Pe la inceputul verii, va invitam la un concurs care, dupa numarul mare de inscrieri, mi-a confirmat ceea ce banuiam – ca o sa va intereseze premiul oferit de agentia de turism Europa Travel… Se putea castiga un city break de 3 zile la Berlin, cu Imperator pe post de ghid. Au fost aproape 1.000 de inscrisi, iar castigatorul ales prin tragere la sorti a avut dreptul sa-si mai aleaga un partener de weekend. Castigatorul a fost Andrei, care a ales sa mearga impreuna cu un prieten numit tot… Andrei, asa ca iata-ne trei baieti in drum spre Berlin pentru un super-city break… Ei, poate ati auzit voi diverse despre Berlin, unii (dar si unele) ati fost si pe la KitKat Club, dar pot sa va asigur ca am fost cuminti… si nu am mancat lebedele berlinezilor. Nu neaparat ca nu ne-ar fi fost pofta, dar pentru ca nu le-am prea gasit.

Odata tras la sorti castigatorii. M-am ocupat cu cei de la Europa Travel de amanunte. Spre Berlin exista o cursa directa operata de Air Berlin, dar orele sunt foarte proaste pentru un city break – in jur de pranz. Practic ajungi vineri dupa-amiaza-seara in Berlin si te intorci duminica pe la sfarsitul diminetii. Zburand cu Air Berlin, iti cam faci praf city break-ul, din trei ramai doar cu o zi, asa ca am ales sa zburam cu CSA – Czech Airlines prin Praga, si bine am facut. E drept, vineri dimineata am decolat pe la 5 dimineata, iar duminica seara am ajuns bine dupa miezul noptii, dar am avut 3 zile full. Asa cum bine sta unui city break :). Relativ la hotel, cei de la Europa Travel au gasit hotelul Best Western Am Spittlemarkt, un hotel excelent plasat, la doi pasi de o statie de metrou, dar, chiar si pe jos, nu faceai mai mult de 20 de minute pana in Alexander Platz, piata centrala a Berlinului.

Berlinul este un oras cu o istorie fascinanta… A fost distrus si a renascut, a fost taiat in doua si s-a lipit din nou… a cunoscut nazismul, comunismul, militarismul prusac, dar si democratia… Si ce este fascinant, desi Berlinul a fost cunoscut ca un oras cu un regim mai auster, mai militaros si mai incruntat (cel al Prusiei, urmat de perioada nazista si, in fine, de cea comunista in partea estica a orasului), astazi, este orasul cel mai deschis, mai liberal-alternativ si mai “nebunatic” din intreaga Germanie… Nu trebuie sa zic decat ca primarul Klaus Wowereit este gay declarat (si este primar din 2001, fiind ales de trei ori consecutiv), iar Gay Pride parade este una dintre cele mai mari din Europa… sa nu uitam nici celebra Love Parade, eveniment anual insotit de numeroase excese (mai ales sexuale), mutat in regiunea Ruhr si ingropat acolo din cauza dezastrului din 2010. Este orasul cel mai ne-german din Germania, un trend setter si plin de energie.

Nu am fost acum pentru prima oara la Berlin. Am fost a treia oara, dar primele doua dati, demult de tot, mai precis in 1995 si 1997. Urmele divizarii se vedeau cu ochiul liber, dar se simtea energia eliberata in aer… peste tot se construia, se planifica, se refacea. In Berlinul de Est inca circulau vechile tramvaie cehoslovace, iar statia de metrou Friedrichstrasse inca arata ca in perioada Razboiului Rece cand era unul dintre cele mai fierbinti puncte de frontiera intre Est si Vest, intre Lumea Libera si lagarul comunist. Ce am descoperit frapant acum? Nu a fost o surpriza ca Estul s-a occidentalizat, dar inca vezi cu ochiul liber diferentele dintre Berlinul de Est si cel de Vest. Nu magazinele de pe Unter den Linden, nici noua cladire a Reichstagului  (cupola este insa exceptionala). Ci faptul ca am descoperit ca germanii au inceput sa-l recupereze pe Hitler. Nu intr-un sens pozitiv. Nici negativ. Mai degraba obiectiv. In anii ’90, numele lui Hitler era practic tabu, iar pozele din acea perioada, pitulate bine. Acum, acea perioada a fost scoasa la iveala. Asa cum era ea – cu fanatism, cu antisemitism, cu glorificarea semintiei ariene si a muncii grele, cu cruzime si suferinta. Dar nu mai e cenzurata, pusa sub obroc. Berlinul isi revendica si isi etaleaza perioada nazista, lasand vizitatorilor optiunea de a o descoperi asa cum a fost. La brat cu cea comunista… urmele comunismului sunt evidentiate, istoria spusa asa cum a fost, Trabanturile inca circula prin oras pentru turisti… Iar Berlinul isi dezvaluie fara pudoare trecutul si prezentul – fie ca e vorba de Imperiu, de nazism, de comunism sau de moravurile foarte liberale.

