Cum ziceam si in articolul anterior, ceea ce m-a frapat in Berlin este ca perioada nazista a inceput sa fie scoasa de sub obroc. Daca, pana mai acum 10-20 de ani, Hitler era aproape tabu, acum am vazut destule locuri in Berlin unde perioada respectiva este prezentata cu obiectivitate. Fara ura sau dragoste, obiectiv, asa cum a fost.

Unul dintre cele mai interesante locuri unde poti sa descoperi perioada nazista este Muzeul “Topografia terorii”, aflat pe locul unde era in perioada respectiva Gestapoul. Nu e foarte departe de Charlie Check Point, pe jos, vreo 10 minute, reflectand poate si apropierea dintre nazism si comunism. Este, practic, o expozitie foto… o parte in aer liber, o parte intr-o cladire-tip pavilion expozitional. Nu comenteaza, nu analizeaza, arata. Vezi demonstratiile pro-naziste care au dus la capitularea Republicii de la Weimar, vezi incendiul Reichstagului. Urmeaza poze care povestesc despre boicotul impotriva magazinelor evreiesti. Marile magazine evreiesti pe ale caror vitrine e scris ca sunt evreiesti si ticalosii si ticaloasele care ies din magazine, sfidand masele antisemite. Hitler a venit cu ideea ca partidele duc la divizare si ca germanii trebuie sa fie uniti. “Ein Vӧlk, ein Führer” era sloganul care a excitat masele – “Un popor, un conducator”. Partidele au fost inlocuite de comunitati – acest “Vӧlk”. Nu oricine putea deveni parte din alesul Vӧlk… evident, evreii nu. Dar nici cei care aveau relatii cu evreii… o serie de poze arata umilirea unor femei germane care se culcasera cu non-arieni. Tunse la zero in public si plimbate prin centru, apoi expulzate de Vӧlk-ul manios (probabil, expulzate direct in lagare). Dar exista si criminali de cealalta parte – un tanar evreu aratos si imbracat la patru ace, cu o pancarta pe care scria ca a insamantat o femeie germana.

Abunda imaginile cu spanzurati, cu pedepsiti, dar si cu mase isterizate. In ultima instanta, dupa umilirea suprema de dupa Primul Razboi Mondial, germanii isi gasisera un regim si un conducator care sa-i faca sa se simta mandri… Marile lucrari publice gen autostrazile, palatele monumentale, parazile  cu torte, retorica electrizanta a Führerului… Expozitia nu rateaza nimic.

Nu foarte departe se afla si bunkerul Führerului, unde acesta s-a sinucis. Dupa ocuparea Berlinului, bunkerul a fost excavat si distrus, iar acum peste acel loc se afla o parcare fara niciun semn distinctiv. Se doreste sa nu fie un loc de pelerinaj, este totusi locul care poate fi sfant pentru unii germani. Iar la doi pasi mai incolo se afla memorialul celor 6 milioane de evrei care au murit in timpul razboiului.

Nu trebuie sa mergi mai mult de 10 minute si ajungi la Poarta Brandenburg, un alt simbol de necontestat si recognoscibil al Berlinului. Zidul a trecut exact prin fata ei, asa ca imaginile clasice cu Zidul, dar si cele din miraculosul an 1989 o au drept fundal. Acum nu mai stii pe unde a trecut zidul. Se afla o piata pietonala unde copiii alearga si joaca fotbal, iar turistii se pozeaza cu tipi imbracati in soldati americani sau francezi… Nici RDG-ul nu lipseste din peisaj, pentru cativa euro, niste baieti imbracati in graniceri RDG iti pot stampila pasaportul cu o stampila a defunctei Republici Democrate Germane. De altfel, DDR pare sa fie retro-cool. Magazinele de suvenire sunt pline cu obiecte cat mai diverse cu stema RDG, Trabanturi si alte simboluri ale comunismului german. De altfel, nu foarte departe exista muzeul DDR, un muzeu care recreeaza vechea republica… in reclame, ei se lauda ca sunt singurul muzeu din lume unde poti sa atingi exponatele – radiouri si televizoare RDG-iste, becuri Narva sau sa te bagi intr-un Trabant. Pe vremuri, in Romania, un banc spunea ca Trabantul este ca bordelul. Ti-e rusine sa fii vazut intrand sau iesind, dar inauntru te simti tare bine… Flerul meu spune ca e un banc redegist.

