Cu niste ochi mici si infrigurati de diminetile cam geroase ale Basarabiei, ne-am prezentat la locul de apel in fata garii. M-am dus sa-mi cumpar bilet de tren pentru retur la Bucuresti, dar n-a fost sa fie… casa de bilete internationala deschidea la ora 8:00. Ma rog, primul tren international spre Odesa pleca pe la vreo 7. Ma uit la orar – tot 5 ore face ca si acum 16 ani. Ei bine, chiar daca multe multe lucruri s-au schimbat in Moldova, se pare ca viteza trenului de Odesa nu se schimba… ca trenul de Odesa nu a fost al meu si nu e al vostru, ci al urmasilor… ma rog, stiti nemuritoarele cuvinte ale lui Delavrancea (puse in gura lui Stefan cel Mare :)).

Ei bine, astazi, rutiera noastra a plecat catre sud-est, spre malurile Nistrului. Daca, ieri, ne apropiaseram de Prut, azi voi ajunge la fruntariile de est, acolo unde, intre cele doua razboaie mondiale, cu arma la picior, soldatul roman pazea Europa de bolsevism. Ma rog, asa spunea propaganda noastra oficiala si a avut dreptate pana la un punct. S-a inselat la partea cu aparatul… pentru ca atunci cand “pe Mures si pe Tarnave tot au curs la armii slave”, nu am prea mai avut ce face.

Bon, primul pas la podgoria Salcuta in satul Puhoi, raionul Causeni (la un moment dat, Moldova a trecut la judete, au fost 9 judete, doua unitati teritoriale aka Gagauzia si Transnistria si municipiul Chisinau, dar pentru ca baronii locali pierdeau micile piscoturi locale, s-a revenit la cele 32 de raioane pentru ca fiecare sa aiba un job bun. Tinand cont ca Romania are vreo 40 de unitati administrative, o tara de cateva ori mai mica decat a noastra are tot cam atatea, nu mi se pare organizarea administrativ-teritoriala cea mai eficienta. Dar in fine). Si dupa cum ii spune si numele, la Puhoi ne astepta un puhoi de vin :).

Dar, inainte de a da de vin, am luat-o pe niste drumuri de tara pline de glod pentru a admira podgoriile. Si, sincer, cand vezi toata marea aceea de verde, parca iti sare sufletul de bucuria privelistii (similar e si cand vezi campurile de orez de prin Asia). Asa ca uiti si de glod, si de faptul ca rutiera noastra (sau vino-mobilul) a patinat pe balti. Daca prinzi un deal cu panorama, e minunat… Gazda noastra a fost unul dintre proprietari, Sergiu Pislaru (tatal sau, Eugen Pislaru, era plecat in Rusia pentru a incerca sa rezolve problemele aparute din cauza embargoului rusesc. Dar, si asa, plecat, tot suna din ora in ora sa verifice ca totul e OK).

Mandria proprietatii este o combina de cules struguri (ati ghicit, ca si cea de ieri, unica din Moldova :)). Dar, sincer, cand o vezi in functiune, iti dai seama cat de eficienta poate fi. Costa vreo 200.000 de euro (cam cat vreo 4-5 Lexusuri), dar Segiu ne-a spus ca isi scoate banii intr-un singur an. De altfel, aici, ca si peste tot in Basarabia, am observat un interes major in eficientizarea si modernizarea activitatii… Daca va inchipuiti ca vinaritul se face aici cu carul cu boi, ei bine, nu e asa… poate in podgoriile mai mici, dar in cele vizitate s-au bagat bani serios in tehnologii, laboratoare de analiza, combine. De altfel, cei de la Salcuta sunt vizitati lunar de auditori din Occident sa certifice ca pe aici totul se face ca la carte. Evident, exista si reversul medaliei la combine si modernizare. In Occident, vinurile cu staif se lauda ca sunt din struguri culesi manual si deci fermentarea nu incepe decat in conditii controlate, Moldova incearca, pe cat posibil, sa se mecanizeze… si cred ca ar putea sa foloseasca argumentul ca vinurile lor sunt superioare, fiind in majoritate culese cu mana…

Oricum, viteza de recoltat a combinei este remarcabila. Unii dintre noi, mai iuti de picior, au reusit sa faca o tura prin podgorie calare pe combina, eu n-am mai avut ocazia, asta e, am taiat-o la degustat vinuri.

Si la Salcuta pot spune ca m-am simtit extraordinar. Proprietarul si angajatii s-au dat literalmente peste cap ca fiecare dintre noi sa se simta bine. Ne-au prezentat cu mandrie noile etichete, am aflat ca au in plan si construirea unei baze turistice (si e o zona cu adevarat pitoreasca), apoi am trecut la degustari. Vreo 5 vinuri din 2012 si 2013, iar la final, evident, cireasa de pe tort – un vin secret care inca n-are nume, un cupaj care va rupe piata moldoveneasca si nu numai. Domnu’ Pislaru, multa bafta, vinul e chiar bun si merita!

