Ar fi o blasfemie sa ajungi pentru trei zile la Berlin si sa nu dai o fuga pentru o zi si la Potsdam. Vei descoperi mai bine decat in orice colt din Berlin splendida mostenire arhitectonica prusaca, un complex de palate care rivalizeaza cu orice capitala europeana, fie ea Viena, Paris sau Madrid. Potsdamul nici nu este departe, sunt doar 24 km din centrul capitalei germane pana in orasul palatelor regale, dar in weekend trenurile si soselele de acces pot fi destul de aglomerate. In zona, nu se afla numai palate, ci si lacuri, iar berlinezii sunt mari pasionati de sporturi nautice, plaje (nudiste sau textiliste), un parc de distractii si multe alte atractii… asa ca nu am fost uimit sa ma urc intr-un S-Bahn arhiplin intr-o splendida sambata dimineata de august.

Potsdam este un mic oras-satelit al Berlinului. Aici, regele Friedrich al II-lea (zis si “Cel Mare”) s-a apucat sa construiasca un complex regal care sa aduca in fine curtea prusaca la acelasi nivel cu cele franceza, spaniola sau saxona. Principalul palat pe care l-a construit l-a numit in franceza – “Sanssouci” adica “fara griji”… in rezidenta sa rurala regele voia sa se relaxeze si sa nu-si mai bata capul cu razboaie, politichie si taxe. Nu a avut chiar foarte multe momente “fara giji”, Friederich batandu-se incontinuu, dar a lasat viitorimii o bijuterie arhitectonica. Palatele de la Potsdam au avut o kharma buna. Daca orasul propriu-zis a fost facut praf si pulbere in Al Doilea Razboi Mondial, palatele nu au prea fost afectate, ici si colo cazand cate o bomba in parc, dar cam atat. De aceea, invingatorii din cel de-Al Doilea Razboi Mondial s-au reunit chiar aici, la palatul Cecilienhof din complexul Potsdam, sa puna la punct impartirea Germaniei si a Berlinului in zone de ocupatie si sa decida continuarea razboiului impotriva Japoniei pana la capitularea neconditionata. In plus, URSS, care isi pastrase neutralitatea in relatia cu Japonia, urma sa intre in razboi cu Imperiul Soarelui Rasare.

Astazi, mai gasesti doar putine urme ale razboiului in Potsdam. Mai degraba gasesti urme ale comunismului, Potsdamul fiind in RDG – blocuri intr-un anumit stil bine cunoscut, dar si sosele largi, parcuri ample… Cum iesi din gara, nu se poate sa nu te “lovesti” de Dom pe care merita sa-l vizitezi chiar daca trebuie sa scoti cativa euro din buzunar. Iar in banii aceia primesti explicatii, inclusiv in limba romana, dintr-un pliant pe care il poti gasi la intrare. Ca imensa majoritate a monumentelor din oras (si Germania, in general), catedrala a fost facuta zob in razboi si exista un colt in care poti vedea poze cu catedrala inainte de razboi, imediat dupa razboi si imagini din timpul Reconstructiei (a fost reconstruita in anii RDG, dar cu marci vest-germane, provenind din RFG :)).

Nu am pierdut vremea prea mult prin oras si bine am facut. Dupa un scurt popas pentru cateva poze in piata centrala, unde se afla de asemenea o Poarta Brandenburg (destul de anonima, de altfel), am intrat in parc pe o intrare secundara plina cu biciclisti. De altfel, cred ca cea mai buna idee sa vizitezi complexul de la Potsdam este sa-ti iei o bicicleta, deoarece parcul este cu adevarat mare… Insa trebuie sa cauti cu mai mare atentie vreun loc de inchiriat biciclete in Potsdam, ca nu iti sare in ochi (personal, nu mi-aduc aminte sa fi vazut vreunul, dar musai sunt) spre deosebire de Belin unde poti inchiria biciclete la orice colt de strada in zona turistica.