Sincer, am incercat sa atipim in avion, dar nu am reusit mare lucru. Doua ore pana la Praga, sub o ora de la Praga la Berlin. Am aterizat pe aeroportul Tegel, aeroportul fostului Berlin Occidental. Schonenfeld, fostul aeroport al Berlinului Rasaritean, este astazi aeroportul deservit de companiile low-cost. Dar si Tegelul si, probabil, Schonenfeldul arata groaznic de prafuite. Tegel e mic, inghesuit si cu o arhitectura ca in filmele cu Piedone. Berlinul a lucrat din greu la constructia unui mare aeroport, demn pentru capitala celei mai puternice tari din Uniunea Europeana – Berlin Brandenburg (Willy Brandt). Dar, desi a fost anuntat din timp cu surle si tobe, iar Lufthansa si Air Berlin anuntau cresterea exponentiala a numarului de curse, tzapa… Cu doar cateva luni inainte de data X stabilita pe 3 iunie 2012, s-a anuntat brusc ca inaugurarea aeroportului se amana cu cativa… ani! Da, ani, nu saptamani, nu luni! Se pare ca el e cam gata, dar sunt niste probleme structurale majore de securitate. Conducerea a fost data afara in branci, de lucrat, se lucreaza, bugetul a fost depasit cu mare succes, iar Germania a suferit o mare umilinta… daca si nemtii au ajuns s-o faca lata, ce sa ne mai asteptam de la greci?

Cum ziceam, am aterizat pe aeroportul Tegel, un aeroport destul de retro-cool, inghesuit, maroniu-sepia ca intr-un film de anii ’70. Am bantuit pe niste culoare fara o logica aparte si pana la urma am descoperit iesirea la autobuz. Ei bine, pare ciudat, dar aeroportul numarul 1 al Berlinului nu este deservit de vreun metrou sau S-Bahn. Aeroportul RDG-ist este conectat de oras printr-un tren suburban. Inteleg ca, in ultimii 20 ani, s-a pus problema unui alt aeroport, dar inainte? Ma rog…

Andrei a venit cu o idee care s-a dovedit chiar buna. Sa cumparam un Berlin Card. Exista doua versiuni de Berlin WelcomeCard – merita sa-l iei daca iti planifici sa vizitezi minunatele muzee de pe Insula Muzeelor – Cardul iti ofera intrarea gratuita. Costa 24,50 euro pentru 72 de ore acoperind zonele A/B din oras si, cu 2 euro in plus, acopera si zona C (adica aeroportul Schonenfeld si Potsdam). In plus, ofera tot soiul de reduceri, dar l-am folosit doar cand am vizitat Catedrala si Stadionul Olimpic… Una peste alta, a iesit OK, la limita, adica am economisit cativa euro, dar s-a justificat prin faptul ca nu a trebuit sa cumparam bilete de fiecare data si sa le validam… L-am validat o data si am sarit din S-Bahn in U-Bahn fara nicio problema.

Evident, primul drum l-am facut la hotel, unde am lasat bagajele si am tulit-o in oras… Eram intr-o zona din Berlinul Rasaritean, iar arhitectura blocurilor imi amintea de hotelurile din Neptun… Am trecut si prin Gendarmenmarkt, o piata simpatica cu doua catedrale gemene – Domul german si Domul francez care flancheaza Konzerthaus – un trio arhitectonic armonios.

Si apoi ne-am indreptat spre unul dintre locurile care reamintesc mai mult decat oricare altele situatia Berlinului din timpul Razboiului Rece – Charlie CheckPoint. Cand l-am vazut prima data, era cel autentic. Acum, a devenit mai ingramadit, asaltat de cladiri construite pe terenul viran lasat de Zid. Dar si asa, Haus am Charlie Checkpoint, vechea cabina americana, pozele si memorialele iti spun in multe detalii povestea impartirii Berlinului in doua. Astazi, turistii se pot poza pentru 4 euro cu niste tineri costumati in soldati americani, mai exista semne, dar fascinante sunt pozele care indica tensiunea si tragedia Zidului… saltul soldatului RDG-ist peste sarma ghimpata pentru a se refugia in Vest, tancurile sovietice fata in fata cu cele americane, zidul… Intr-o curte plina cu poze, se afla un loc cu numele victimelor Zidului, oameni care au incercat sa-l treaca pentru a-si gasi libertatea. Ultimele doua victime sunt din 1989, cu cateva luni inainte de caderea Zidului.

