O calatorie prin Alaska by Diana Doroftei

Buna, sunt Diana si azi este prima data cand mergem impreuna intr-o calatorie pe blogul lui Cezar. In articolul acesta vom merge intr-o calatorie diferita, intr-un loc de care ai auzit foarte putine lucruri si pe care, cel mai probabil, nu l-ai vizitat niciodata – Alaska. Este foarte departe, iar locuitorii de acolo glumesc spunand ca, pentru a ajunge in statul lor, trebuie sa calatoresti pana la capatul pamantului + inca 2 ore. Au mare dreptate.

Esti gata de aventura?

Iubesc lucrurile facute pentru prima data, iar in Alaska am reusit sa bat recordul la astfel de lucruri.

♥ Am vazut muntele cel mai inalt de pe intreg teritoriul Americii de Nord – Muntele McKinley (6.194 m).

♥ Am vazut animale care au mers pas la pas cu dinozaurii acum mai bine de 5.000 de ani – Musk Ox.

♥ Am mancat peste gatit in masina de spalat vase – halibut.

♥ Am vazut masini de prin anii 1900 intr-un muzeu situat in Fairbanks, oras care se afla la doar 300 de kilometri de Cercul Arctic.

♥ Am pus piciorul pentru prima data pe un ghetar care s-a format acum mai bine de 2.000 de ani.

♥ Am vazut cel mai frumos curcubeu.

Desi mi-am pus pe lista de vise  sa vizitez toate cele 50 de State ale Americii, nici prin gand nu mi-a trecut ca voi ajunge prea curand in cel de-al 49-lea stat – Alaska. Asta, pana intr-o zi cand am primit un e-mail de la un client (Domnul B) care a contractat compania pentru care lucrez. Am sarit in sus de fericire! Nu numai ca aveam sansa sa vad un loc pe care nu-l mai vazusem niciodata, dar mai aveam la dispozitie si un weekend sa fac exact ce-mi doreste inima.

Te voi lua prin fiecare loc prin care am fost si iti voi vorbi despre toate lucrurile interesante pe care le-am facut, insa nu inainte sa-ti povestesc patania cu pestele gatit in masina de spalat. Da, stiu ca te intrebi cum de am putut manca asa ceva…

Am aflat ca pestele alb (halibut) gatit in masina de spalat este o specialitate in Alaska. Felul cum il prepara este unic. Am aflat reteta de la Domnul B. Mi-a spus ca el pune pestele la marinat 15-20 de minute, dupa care il inveleste in doua straturi de folie de aluminiu si il pune intr-un bol de sticla. Cand este gata de gatit, nu il pune in cuptor, ci in masina de spalat vase. Bineinteles ca masina este goala si curata. Domnul B avea un zambet larg pe fata cand descria cum apasa butonasul si il lasa la copt aproximativ 20-30 de minute.

Din politete, i-am zambit Domnului B, cum fac de multe ori cand nu inteleg cate ceva. Am crezut ca fie n-am auzit bine, fie Domnul B se amuza de faptul ca, desi sunt in tara asta de atatia ani, inca nu stiu o groaza de lucruri. Intalnirea cu Domnul B am avut-o in prima zi de Alaska (vineri). Inceputul era promitator.

Pe weekend ne-am hotarat sa facem ceva unic, si anume sa conducem din Anchorage (cel mai mare oras din Alaska, cu aproape 300.000 de locuitori) pana in Faribanks, un orasel de vreo 50.000 de locuitori, situat la 300 de kilometri de Cercul Arctic. Intentia noastra a fost sa ne apropiem cat putem de mult de Polul Nord ca sa putem vedea luminile Aurora Borealis pe cer. In Alaska aceste lumini se vad cel mai bine.

Calatoria a fost foarte lunga, iar in drum spre Fairbanks am vazut muntele McKinley (6.194 m) care este de doua ori mai inalt decat varful Moldoveanu (2.544 m). Din cate m-am documentat, cativa romani au reusit sa ajunga in varful acestui munte. Printre ei se numara Crina Coco Popescu si Constantin Lacatusu.

In Fairbanks, n-am avut noroc sa vedem luminile Aurora Borealis pe cer, insa am vizitat pentru prima data in viata un muzeu de masini, unde erau expuse masini fabricate intre anii 1900 si 1980. Toate erau in stare functionala si erau expuse cu costumatiile specifice anului in care au fost fabricate. Intrarea la muzeu a costat 10 $. Cu adevarat unic a fost faptul ca m-am imbracat in haine din anii 1930 si m-am urcat in singura masina la care vizitatorii aveau acces. Nici macar nu sunt o mare iubitoare de masini, insa mi-a placut experienta extraordinar de mult.

Din Fairbanks am condus inapoi spre Anchorage. Acolo am vizitat o ferma cu niste animalute interesante care exista de mai bine de 5.000 de ani. Animalutele se numesc Musk Ox (nu exista traducere in romana) si traiesc numai in Alaska, Groenlanda, Norvegia, Suedia si Siberia. Niste minunatii!