Prima cladire pe care am intalnit-o a fost si “The best” – dupa ce am mers destul de mult printr-o zona umbrita, ne-a aparut dintr-odata panorama greu de uitat a palatului Sanssouci, palatul favorit al lui Friederich (dar nu si cel mai mare palat din complexul Potsdam!). Este un palat scund, nu are decat parterul, dar este foarte lung si troneaza deasupra mai multor etaje de gradini supra-inaltate… si cum din directia in care veneam se gasea si o fantana arteziana impozanta, mi-a fost greu sa nu trag poze la greu :).

Dupa ce ne-am invartit prin gradinile de la picioarele palatului, am urcat pana la palat pentru a cumpara bilete de intrare. In palat nu se intra asa cum ajungi, numarul de vizitatori este limitat pe ora… Cica e o conditie de la UNESCO, mi-a spus duduia care vindea bilete, dar, in mod surprinzator, nu erau chiar asa de multi vizitatori (sau cota UNESCO este destul de generoasa), asa ca am gasit bilete la doar o ora si jumatate din momentul achizitionarii.

Asa ca, in asteptarea orei fixate de computer, am luat la picior parcul. Exact in spatele lui Sanssouci, se afla niste ruine istorice. Na, ca si pe aici a bombardat cineva… da’ de unde, Friederich al II-lea a construit direct niste ruine, ca cica sunt romantice. Nu stiu cat de romantice sunt ruinele, dar gradinile mentinute de designeri de gradini de mare talent sunt cu adevarat romantice – numeroase flori, coridoare umbroase din pomi, fantani arteziene si, din cand in cand, palatele construite de vreun rege prusac… de altfel, cam fiecare dintre urmasii lui Friederich al II-lea s-a simtit obligat sa mai adauge ceva…

De exemplu, una dintre cele mai somptuoase fatade (dar si sarace interioare) o are palatul Orangerieschloss, construit de regele Friedrich Wilhelm al IV-lea in 1864… Mare iubitor de arhitectura italiana, sus-numitul a ordonat construirea unui palat in cel mai pur stil florentin… Alde Medici ar fi fost gelosi sa vada acest palat parca teleportat din Florenta direct langa Berlin! Ceva mai incolo, intr-un colt al complexului, se afla Belvedere auf dem Klausberg, un pavilion supra-inaltat de unde poti avea o panorama draguta asupra complexului… Pe drum, ne-am oprit si la aclamata Casa a Dragonilor, de fapt un pavilion construit in stil chinezesc, foarte sic si la moda prin secolele trecute cand regalitatea europeana descoperea stilul artistic al Asiei… De altfel, prin complexul Potsdam se mai afla si o Ceainarie Chinezeasca.

Ceasurile fiind inaintate, am fugit la Sanssouci pentru vizita. Daca ati vazut Versailles-ul, Schönbrunnul sau palatul regal de la Madrid inainte si aveti o inclinatie spre palatele mari si impresionante, ati putea fi dezamagiti… Sanssouci nu a fost gandit ca un palat care sa epateze, ci sa relaxeze… da, este bogat ornat, s-au bagat numai aur, matase, marmura si materiale de soi, dar nu are decat 12 camere si acelea nu foarte mari. Personal, mi-a placut. Mi s-a parut ca e un palat construit pentru locuire, nu pentru a te lasa cu gura cascata… cam ca Pelisorul cel familial in comparatie cu inzorzonatul Peles, o adevarata opera de arta, dar mai degraba muzeu decat camin. Cea mai inzorzonata camera din Sanssouci, este, se putea altfel, nelipsita camera chinezeasca, in rest un loc fain neostentativ.

Am luat apoi la pas parcul… si atunci chiar am resimtit lipsa unei biciclete. Istoria si exoticul au facut parte din panoplia inspirationala a arhitectilor si regilor perioadei, asa ca am descoperit o baie romana, un pavilion chinezesc, o moara de vant olandeza (ma rog, asta nu e chiar exotic :)), dar si un camp destul de vast de pe care se stransese fanul… Palate, palate, dar daca e loc si de agricultura, de ce nu.

