Continuam astazi povestea vizitei lui Mihai prin Brazilia, ajungand de data asta intr-o zona mai putin cunoscuta si anume prin Brazilia de Nord – regiune Recife – Natal… Hai sa descoperim acest colt de Brazilie nordica 🙂
Plecam spre Ecuador, scapam de agitatia din Rio si vrem sa ne bucuram de plajele din nord. A trebuit sa alegem intre Salvador, care apare prin mai toate ghidurile turistice, si zona Recife-Natal, si am ales a doua varianta. Am aterizat in Recife, am luat masina inchiriata (pana la urma am luat de la o firma locala, pentru ca ceea ce rezervaseram noi initial la “multinationala” nu avea AC), am dat o tura prin oras (care arata prin unele locuri dezolant, ca un oras parasit de zeci de ani) si ne-am intreptat spre Joao Pessoa.
Celebrul cocos din Recife, simbol al petrecerii “Galo da madrugada” (Cocosul de la rasarit). Dati un searche cu Google si o sa intelegeti rapid ce fel de party este.
Cam asa aratau “cartierele” din Recife.
Joao Pessoa. Fara comentarii…
Aici urma sa stam patru nopti la Vila Imperador (frumoasa coincidenta de nume). Proprietar era un belgian stabilit acolo, insurat cu o localnica, si caruia i-a placut si lui coincidenta dintre blogul Imperator care a fost “motorul” acestei plecari si locatia lui, pe el chemandu-l Der Kaiser, ceea ce explica si numele. Aici am cunoscut un cuplu de britanici care isi cumparasera o casa de vacanta in zona, asa ca venisera sa isi vada proprietatea, astfel ca toti cinci ne intalneam seara pe terasa vilei, pe malul ocenului, la “un pahar de vorba”. Proprietarul ne-a spus ca turistii straini sunt foarte putini, majoritatea, peste 90% dintre clientii lui, fiind din Brazilia, ne-a spus ca am ales bine ca nu am mers in Salvador, deoarece, in afara de centrul pitoresc, este un oras de fosti sclavi, numai negri si nu prea ai ce face in zona. Ne-a recomandat sa mergem sa facem snorkeling, punctul de plecare fiind la doi pasi de casa lui, ceea ce am si facut. A fost frumos, chiar daca nu erau foarte multi pesti.
In curtea Vilei Imperador. In departare se vad vaporasele care te duceau la snorkeling.
Am mers apoi sa cautam o rezervatie de Peixe-boi, Manatee sau Dugongi sunt denumirile pe care le-am mai gasit, o zona protejata in care aceste mamifere sunt ingrijite si vaccinate in mediul lor natural. Este la vreo 50 km de Joao Pessoa, de la Mamanguape se face la dreapta un drum de tara de vreo 30 km. Pe drum, peisajul a fost impresionant, deoarece am vazut viata omului de rand, de la tara, nu cel care traieste in metropolele uriase, in favele sau locuinte de lux. Cresteau cateva capre si vaci, fiecare la marginea satelor, casele aveau fosa cu WC in casa, curent electric si TV prin satelit. Pamantul era rosiatic, in zonele in care era apa avea aspect de Cola (de fapt, exista si un lac care se numeste Coca Cola Lake, datorita acestei culori, dar nu am ajuns sa il vedem). In cele din urma am ajuns, am inchiriat o barca cu un localnic, care ne-a facut un tur pe lac. Ne-a spus ca locul nu prea este vizitat de turisti, foarte putini brazilieni sunt cei care vin in perioada vacantei aici, in rest foarte rar europeni sau americani, deoarece statul doreste sa fie o zona protejata si sa nu o transforme intr-o destinatie turistica. In lac erau cam 100 de mamifere, iar el vede aproximativ 4-5 pe saptamana, asa ca depinde daca vom avea noroc. Si am avut, dupa patru ore de cautari. Langa niste copii care se dadeau cu salteaua era acest mamifer, lung de 3 m si cantarind 4-500 kg. Ne-a fost putin frica la inceput, dar ne-am imprietenit, am pus mana pe el si am ramas cu o amintire unica.
Viata de la tara.
Mai la nord, spre Natal, este Pipa, o statiune turistica unde am trait o experienta inedita. Citisem pe net ca este un golf al delfinilor si ca acolo poti vedea delfini si chiar inota cu ei. Am fost sceptic evident, am gasit golful, cu o plaja imensa si atat. Mi-am zis asta e… nu sunt delfini, dar macar este frumos. Surpriza, la un moment dat lumea a inceput sa arate spre apa, sa faca poze, aparusera delfinii. Ii puteai vedea de la mal cu ochiul liber, sau puteai sa iei o barca sa mergi mai aproape si sa incerci sa inoti cu ei. Nu stiu cati erau, dar i-am vazut la suprafata, cred ca de vreo 30-40 de ori in grup de 2-3. Magic!
Toata lumea poza delfinii.
Sau ii pozau pe ei!? 🙂
In stanga-jos se vede inotatoarea unui delfin
La iesire din Pipa este un parc natural, o zona protejata, cu tot felul de arbori, pasari, maimute si broaste-testoase. In harta parcului era mentionata o culme la 20-30 m deasupra oceanului, de unde puteai sa vezi broastele-testoase care incercau sa vina spre mal. Mi se parea imposibil sa le vezi de la distanta aceea, dar minunea s-a intamplat. Am vazut vreo 10 timp de aproape o ora.
Acestea sunt cele din rezervatie.
Ultimul “obiectiv”: calutii-de-mare. La intoarcere spre Recife unde trebuia sa predam masina, mai la sud dupa Porto De Galinhas, este Pontal De Maracaipe. Dupa ce se termina drumul asfaltat, trebuie sa intri in sat, pe nisip, prin padure. De acolo se iau niste barci, unde ai un ghid care iti face un tur (costa 15$ doua persoane). Am incercat sa ii vad si eu in apa, dar nu am reusit, trebuie sa ai ochiul format. Ghidul a prins initial un pui, iar apoi o femela si un mascul. Un spectacol deosebit.
Un mascul si o femela.
Sarbatorind succesul.
