Zen Thailand by Air France (ep. 7). Pe urmele elefantilor salbatici

Dupa cum spuneam, tot evenimentul de la Hua Hin a fost despre si in jurul elefantilor. Elefantii jucau polo, aveau loc prezentari despre elefanti, se strangeau bani pentru elefanti. Dar in general, era vorba de elefantii domestici. Dar in Thailanda, mai exista si elefantii salbatici. Din pacate, din miile si zecile de mii existente la inceputul secolului trecut, se pare ca nu mai exista mai mult de 6000 de elefanti salbatici in tot Regatul… si vorbim de un animal care este un simbol national, iar thailandezii in general tin la simbolurile lor nationale… Asa ca dupa meciurile de polo pe elefanti, am fost invitati intr-un safari intr-un parc national din apropiere, pe urmele elefantilor salbatici.

O zi incepe excelent cand vedem cateva flori de frangipani 🙂

Dar, din pacate, ne-am sculat dis-de-dimineata (pe la 6), sa asistam la ceremonialul de binecuvantare al elefantilor

Desfasurat cu toata pompa pe terenul de polo 🙂

Asa ca au fost adusi principalii actori

Dar mai ales niste „samani de elefanti” nici nu stiu cum sa-i numesc. Eu venit tocmai din Nordul Thailandei si sunt niste „prinzatori” de elefanti salbatici. Ei sunt cei care pot vorbi cu spiritele sa-i ajute sa prinda si sa domesticeasca elefanti salbatici… Unii sustin ca ar si vorbi cu elefantii… Asa ca traditional au fost adusi de fiecare data sa binecuvanteze pahidermele. Ma rog, mi se par niste conflicte intre faptul ca ei prind elefanti si acum vin sa-i binecuvanteze, dar ma rog, au facut parte din partea colorata a intregului eveniment.

Oamenii erau bine dotati cu tot soiul de fieratanii atarnand de ei si tatuaje aducatoare de noroc (nu, nu aveau nici un tatuaj cu Manchester United, m-am uitat cu mare atentie !)

A venit si un tip al carui rol a fost mai mult de maestru de ceremonie. Cica era calugar… nu stiu de ce religie, ca in general calugarii budisti se imbraca in portocaliu si omul nostru era in alb. In fine, a vorbit si el de bine, presupun eu

Intreaga audienta a fost patrunsa de solemnitatea ceremonialului, inclusiv echipa de PR a hotelurilor Anantara

Evident, n-au lipsit eroii nostrii mai mari cu sponsorii in frunte 🙂

Pentru ca intr-un final, binecuvantarea sa se faca ca la noi – cu multa apa sfintita. M-am sfintit si eu, si aparatul de fotografiat, si elefantii, si mahoutii

A urmat apoi o mini-conferinta de presa. Am intrebat cand au prins ultimul elefant si cum… Acum circa 15 ani si cu sfori… Evident, dupa ce s-au consultant indelung cu spiritele elefantine

O super-idee a orgsanizatorilor este sa aduca copii de scoala sa asiste la turneu. Sa invete despre elefanti si, de ce nu, sa-i protejeze cand vor fi mari

Elefantii ca elefantii, hai sa revenim in zona VIP unde ne asteptau multe bunatati. De la nelipsita bere Chang

La senzationalul ceai Dilmah din Sri Lanka.

Iar ceaiul de capsune cu putina menta si inghetat bine, va jur – e o nebunie !

Dar, intre timp am descoperit ca  bateria de la aparatul de fotografiat era aproape descarcata… si cum incarcatorul era la hotel, a trebuit sa dau o fuga… Si bine am facut ca am prins o vreme senzationala pentru poze… Si trebuie sa fiti de acord cu mine ca piscina hotelului Amantara Hua Hin arata intr-un mare fel 🙂

Iar culoarea apei este incredibila (evident de la faianta de sub apa, dar orisicat… e de mare senzatie)

‘

Ce loc de luat pranzul sau cina…. Ioi, ioi !

Inapoi la elefanti… Nu stiu cat de miscati au fost elefantii de binecuvantare, dar in mod sigur au fost miscati foarte tare de micul dejun ce li se pregatea 🙂

Si chiar a fost un festin pe cinste pentru acesti giganti inteligenti si simpatici

Aveau o pofta… au ras tot 🙂

Evident, si ananasul meu 🙂

Ei bine, l-am cunoscut si pe Tony, prezentat ca fiind singurul ortoped de elefanti din lume (asta da job !). Iar Tony ne-a explicat cum putem sa ne dam seama daca un elefant este sanatos si in putere… 🙂

Masandu-l prin toate locurile 🙂

Mancati, masati, sanatosi, au inceput jocurile… Evident, marile staruri in deschidere – fetele de la Tiffany’s Pattaya. Oricum, au pierdut, dar nu asta conteaza… baietii au cu totul alte calitati decat de jucatori de polo pe elefanti… Pardon, de jucatoare de polo pe elefanti 🙂

In schimb, au facut o echipa traznet cu mahoutul 🙂

Dupa primele meciuri, am simtit nevoia de vin. Da, Thailanda produce vin, mi s-a parut si mie ciudat, dar asta este adevarul. Iar cei de la Siam Wineries ne-au invitat la o tura printr-un parc national sa vedem elefanti salbatici. Un parc national sponsorizat de ei

Asa ca am pornit la drum cu obisnuitele Land Rovere de safari

spre Kuburi National Park !

Int-un peisaj de basm

Am schimbat apoi vehicului intr-unul cu o vizibilitate mai buna si echilibru mai precar 🙂

Dar echipa multinationala a fost foarte foarte haioasa (in imagine, un roman, un englez, o australianca, o singaporeza si un thailandez fara cap :))

Si aici, ne-am pus la vanat de elefanti… cu aparatul foto, evident

Mai intai au aparut niste vaci salbatice la pascut… Ce naiba, doar n-am venit pentru vaci

Asa ca am mai mutat centrul de observare

Pentru ca intr-un final sa apara si Maria Sa Elefantul… ei bine, a fost prima data cand am fost dat pe spate de performantele noului meu aparat de foto… Poza asta este facut cu maximum de zoomi si elefantul din imaginea nu se vedea mai mult decat un punct gri pe fundal verde cu ochiul liber… sincer, am ramas ca la dentist de ce poate sa faca !

Dar pana la urma, am avut bafta si de un elefant la doi pasi de noi, la pascut prin padure

Si de inca unul… si inca cu colti de fildes 🙂 Evident, am stat la o distanta respectoasa. Elefantii sunt niste animale foarte teritoriale si devin repede iritati daca cineva le incarca teritoriul. Si nu aveam chef sa experimentam cum se comporta un elefant nervos 🙂

Dar, in schimb, am bagat zoomi la bataie 🙂

Pentru ca intr-un final sa avem parte si de un mic picnic…

Seara, pe perna ma astepta un mic mesaj pe o frunza 🙂 Foarte nostim !