Si pentru ca putea sa devina plictisitor sa tot mergi din vinarie in vinarie, astazi am avut parte de un moment inedit…. Popasul urmator nu a mai fost la o fabrica de vin, ci la o… viitoare fabrica de vin! Ei bine, dl Pislaru a dat cep unei noi investitii, de data asta in zona viticola Purcari, si am asistat la momentele istorice in care excavatorul tocmai a dat primele lovituri in pamant… ma rog, nea excavatoristul parea mai euforic decat restul, parea sa conduca mai degraba o masina de curse, dar a fost chiar haios. De jur imprejur, cat vezi cu ochii… struguri, vii si iar struguri! Viitoarea fabrica ce va fi gata in circa 1 an (ambitiosi antreprenori!) va produce printre altele un asortiment de vin premium sub numele de “Crama Purcari”! Hopa, stai, Purcari nu sunt altii? Ba da, mi s-a raspuns, sunt colo, la doi pasi, dar aici e zona Purcari si orice producator poate sa-si zica Purcari. Mi-am adus aminte, brusc, ca e o situatie similara la Murfatlar unde 75-80% din podgorii erau detinute de Murfatlar si restul de alti producatori care puteau sa-si denumeasca vinurile Murfatlar. Nu stiu cum s-a rezolvat problema la Murfatlar, in schimb, se profileaza la orizont razboiul celor doi Purcari… un lucru sper, acest razboi sa duca la avantaje pentru consumatori si ambii Purcari sa faca vinuri de calitate… ca Purcarii pe care ii stiu pana acum, fac un vin bun.

A urmat si o masa imbelsugata pe locul viitoarei fabric si m-am uitat de jur imprejur, incercand sa-mi imaginez viitorul. Mai ales ca viitorul se pare ca vine la pachet si cu o zona turistica cu care proprietarii vor sa rupa gura Moldovei… Sa dea Domnul! Si sa aiba succes!

Urmatorul stop, la vinaria EtCetera in satul Crocmaz… Super nume, cam hipsteresc, dar, in fine, iata si o pozitionare mai cool… toate vinurile Moldovei de pana acum erau clasice, in stil european clasic, cu staif, iaca si niste oameni care vor sa-si faca brandurile cool… Si, de fapt, totul la EtCetera a fost cool.

In primul rand povestea antreprenorilor, fratii Luchianov. Unul este matematician, iar celalalt, acum vreun deceniu si ceva, s-a ocupat cu deschiderea cazinourilor prin SUA si Caraibe. Si la un moment dat, dupa ce s-au plictisit de mari verzi, plaje albe, sali de joc stralucitoare si fete mai mult sau mai putin dezbracate, au revenit in Moldova pentru a se ocupa de hobby-ul lor… sa faca vin. Au ales un nume cool – EtCetera si s-au apucat sa faca doar vinuri premium si super-premium… Prin Moldova, sunt prezenti doar prin cateva magazine si in restaurantele sau cafenelele cu staif (confirm, i-am vazut in Crème de la Crème).

I-am gasit pe fratii Luchianov si toata familial lor in exercitiul functiunii… Venise recolta din podgorii (in cazul lor, totul e cules manual) si erau in plin proces de productie. Alexandru s-a oprit din munca si a venit sa ne intampine… Apoi, a urmat ritualul plimbarii prin fabrica ce e 100% automata, fiind doar doi insi care supervizeaza productia.

Si ca peste tot, exista planuri de spatii turistice… daca toate planurile vor fi duse la indeplinire, Moldova va avea destule locuri de facut “wine tourism”… daca ar mai tranti si niste spa-uri de vin cum am vazut prin Ungaria, cred ca ar atrage destui musterii. Dar, desi EtCetera este acum cel mai mult o fabrica, fratii Luchianov au pus bazele unui turism viticol – cu teambuildinguri, degustari de vin etc. Iaca si oferta lor. Sa asteptam si niste mici unitati de cazare ca la Château Vartely si totul va fi beton!

Ei bine, dupa ce am mancat o masa buna, pregatita de clanul Luchianovilor, inainte de plecare a inceput show-ul… femeile din sat venite la munca s-au pus pe cantat, mai ales o baba mai haioasa… si cum nici bloggerii nu au putut fi mai prejos, stomatologul-tenor Dragos Galbur a dat o replica pe cinste… Dati click mai jos :).

Si apoi am incalecat pe-o roata si am taiat-o spre Purcari, vinaria vedeta a zilei, la doi pasi de Nistru. Dar despre Purcari, in episodul de maine :).

Imagini Salcuta – Bravo Wines – Etcetera

Flacai si fete, gata de imbarcare ? Ne mai asteapta o runda de degustari !

Dar pana la degustari, mai patinam putin cu rutiera pe noroaie

Ce naiba cautam noi aici pare sa se citeasca pe fata Patriarhului

Alta viata cand te urci pe combina

Cam asta e Drumul Vinului… putin serpuit

Dar pana la vin, trebuie sa culegem strugurii

Iar cele mai bune culegatoare sunt evident fetele !

In fine, ajungem la Salcuta

Interesant S-ul acela de pe eticheta

Si dupa vin, merg niste icre… ca focu’ !

Aici se va ridica o mandra fabrica de vin… Sa aibe noroc !

Ca poama e destula !

Santier, santier, dar nu se putea sa nu mancam…

Hai, noroc…!

La Etcetera, am picat fix in timpul muncii

Pentru poza asta artistica, am spart paharul Sa fie cu noroc

Dl. Alexandru Luchianov ne serveste direct din butoiul de inox…

Celebrul tulburel

Evident, nu am putut sa nu stam la masa

Mai ales cand ai o astfel de supa…

Iar strugurii se culeg mai vartos

Mai ales cand ai parte si de niste rapsozi populari

Sau rapsozi stomatologi

La revedere, Etcetera !