Si vorbind despre povesti RDG-iste, una dintre cele mai haioase este cea legata de hartie igienica “Razbunarea lui Stalin”. Cand rusii au cucerit o parte din Germania, ei au demontat toate fabricile pe care le-au prins si le-au dus in Uniunea Sovietica. Asa ca nemtii au ramas fara hartie igienica. Evident ca oamenii aveau nevoie sa se stearga cu ceva la fund si au recurs la ziare. Pe prima pagina a ziarelor, in general, tronau pozele lui Marx, Lenin, Stalin, dar si ale liderilor est-germani, iar neamtul de rand avea placerea deosebita de a se folosi taman de aceste poze mai dihai. Asa ca liderii est-germani s-au dus la Stalin si l-au rugat frumos sa le dea o fabrica de hartie igienica, explicand nefericita situatie. Stalin in marinimia lui a aprobat, asa ca est-germanii s-au trezit cu o fabrica noua-nouta beneficiind de inegalabila tehnologie sovietica. Problema este ca rezultatul tehnologiei era o hartie igienica mai aspra decat scoarta de copac. Avand funduri sensibile, RDG-istii au denumit noul produs “Razbunarea lui Stalin”… umorul asta comunist nu prea are echivalent in lumea capitalista.

Am luat-o apoi la picior pe principala artera a orasului – Unter den Linden. Un fel de Champs-Élysées sau 5^th Avenue a Berlinului, acest bulevard (inseamna “Pe sub tei”) a picat in Est, iar acum este un santier masiv. De altfel, e un santier de prin anii ’90, dar nu a fost niciodata terminat… chiar si la nemti, la un moment dat nu ajung banii. Uitandu-ma in pozele de pe strada, Berlinul a fost facut zob in timpul razboiului, foarte putine cladiri ramanand in picioare. Era un oras de ruine… unele au fost refacute cu sarg asa cum aratau, dar altele nu. Ei bine, vechiul palat regal nu a fost prea iubit de liderii RDG-isti, asa ca l-au inlocuit cu o cladire urata rau, cica moderna, care se potrivea ca bata-n balta cu arhitectura clasica din jur. Eu l-am vazut datile trecute (in spate se afla statuia lui Marx si Engels), dar, intre timp, parintii urbei au decis sa-l demoleze si sa reconstruiasca Palatul Regal in loc. Ma rog, ideea nu este sa faca din el un muzeu cum sunt palatele de la Potsdam, ci mai degraba sa refaca exteriorul impunatorului palat regal (imperial dupa 1871), dar in interior sa fie magazine, hoteluri si restaurante de lux. Palatul RDG a fost demolat cu surle si tobe in 2006, dar intre timp orasul a ramas fara bani, iar proiectul, fara investitori. A ramas un teren viran pentru mai multi ani, de abia acum, sesizand ceva miscare – terenul a fost curatat exemplar, macaralele amplasate, urmeaza doar sa inceapa sa se miste. Dar mai e mult pana e gata, asa ca se poate vedea o macheta intr-o cladire adiacenta.

Nu am fost prea curios sa vad care e treaba, in schimb am fost curios sa intru in Dom si sa urc in varf. Si bine am facut, pentru ca interiorul Domului este frumos, iar panorama de pe el chiar geniala… poti vedea pana departe, inclusiv dincolo de Reichstag si de Tiergarten. Am stat minute in sir admirand superba panorama de deasupra Insulei Muzeelor… Dar, cum totul are un final, am mers spre Alexander Platz, centrul de necontestat al Berlinului, dominat de faimosul turn al Televiziunii RDG, cu un restaurant rotitor in varf. Se spune ca e una dintre cele mai bune panorame din Berlin, dar nu e unica… aia mai ieftina si la fel de buna e mai incolo, in Potsdamer Platz, dar nu m-am mai urcat. Am fost satisfacut de privelistea de pe Dom si Reichstag!

