Etiopia este una din tarile care m-au fascinat… Este o tara de o diversitate extraordinara – de la zonele aride locuite de populatii care isi urmeaza neabatut traditiile ancestrale pana la nordul care practica un crestinism ortodox cu puternice influente islamice si evreiesti, Etiopia este un mozaic de trairi, de experiente, de descoperiri. Am mai scris un intreg serial despre vizita mea in Etiopia https://www.imperatortravel.ro/categoria/jurnal-de-calatorie/jurnal-etiopian , dar simt ca nu e destul. Laura a fost recent pe acolo, a urcat si pe muntii Simiens si mi-a trimis o poveste foarte faina pe care va invit s-o urmariti… Mai ales ca eu am vizitat doar partial muntii Simien.

Selam Etiopia!

Incep printr-o scurta prezentare:suntem doi tineri pasionati de calatorii si de fotografie care incearca sa descopere locuri noi si cat mai putin turistice. Drept urmare, toate concediile noastre de pana acum au fost pline de aventura si cu multa documentare in prealabil. Si asta pentru ca ne place sa ne organizam expeditiile in mod independent, fara sa apelam la agentii sau ghizi.

Asa ca decizia de a merge in Africa a fost luata cu cel putin 3 luni inaintea pregatirii propriu-zise a concediului. Impreuna cu Mihai ne gandeam unde am putea sa mergem ca sa facem trekking, dar sa fie un traseu nu foarte popular si totodata spectaculos. Cum nu mai fusesem niciodata in Africa, am venit cu aceasta propunere: de a merge undeva in Africa unde sunt munti grandiosi si putem organiza un circuit de trekking cu toata logistica necesara. Mihai a inceput documentarea si a venit cu propunerea de a merge in muntii Simien. Sunt spectaculosi, inalti si, nu in ultimul rand, pe alt continent. Asta insemna alti oameni, alta cultura, alta mancare, alte obiceiuri. Asa ca am fost incantata de idee si am acceptat cu entuziasm propunerea lui.

Dar, intre decizia de a merge si momentul plecarii intr-un asemenea circuit, a urmat o perioada de documentare in care trebuia sa realizam daca putem duce la bun sfarsit planul nostru.

Asa ca am citit pe forumuri, ne-am cumparat Lonely Planet si am studiat ghidul, ba chiar ne-am conversat pe e-mail cu oameni care fusesera acolo. In concluzie, nu a fost usor, mai ales ca nu gasesti foarte multe informatii de actualitate.

In prima faza, trebuie sa obtii viza pentru Etiopia, si nu este deloc usor ca cetatean roman. Etiopia nu are ambasada in Romania, iar informatiile de pe net sunt contradictorii. Pe unele site-uri oficiale se spune ca daca esti cetatean intr-o tara UE poti obtine viza pe aeroport de indata ce ajungi in Addis Ababa, iar pe altele, ca nu poti decat daca esti din “unele tari membre UE” printre care nu se gaseste Romania… Asa ca am schimbat mailuri cu un fotograf despre care stiam sigur ca fusese in Etiopia de curand si ne-a spus clar ca ne trebuie viza, altfel ne vor trimite cu primul avion inapoi.

Viza se obtine de la ambasada Etiopiei in Elvetia, Geneva. Trebuie sa trimiti formularele completate, pasaportul, dovada platii taxei pentru viza, bani de curierat si, dupa maximum o saptamana, primesti inapoi pasapoartele cu viza.

Dupa ce am trecut cu bine de aceasta etapa, am plecat spre Etiopia, taramul de unde se spune ca a aparut omenirea. Abia asteptam sa cunosc oamenii de aici, sa mananc mancarea lor traditionala si sa beau sucuri naturale din fructe!!

Istoviti de drumul lung cu cele doua avioane si de escala din Egipt, am ramas pentru o zi in capitala Addis Abbaba, unde am puns la punct ultimele detalii legate de expeditia noastra, am cautat harti, am mai cumparat una-alta, ne-am verificat bagajele si echipamentul. De aici am plecat dis-de-dimineata spre Gondar, un oras foarte turistic si cochet. Drumul nu a fost deloc usor, am mers 18 ore cu un autocar plin de turisti si pe o caldura istovitoare. Am facut o singura pauza intr-un satuc parca uitat de lume, unde nu am putut sa mancam decat ingera facuta pentru localnici, care nu a fost deloc pe placul meu. Celor cu rau de masina le recomand sa se inarmeze cu multe lamai si multa rabdareJ.

Traseul in munti a durat 8 zile, voi incerca sa descriu cele mai frumoase momente si sa dau detalii utile iubitorilor de munte care doresc sa parcurga un circuit asemanator.