Tot acolo la ferma am aflat ca in Alaska cresc cele mai mari legume din intreaga lume si ca exista o anumita expozitie unde fermierii isi prezinta recoltele pentru a castiga titlul de cele mai mari legume din intreaga lume. Motivul pentru care cresc asa de mari este ca, in perioada verii, in Alaska (iunie, iulie, august), soarele bate 22 de ore din 24. Cealalta perioada a anului este iarna, cu zapezi imense, intuneric si ziua, si noaptea, precum si temperaturi scazute care ajung pana la -50 de grade Celsius.

Dupa ferma cu animalute frumoase, am mers sa vad un ghetar format acum mai bine de 2.000 de ani. A fost foarte interesant. Ghetarul era format intre munti si avea o culoare albastruie. Nu m-am dus echipata ca sa pot explora, insa am fost bucuroasa sa pun piciorul pe o bucata de gheata formata cand dinozaurii se plimbau linistiti pe meleagurile Alaskai. In aceeasi zi, aveau loc proteste la New York impotriva exploatarii Rosiei Montane, iar pentru ca eu n-am putut fi acolo, mi-am luat drapelul romanesc si am protestat la jumatate de glob departare, langa un ghetar. Americanii isi protejeaza cu inversunare natura… Noi de ce nu am face-o?

Am reusit sa fac toate lucrurile astea in weekend, ramanand ca luni si marti sa ne intalnim din nou cu Domnul B si cu echipa lui ca sa lucram. Dupa doua zile intense si interesante, in care am invatat despre investitii si produse financiare mai mult decat am invatat intr-un intreg semestru la facultate, Domnul B ne-a invitat la cina la el acasa. Ne-a spus, mandru, ca a pregatit-o el.

Nici n-am intrat bine in casa, ca am si simtit mirosul de peste. Domnul B gatise reteta-surpriza… halibutul in masina de spalat vase. Vroia sa ne surprinda si sa-si arate recunostinta pentru timpul petrecut impreuna, iar noi, la randul nostru, i-am aratat cat de mult i-am apreciat efortul mancand tot din farfurie. A fost foarte delicios si mi-a placut chiar mai mult decat cel gatit la restaurantele bune.

Dupa sase zile de stat in Alaska, mi-am dat seama cat de putine lucruri stiam despre acest stat american. Eu mi-am imaginat ca inca mai exista eschimosi si ca este acoperita tot timpul de zapada. Tu ce stii despre Alaska?

Am invatat in schimb ca:

♥ Juneau este capitala statului Alaska.

♥ Suprafata statului Alaska este de 7 ori mai mare decat cea a Romaniei.

♥ Populatia de 30 de ori mai mica decat cea a Romaniei (Alaska are aprox. 750.000 de locuitori, iar Romania – aproximativ 21 de milioane).

♥ Este unul dintre cele mai frumoase state din cele 50 ale SUA.

♥ A apartinut rusilor, insa a fost vanduta, pentru 7,6 milioane de dolari, americanilor in anul 1867.

♥ Este statul in care se cresc cele mai mari legume din lume.

♥ Gazduieste muntele cel mai inalt de pe continentul Americii de Nord – Mount McKinley (6.194m)

♥ Este bogata in resurse minerale si petrol. Locuitorii primesc bani, anual, de la stat, ca venit obtinut din extragerea petrolului.

♥ Specialitatile culinare includ pestele gatit in masina de spalat.

Daca planuiesti sa te aventurezi si tu printre minunatiile statului Alaska, vreau sa-ti vorbesc despre partea financiara. Zborul de la New York pana in Anchorage costa aproximativ 500-600 $. Zborul de la Bucuresti pana la New York costa, in medie, 1000 $. In functie de locurile pe care iti place sa le vizitezi si stilul de viata pe care il adopti cand mergi in calatorii, o aventura din Romania pana in Alaska te-ar costa cam 3.000-4.000 de dolari. Casele de inchiriat pe AirBnb si VRBO sunt mult mai rezonabile ca pret decat hotelurile.

Tot in Alaska am vazut si cel mai frumos curcubeu. Se asezase frumos peste un lac din orasul Wasilla, situat la 60 de minute de Anchorage. Am interpretat aparitia lui ca pe un semn bun. Am vrut sa-l impartasesc cu tine in poze, pentru ca sunt sigura ca si tu, la fel ca mine, ai nevoie de un curcubeu in viata ta, care sa-ti mai coloreze gandurile si visele.

Misiunea blogului meu, www.DianaDoroftei.com , este sa te inspire mereu sa-ti gasesti culorile visurilor pe care le ai, iar promisiunea este ca te voi sustine sa ti le pictezi pe tabloul vietii.

Diana

[mwi-product sku=”TA001,TA016,TSAKEYXXX” img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]