Din pacate, nu am avut timp de Haus am Charlie CheckPoint, dar, in mod cert, data viitoare cand mai nimeresc prin Berlin il voi vizita. Ce ne grabea? Programarea la Reichstag!

Reichstagul este o cladire-simbol a Berlinului… De fapt, a democratiei germane. Construit in 1894, Reichstagul a fost conceput ca Parlamentul Germaniei, o institutie esentialmente democratica. A fost sediul Parlamentului in timpul Imperiului si tot aici a fost centrul efemerei republici democratice de la Weimer. A fost o cladire urata de nazisti. De altfel, la doar o luna dupa ce au preluat puterea, i-au dat foc si i-au acuzat pe comunisti de atentat. A urmat celebrul proces al bulgarului Dimitrov care a fost pana la urma recuperat de Soviete, dar Hitler l-a urat si l-a abandonat. Democratia nu avea loc in noua Germanie hitlerista. In mod nemeritat, in constiinta generala este legata de Hitler, datorita faimoasei poze cu soldatul sovietic arborand steagul cu secera si ciocanul deasupra Reichstagului in mai 1945. In timpul luptelor, a fost facut terci, fiind incet-incet restaurat pana in 1972. Nu a fost folosit prea mult pentru ca era la doi pasi de Zid, fiind doar un centru de conferinte, dar aici a avut loc proclamarea unificarii Germaniei, in 1991. A fost reconstruit si a capatat un dom de sticla, simbol al modernismului si al unei noi ere, o coroana impunatoare a clasicei cladiri.

Ca sa poti sa urci in Dom, trebuie sa faci o rezervare in avans pe internet pe site-ul Reichstagului si sa alegi o ora de vizitare. Poti sa alegi trei variante (la fiecare jumatate de ora) de acces si sa te prezinti cu foaia tiparita. Trebuie sa ai documente de identificare la tine pentru ca, atunci cand te inregistrezi, trebuie sa scrii numele complet si data nasterii vizitatorilor.

Am fost la inceputul dupa-amiezii si totul a mers ca pe roate, adica nemteste. Dat foaia, verificat actele din document, intrat, primit audio-guide-ul… Privelistea este impresionanta, dar si Domul in sine este o opera arhitectonica deosebita, mai ales jocul cu oglinzile din centrul cladirii… Sus, pe acoperis, exista o terasa-restaurant, dar care si ea este de obicei rezervata cu mult in avans… in caz ca vrei sa bei o bere scumpa :). Dar ospatarita a fost draguta si m-a lasat sa intru si sa pozez panorama.

Era abia jumatatea zilei si facusem atatea lucruri! Cine se scoala de dimineata ajunge departe!

Concursul Total Europa a fost sponsorizat de agentia Europa Travel 

Imagini Berlin

Debarcarea la Berlin pe un soare minunat 🙂 Am avut bafta de o vreme excelenta, de cel mai calduros si insorit weekend din anul 2013 la Berlin !

Biroul care vinde bilete de transport in comun. De aici, am cumparat Berlin Welcome Card

Cu bagajul dupa mine, prin Alexander Platz 🙂

Hotelul Best Western am Spittelmarkt Berlin. Nu e o culme a arhitecturii, dar e un hotel fain, comfortabil si excelent plasat

Receptia hotelului

Camera mea berlineza 🙂

Ca

Prima oprire „turistica” – Gendarmenmarkt cu bisericile gemene – frantuzeasca si germana

Trei culori cunosc pe lume 🙂

Checkpoint Charlie – fostul punct de frontiera intre Berlinul de Est si cel Occidental, astazi un obiectiv turistic extrem de vizitat

Urme ale divizarii

Bine ati venit in Berlinul de Est !

Muzeul Charlie Check point. Cand voi mai ajunge la Berlin, musai il voi vizita

Imagini de epoca – copiii berlinezi salutand avioanele americane care aduc hrana. medicamente si alte lucruri de necesitate in orasul blocat in 1948 – 1949 (terminalul aeroportului istoric Tempelhof inca mai exista)

Un moment de criza in Berlin. Tancuri sovietice fata in fata cu cele aliate la Charlie Checkpoint. Pana la urma, sovieticii au cedat

Trabantul continua sa fie un simbol al Berlinului chiar si unificat 🙂

In fata la Reichstag, Parlamentul Germaniei unificate

In interiorul Domului

I

Desprins dintr-un film SF

Sus, pe cupola

Imagini de pe acoperisul Reichstagului: Poarta Brandenburg, aflata la doi pasi

Modern si traditional in Berlinul de Est

Coloana Siegessaule, in mijlocul parcul Tiergarten, imensul parc din centrul Berlinului