De departe, cel mai impresionant palat este Neues Palais (Palatul Nou). A fost construit tot de Friedrich al II-lea (trebuia sa faca si o cladire mai impresionanta, ce naiba!), dar n-a locuit niciodata aici, a preferat cadrul intim de la Sanssouci. A fost folosit drept casa de oaspeti si doar ultimul imparat german, Kaiserul Wilhelm al II-lea, a locuit aici pana in 1918 cand infrangerea din Marele Razboi a dus la abolirea monarhiei germane. Am ajuns cam tarziu si nu am intrat, dar, sincer, am fost foarte multumit cu ce am vazut in aceasta superba zi de sambata. Poate ar mai fi meritat palatul Cecilienhof, aflat insa destul de departe de complex, palat construit de Kaiserul Wilhelm si terminat doar in 1917, cu un an inainte de abdicare (era razboi serios, dar Hohenzollernii germani se ocupau inca de construit palate!) si care a gazduit faimoasa conferinta de la Potsdam condusa de Truman, Stalin si Attlee.

Era deja dupa-amiaza tarziu, palatele si pavilioanele se inchideau, ramaneau doar joggerii si biciclistii, asa ca ne-am retras si noi catinel, catinel spre gara. Pentru ca ziua nu era inca incheiata, ne mai pusesem in plan sa vedem si Stadionul Olimpic din Berlin, care inchidea cam pe la 8 seara. Asa ca, dupa ce am schimbat cateva S-Bahn-uri si U-Bahn-uri, am ajuns in mijlocul padurii in zona unde ar fi trebuit sa gasim Stadionul Olimpic si, speram noi, unele mancatorii… Pana la urma, dupa un mic mars prin mijlocul naturii, am gasit stadionul olimpic, dar nici urma de vreun chebap ceva… Erau cateva pavilioane temporare, dar, cum nu era niciun eveniment sportiv, erau inchise… Aveam senzatia ca stadionul asta este intr-o zona populata. Ei bine, nu e.

Stadionul Olimpic din Berlin este una dintre cladirile somptuoase indisolubil legate de Adolf Hitler si regimul nazist. A fost construit pentru Jocurile Olimpice din 1936 care aveau darul sa demonstreze intregii omeniri superioritatea rasei germane si a sistemului sau politic. Niciun efort nu a fost precupetit ca Jocurile Olimpice de la Berlin sa impresioneze pe oricine. Si cum Hitler era un mare iubitor de procesiuni si ritualuri cu semnificatie istorica, el este cel care a inventat si aprinderea flacarii olimpice in Grecia, flacara olimpica, juramantul si alte cateva ritualuri olimpice respectate pana in ziua de azi. Stadionul a fost gandit de asemenea sa fie imens, sa impresioneze… Aici, germanii, dar si alti atleti de rasa ariana, au triumfat (numele lor este incrustat in piatra in zona unde a ars flacara olimpica), dar cea mai mare umilinta publica a fost cand un atlet american de culoare, legendarul Jesse Owens a castigat nu mai putin de 4 medalii de aur olimpice la alergari pe distante scurte si saritura in lungime, umilind rasa ariana. Ca sa nu fie obligat sa-l premieze (Hitler ii premia pe campioni) pe Jesse, un negru dintr-o rasa inferioara, Hitler a parasit in graba stadionul sub un pretext oarecare.

M-am uitat la lista campionilor olimpici – nemti la greu, finlandezi, olandezi, unguri. Ar fi trebuit sa fie si un roman. Calaretul Adolf Rang a castigat medalia de argint la calarie, prima medalie de argint olimpica din istoria Romaniei, dar porunca politica a fost sa castige un neamt. Lui Rang i s-a cerut sa nu faca contestatie, desi era invingatorul indiscutabil, promitandu-se ca la finalul competitiei sa se faca o revenire si sa primeasca si el medalia de aur alaturi de “campionul” german. Nu s-a mai facut, Rang a ramas cu medalia de argint, dar si cu o intalnire privata cu Hitler care i-a multumit pentru ca nu a facut valuri cu o motocicleta ultimul model… Motocicleta care i-a purtat ghinion, campionul olimpic Henri Rang pierzandu-si viata din cauza unui accident in timp ce calarea motocicleta lui Hitler…

