Nu era prima oara cand ajungeam la Bordeaux. In 1998, am fost la Campionatul Mondial de Fotbal, iar al doilea meci al nationalei Romaniei avea loc la Toulouse contra Angliei (i-am si batut cu 2-1, goluri – Viorel Moldovan si Dan Petrescu in ultimul minut, ce vremuri, dom’le, ce vremuri!), asa ca in asteptarea meciului, imi stabilisem cartierul general la Toulouse si in fiecare zi calatoream intr-un alt loc de prin jur. Aveam bilet de tren Inter-Rail si aveam libertate de miscare pe SNCF, caile ferate franceze. Intr-una din aceste zile, am decis sa merg la Bordeaux unde avea loc meciul Belgia – Mexic si unde am asistat la un spectacol total atat in afara stadionului (oferit de belgienii imbracati in draci – jucatorii nationalei belgiene sunt supranumiti “dracii rosii”, si de mariachi cu sombrero veniti de peste Ocean), cat si pe stadion (4 goluri, scor final 2-2). Mare lucru nu-mi mai aminteam despre Bordeaux… doar o statuie imensa cu un inger in varf, ceva instalatii portuare uitate de lume prin centrul orasului si mai ales Barul Moldova aflat pe langa gara in mijlocul cartierului cu arabi pe care l-am descoperit atras de musica Sofiei Vicoveanca ce se auzea de la vreo trei strazi mai incolo.

In seara primei zile nu am facut mare lucru. Am admirat sticlele imense de vin care impodobeau zona de unde iti luai bagajele la aeroport (deh, Bordeaux, orasul vinului) si am mancat la o pizzeria vizavi de hotel, singura mancatorie pe care am mai gasit-o deschisa in jur de miezul noptii. Am stat la hotelul Clemenceau din lantul Coeur de Cité, un hotel micut, dar OK… E drept, la un moment dat ma simteam ca elefantul in vitrina cu portelanuri, totul fiind destul de mic, mai ales liftul, dar locul stralucea de curatenie (lucru nu foarte obisnuit in Franta!), mic dejun variat si plasat exact in centru… adica un loc perfect de vreun city break!

A doua zi de dimineata urma turul de Bordeaux. Si nu a fost oricum, ci am avut parte de un ghid roman, de dl Alexandru Paleologu (nu, nu e ruda cu faimosul “ambasador al golanilor”, probabil la a nu stiu cata spita), dar care locuieste in Franta de mai bine de 20 ani, se implica in proiecte de promovare a culturii romane in Franta si lucrarea lui de doctorat este despre bisericile romanice din Spania. Ei bine, am avut o eminenta in calitate de ghid si asta a facut cu adevarat o diferenta.

Am luat-o pe jos de la hotel, am observat vechile case negustoresti cu magazine la parter, locuinta pentru familie la etaj si incaperi pentru servitori in podurile caselor, apoi am luat-o la picior extra-muros in zona care nu a facut parte nici din Bordeaux-ul roman, nici din cel medieval, spre o biserica ce rivalizeaza cu principalul lacas de cult al orasului, catedrala Sf. Andrei, apoi am admirat urmele unui Coliseu roman de mari proportii, din care n-a mai ramas decat un sector de tribuna. Dar acel sector ne-a sugerat cat de mare putea sa fie stadionul roman al Bordeaux-ului. Si, interesant, era situat extra-muros, in afara zidului cetatii… se pare ca, si atunci, suporterii puteau sa fie prea infierbantati dupa meci (sau lupte de gladiatori) si era mai bine ca aceste cladiri sa fie in afara oraselor (exact asa era si la Pompei). Ca o paranteza, am citit undeva ca, prin nordul Africii parca, erau organizate si lupte la fel de sangeroase si de feroce cu gladiatoare, dar se pare ca nu si la Bordeaux.

Bordeaux s-a format de-a lungul raului Garonne, practic coloana vertebrala a orasului si sursa bogatiei, asa ca am ajuns destul de repejor in preajma apei. Evident, nu am putut rata imensa coloana a girondinilor, cea de care imi aminteam de la tura precedenta prin urbe, dedicata deputatilor din Bordeaux care au fost ucisi la Paris cand aparau democratia destul de haotica imediat de dupa Revolutia de la 1789. Diverse simboluri impodobesc aceasta coloana, de la cocosul galic care cucurigeste pe soclu pana la statuile relelor societatii alungate de democratie – minciuna, lasitatea, ignoranta. Baietii astia chiar erau idealisti :).