In schimb, am decis sa ne ducem sa vedem Zidul Berlinului. Mare parte din zecile de kilometri de zid au fost demolate pentru a lasa loc noilor cladiri, soselelor si statiilor de metrou, dar undeva, la vreo 3 statii de S-Bahn de Alexander Platz, se gaseste zidul original, zdravan tapetat cu graffiti – care mai de care mai artistice. Este numit in mod oficial East Side Galery si aici poti gasi acele picturi celebre cu Trabantul spargand zidul sau cu Honeker sarutandu-se pe gura cu Brejnev. Ne-am plimbat de-a lungul acestei galerii, admirand opere mai vechi si mai noi… Foarte interesanta, intr-o zona plina de amatori de picnic se aflau imagini cu zidurile care impart abuziv locuri din lume…. si ca si Zidul Berlinului vor pica mai devreme sau mai tarziu – fie ca e vorba de granita dintre Coreea de Nord si cea de Sud, de granite intre SUA si Mexic sau de ghetourile de zid construite de israelieni pentru populatia bastinasa palestiniana.

Fusese o zi lunga. Dar plina… Si foarte calda. Presa anunta ca weekendul in care am ajuns noi era cel mai calduros din tot anul 2013. Era timpul sa ne retragem la hotel. Nu inainte de a gusta diverse mancaruri orientale dintr-un restaurant turco-libanez… Lipie, chebap, humus… mancarea nationala a Germaniei de cativa ani de zile!

Concursul Total Europa a fost sponsorizat de agentia Europa Travel, agentie specializata in oferte turistice in Europa la preturi low cost.

 Imagini Berlin

Muzeul „Topografia Terorii” – Expozitie de fotografii din perioada nazista. A povesti despre aceasta perioada nu mai este un tabu in Berlin, un oras fara tabu-uri

Campanie electorala in anii 30… pana la urma, nazistii au preluat puterea fara sa castige alegerile

Fetele astea au comis-o: s-au culcat cu ne-arieni si sunt umilite public

Personalul de la un lagar de concentrare baga un mare party in 1944. Un an mai tarziu, probabil marea majoritate a fost executata

Nimeni nu contesta ca Hitler a avut o influenta magnetica asupra maselor

Imagini de epoca din Berlin

Memorialul Holocaustului din centrul Berlinului

Poarta Brandenburg, simbolul de necontestat al Berlinului

Aici, te poti poza cu militari francezi si americani

Sau sa iei o stampila RDG in pasaport de la vamesi est-germani

Principalul bulevard din Berlin – Unter den linden

Simbolurile de la semafoarele din Berlin au devenit icon-uri turistice

Statui si macarale in Berlinul de Est

Berliner Dom – catedrala Berlinului

Cu un spatiu verde care te indeamna sa faci plaja (si ii indeamna pe multi)

In interiorul Catedralei

Punctul forte al vizitei – sa ne urcam pe acoperisul Domului

Imagini de pe Dom – Primaria Rosie

Turnul televiziunii RDG din Alexander Platz

Aici a fost Palatul RDG si se reconstruieste Palatul imperial german. Cand o fi gata, nimeni nu stie

Excursii pe raul Spree

Statuia lui Neptun priveste de decenii turnul televiziunii RDG – astazi cea mai inalta cladire din Uniunea Europeana

In fata caruia, oricine doreste sa se pozeze

East Side Gallery – o parte din Zid care inca mai exista

Si este o opera de arta

Celebrul graffitti cu un Trabant strapungand Zidul

Sau cea cu Brejnev sarutandu-se pe gura cu Erich Honecker, liderul DDR

Putea sa lipseasca Gorby de pe Zid ?

Imagini noi cu ziduri care inca mai exista – zidul construit prin mijlocul Palestinei

Acum 25 ani, aici riscai un glont in cap. Astazi, berlinezii ies la picnic

Dar am preferat un restaurant turcesc