Stadionul poate fi vizitat, am platit chiar si bilet la pret redus datorita Berlin Card… Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, sportul berlinez a intrat intr-un con de umbra… era totusi un oras avantpost in mijlocul lagarului comunist, asa ca nu existau prea multe investitii private in oras, iar sportul a avut de suferit… Münchenul, Stuttgartul, Kölnul sau Hamburgul au preluat conducerea in sportul german, iar echipele lor de fotbal au stralucit la nivel mondial. Dupa unificare, Hertha Berlin care bananaia prin liga a doua sau a treia a Budesligii a beneficiat de o infuzie de capital de la singura companie majora din Berlin, Caile Ferate Germane (Bundesbahn), chiar a si castigat un titlu national, daca tin eu bine minte, pe la inceputul anilor 2000, a jucat chiar si cu Steaua in grupele Europa League la un moment dat… Dar minunea n-a tinut prea mult, astazi Hertha joaca in liga a 2-a, chiar daca beneficiaza de unul dintre cele mai mari si moderne stadioane… Olympiastadion a beneficiat de investitii de 300 de milioane de euro pentru modernizare si a gazduit finala Campionatului Mondial de Fotbal din 2006, dar astazi imensul stadion gazduieste mai degraba gugustiuci veniti sa vada meciuri din liga a 2-a. Se pare ca, in Berlin, mult mai populara este Dynamo, fosta multicampioana a RDG, un simbol fotbalistic al Estului, dar care nu a reusit sa ajunga niciodata in Bundesliga.

Ne-am retras apoi la hotel. Oboseala celor doua zile isi spunea cuvantul. Desi ne pusesem in plan sa mancam ceva prin Alexander Platz, am iesit la Zoo si am mancat pe acolo. Era si un festival multinational, cu mancare si bauturi din diverse tari (Olanda, Italia, Rusia, Turcia etc., Romania nu), dar nu am stat prea mult. A doua zi era duminica, trebuia sa plecam si mai aveam de vazut Insula Muzeelor… Ca d-aia am dat atatia  bani pe Berlin Welcome Card!

Concursul Total Europa a fost sponsorizat de agentia Europa Travel, agentie specializata in oferte turistice in Europa la preturi low cost.

Imagini Potsdam

Un S-Bahn catre Potsdam 🙂

In jurul Berlinului, sunt numeroase lacuri, canale, rauri… asa ca intr-o sambata calduroasa, toata lumea e pe garla

Cum iesi din gara, dai de Domul din Postdam

Complet refacut dupa ce a fost facut zob in al doilea razboi mondial

In interior, ai parte de informatii si in limba romana

Exista o Poarta Brandenburg si in Potsdam. Nu la fel de mare si faimoasa ca cea berlineza, dar orisicum 🙂

Prima privire nu se uita niciodata… Asa si cu palatul Sanssouci din Potsdam 😉

Frumos, nu-i asa ?

Multi turisti… noroc ca nu au intrat toti in palat 🙂

Mai exista nobili prusaci la Potsdam 🙂

Gradinile complexului

si fantanile te invita la o baie mica 🙂

Orangerie Schloss, palatul in stil florentin de la Potsdam

Casa Dragonilor… pasiune mare pentru China la regii prusaci

Si Belvedere-le din varful dealului

Inapoi la palat, s-a facut ora, gata de intrare

Cam asa arata un loc „fara probleme”

Se poarta aurul pe pereti (putin insa comparativ cu ce am vazut in St. Petersburg)

Si cea mai inzorzonata camera, cea chinezeasca

Pavilionul chinezesc

Baile romane

Se face agricultura chiar si printre palate 🙂

Neue Paleis – cel mai mare palat din complexul de la Potsdam

Fatada impozanta a Neue Paleis

O bautura racoritoare atat de germanica… mix cola + orange 🙂

Statia de U-Bahn de la stadion.. ma asteptam la blocuri in jur, agitatie, frenezie

Cand colo, am intrat in padure 🙂

Stadionul Olimpic este impresionant. Pacat ca nu au nici o echipa de fotbal ca lumea in Berlin !

Lista campionilor olimpici de la Jocurile Olimpice Berlin 1936

Gata sa aprind flacara olimpica cu umbrela 🙂

Olandezii si morile lor de vant au cucerit Berlinul 🙂

 Pe unde trebuie sa cobor ?