In schimb, citind istoria monumentului, am descoperit ca, in Franta celui de Al Doilea Razboi Mondial, numeroase statui din metal au fost rechizitionate de ocupantii germani (fie din teritoriul ocupat, fie din cel controlat de regimul de la Vichy) si topite pentru cerintele razboiului. Intamplator, monumentul girondinilor a scapat (desi a fost dezmembrat) si cea mai mare parte a lui a fost recuperata dupa razboi si reinstalat la locul lui.

Dupa monument, am ajuns in final pe malul Garonnei. Nu mi-aduceam prea bine aminte de acest spatiu pentru ca era cam abandonat, plin de instalatii portuare mai mult sau mai putin folosite. Dar am aflat de la Alexandru ca, dupa 2000, orasul Bordeaux a investit masiv in zona – portul a fost mutat in afara orasului, iar spatiul de pe malul raului a fost eliberat pentru a crea o promenada placuta unde lumea face jogging, tinerii se dau pe role, batranii se plimba, copiii se harjonesc. Punctul forte al promenadei este o fantana cu un strat de apa de cativa centrimetri taman bune sa se oglindeasca cladirile istorice din Piata Bursei… Dar momentul forte este cand fantana este inundata cu abur din zeci de robinete, creand o atmosfera deosebita. Nu e nevoie sa te descalti pentru a nu-ti uda incaltarile, poti sa pasesti si in adidasi, nu se vor uda, apa este cu adevarat doar o pelicula, dar sentimentul de a fi invaluit de ceata si abur pentru cateva minute este cu adevarat deosebit. S-a intamplat sa fiu unicul din grup care a experimentat asta… Eu ramasesem in urma, admirand mini-spectacolul dat de doua fetite, una mulatra, alta frantuzoaica, ce repetau elemente de dans sincron desculte in fantana!

Si cum m-am pierdut, am luat-o fara o tinta anume prin orasul vechi. Mai intai am descoperit una dintre portile orasului (culmea, atat cea dinspre rau, cat si cealalta din nord seamana cu poarta de intrare in Sighisoara), apoi am savurat stradutele intortocheata, piatetele luminoase, adevarate oaze de lumina si vegetatie in orasul inghesuit de cladiri vechi) pentru a-mi termina traseul la catedrala Sf. Andrei, o adevarata simfonie gotica. Langa catedrala se afla turnul Pey Berland la care m-am uitat cu jind… ce m-as fi urcat in varf pentru panorama orasului… Dar din pacate se inchidea la pranz, iar dupa-amiaza aveam program de vizita in afara orasului – urma sa vizitam St. Emilion, un adevarat Disneyland al vinului :). Dar evident ca asta nu m-a impiedicat ca a doua zi sa tarasc aproape intreg grupul inapoi spre turn si sa-l escaladam (o parte dintre noi). E drept ca unii s-au gandit ca cele peste 200 de scari au transformat Aventura Vivolis in Avantura Torturis, dar panorama din varf a meritat cu prisosinta!

De altfel, a doua zi inainte de a pleca spre aeroport (de data asta, ne-am intors cu fratiorii Air France, cu olandezii de la KLM via Amsterdam), am mai facut un tur de oras, de data asta fara ghid. Dupa ce ne-am urcat in varful turnului, am vizitat si zona arabeasca a orasului (arhitectura este pur franceza, dar atmosfera orientala – cu moschee, hamam, restaurante cu humus, couscous si pui la fript, autobuze spre Maroc) si o ultima tura prin centrul istoric al orasului. Ce am cumparat din Bordeaux? Pai, evident, vin (multumim, Carrefour Express ca erati asa de aproape de hotel!), dar si “macarons”, niste biscuiti traditionali pe care ii degustasem prin St. Emilion. De altfel, daca nu as fi vazut atatea magazine de macarons prin St. Emilion, probabil nu i-as fi remarcat (intre timp, am descoperit un magazin cu macarons chiar si in Chisinau!). Asa ca am gasit un magazin excelent exact vizavi de teatru si mi-am umplut stocurile pentru acasa :)).

