute, iar ce este original este destul de scump. La intoarcere trebuie sa treci iar podul, dar coada este foarte mare. Asa ca ai doua variante ca sa stai 2 ore in autobuz: fie treci pe jos si iei de acolo un taxi, fie iei un Taxi-Moto asa cum am facut noi. Este foarte safe, rapid si ieftin (5$ pana la autogara centrala).
Podul Prieteniei dintre Brazilia si Paraguay
Taxi-Moto
In chip de concluzii:
- A meritat din plin
- O sa va descurcati mai bine daca vorbiti in romana (datorita cuvintelor latine) decat in engleza pe care nu o cunoaste nimeni, cu exceptia celor din Iguazu, nici macar cei care lucreaza in hoteluri sau cei din aeroport.
- Daca va inchiriati masina, asigurati-va ca are AC
- Nimeni nu fumeaza, nici macar tinerii; in 10 zile am vazut maximum 5 localnici fumatori
- Carnavalul este, de fapt, o mare vacanta, un “revelion” de o saptamana in toata tara, iar cel de pe Sambodrom merita vazut “just once in a lifetime”
- Oamenii sunt extrem de binevoitori, calzi si veseli
- Braziliencele frumoase sunt doar in poze
- Fotbalul este, intr-adevar, o religie
- Drumurile sunt impecabile
- Desi la check-in si security poti trece cu mancare si bautura “de acasa”, totusi in avioane nimeni nu mananca la “pachet”
Va salut si “Noroc tuturor”!
){kind=logo}
){kind=icon}
){kind=icon}
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=logo}
)
)
)
)
Este abosolut superba cascana, chiar si tucani sunt destul de simpatici, insa eu sunt foarte curios de frumusetea acelui curcubeu, de aproape nu se poate avea, nu?
Avand in vedere ca e un fenomen optic,nu?
Apropo de faptul că te înțelegi mai bine cu ei vorbind română decît engleza – așa e, la facultate ne-au învățat că cea mai apropiată limbă de română e portugheza. Din cauză că ambele limbi s-au format la marginea imperiului.