Despre St. Emilion voi scrie in articolul de maine pentru ca a fost un loc care m-a incantat si care merita un articol special. Vizita la Bordeaux a fost scurta, dar intensa. E drept, Alexandru Paleologu a insistat ca ar fi fost bine sa stam cateva zile pentru ca mai erau multe, multe lucruri care meritau descoperite, dar consider ca poti vedea extrem de multe si intr-un city break. Destinatia Bordeaux este in mod evident un city break mai inedit, posibil mai scump decat cele clasice (gen Roma, Paris, Barcelona), dar daca ati vazut marile metropole ale Europei, e un loc care merita vazut… Iar daca sunteti iubitori de vin, pot zice ca este de-a dreptul obligatoriu!

Am participat in Aventura Vivolis la invitatia agentiei de turism Ovi Travel. Vivolis va fi o platforma online de pe care va veti putea achizitiona bilete de avion, camere de hotel sau city break-uri, dar care va fi disponibila doar la sfarsitul lunii noiembrie. Pana atunci, puteti sa intrati pe pagina Vivolis de Facebook unde, daca va inscrieti, primiti automat un voucher in valoare de 10 euro pe care il veti folosi cand Vivolis va fi operational (veti primi mail, nu va speriati :)), sau puteti castiga zilnic un voucher de 50 de euro si saptamanal unul de 100 de euro. In plus, daca va inscrieti intr-o alta aplicatie care o gasiti pe Facebook, puteti castiga o “Aventura Vivolis” pentru doi, o aventura similara cu cea pe care am trait-o in weekendul din Franta… adica frumoasa si plina de mistere :). Ceilalti parteneri au fost Air France, dar si Orange Romania.

 Imagini Bordeaux

Vinul ne asteapta direct din aeroport 🙂

Intrarea in Hotel Clemenceau – Coeur de la Cite, un hotel mic, mic, dar bine plasat 🙂

Domnul Alexandru Paleologu, eruditul nostru ghid

Pe care nu poti decat sa-l asculti 🙂

Vitraliile sunt superbe in bisericile din Bordeaux

Ce a mai ramas din ditamai stadionul antichitatii…

Ce eforturi fac unii pentru o poza 🙂 De-a dreptul yoga !

Iaca si aventurierii Vivolis, toti intr-o poza

Coloana girondinilor

Cei trei bloggeri de travel dintre aventurieri 🙂

Cele 3 pacate alungate de democratie 🙂

I-o mitralia ? Nu i-o mitralia ?

Pe esplanada de-a lungul Gironnei

Iar unele isi demonstreaza talentele…

Un luciu de apa… perfect pentru o poza in „oglinda”

Dans la sincron

Si cand au dat drumul la ceata… foarte frumos !

The fog maker 🙂

Una din portile de intrare in oras… nu vi se pare ca seamana cu Sighisoara ?

Una din piatetele orasului vechi

Catedrala St. Andre, catedrala orasului Bordeaux

Bordeaux by night

Si celebrele „les macarons”, dulciurile din Bordeaux

Seara, masa de peste 🙂

Turnul Pey Berland de langa catedrala… imposibil sa nu ma catar

Asa ca, am tarat pe mai multi sus pe turn

Dar a meritat, nu-i asa Adriana ?

Catedrala St. Andre, o minune gotica

Aha… uite niste turnulete… ia sa le vad mai de aproape

Deci, m-am apropiat…

Cartierul arab… baietii se pregatesc de un gratar in balcon 🙂

Altii, de o baie la hamam

Iar femeile la shopping

Aventurierii Vivolis fac ultimii pasi prin Bordeaux

Iar eu iau ultima inghetata 🙂

Pentru ca in curand ne vom imbarca spre Amsterdam (si mai departe, spre Bucuresti)

La decolare, o priveliste superba a raului Garonne

La Amsterdam, in business lounge

Vin ??? Nu, din nou ! Doar vin de la Bordeaux

Merci beaucoup, Ovi Travel, Orange si Air France (in lipsa :))