In primul rand, este foarte important sa ai mancare suficienta pentru tine si cei care te vor insoti de-a lungul traseului. Scoutul si muletierul cu al sau mule (magar) sunt obligatorii si impusi de rezervatie, deci nu poti merge fara ei; trebuie sa te inscrii in registrul lor de evidenta la plecarea in circuit. Provizii se gasesc destul de variate in Debark, satul care reprezinta intrarea in Parcul National Muntii Simien. Tot aici se plateste o taxa de persoana/zi si de asemenea platesti pentru ustensilele de gatit, pentru magar, muletier, scout si bucatar, toate in functie de numarul de zile din traseul tau.

Ziua 1: Debark-Sankaber

Ne-am trezit dimineata pentru ca la 6 trebuia sa ne intalnim cu bucatareasa, muletierul si scoutul. Aveam sa petrecem 8 zile cu ei si speram sa ne intelegem bine.

Am descoperit ca scoutul era un baiat foarte tanar, in jur de 30 de ani, cu trasaturi placute si ochi zambitori. Bucatareasa nostra era la fel de tanara si am aflat ca are o fetita de 10 ani. Muletierul, in schimb, era trecut bine de 37 de ani, era deja aproape carunt, dar cu o statura atletica, brate puternice si un zambet necontenit pe fata. S-a dovedit apoi a fi foarte energic si saritor, ori de cate ori aveam nevoie de ceva. El era primul care ne ajuta la montat si demontat cortul si parea ca-i place foarte mult

Drumul pana la Sankaber a fost tare obositor si a durat 6 ore jumatate. Am inceput in forta expeditia cu un drum lung si plin de praf. In plus, la altitudinea traseului de peste 3.000 de metri si la 10 grade departare de ecuator soarele batea arzator de la 8 dimineata la 5 seara. Era foarte periculos si de aceea eram nevoiti sa ne oprim si sa ne dam mai mereu cu crema de protectie solara. Grija noastra principala era sa ne ferim cat mai bine de soare.

Traseul nu a fost foarte interesant pentru ca a combinat un drum de masina cu o poteca lata pietruita. Treceau si jeepuri foarte multe si autobuze cu turisti care se cazau la Sankaber. Am urcat in altitudine doar 300 de metri pana la 3.300 m. Pe drum am intalnit grupuri de copii cu instrumente muzicale improvizate din bidoane de plastic goale, nuiele elastice si fire de par de la animale. Ne-am simtit usurati cand am ajuns in sfarsit in prima noastra locatie de dormit cu cortul. Acomodarea cu soarele istovitor a fost destul de dificila. Am ajuns la campare storsi de energie, batuti de soare, insetati si infometati. Am mancat seara tarziu o supa de morcovi fantastic de buna si legume cu paste. Am fost foarte incantati de prima cina gatita de bucatareasa noastra si abia asteptam sa vedem ce surprize ne mai asteapta de-a lungul expeditiei!

Dupa masa, Mihai a facut cateva poze, dupa care ne-am plimbat la lumina lunii. Era cald si atmosfera foarte placuta. Ne-am culcat devreme pentru ca eram franti de oboseala si, spre surprinderea mea, nu mi-a fost deloc frig si am dormit excelent prima noapte la cort.

Ziua 2: Sankaber-Gich

Ne-am trezit devreme, am luat micul dejun, ne-am strans cortul si rucsacurile si am plecat la drum. Era deja ora 9 si soarele ardea cu putere. Am mers tot traseul pe o poteca fara pic de umbra. Din fericire peisajele au devenit variate si interesante. Am facut numeroase pauze pentru admirat privelisti si facut poze. Eu m-am simtit mai bine si mai in forta decat in prima zi. In pauza de pranz am mancat pachetelul pregatit de bucatareasa noastra, ne-am spalat si racorit cu apa dintr-un paraias. Am ajuns destul de devreme la camp-ul amenajat de la Gich, ne-am intins in cort si ne-am facut planul de pozat pentru dupa-masa. Cina a fost de asemenea fooooarte buna: supa de linte si orez cu legume. De asemenea, beam foarte mult din vestitul lor ceai Addis.

La apus a fost foarte frumos. Am mers pe un varf din apropiere, impreuna cu scoutul si muletierul, am facut poze si am vazut de foarte aproape pentru prima data babuini gelada. Erau foarte multi, umblau in haite si ii puteai poza fara prea mult efort.

Ziua 3: Gich- Chenek

Ne-am trezit cam la aceeasi ora ca de obicei, in jur de 7:15 eu, si Mihai la 6 jumatate, ca sa faca poze. Din pacate, ne-am organizat mai prost de aceasta data si am plecat foarte tarziu, abia pe la 8:45. Ne astepta un drum lung de mai mult de 7 ore prin soare.

Traseul din aceasta a treia zi de expeditie a fost spectaculos. Dupa o ora jumatate de mers am urcat pe o poteca pe varful Immet Gogo, la 4.000 m altitudine. Efortul a meritat pentru ca privelistea a fost extraordinara!

Dupa aceea a urmat doar coborare, dar una foarte lunga si epuizanta. Sa cobori mai mult de 5 ore pe o poteca plina de pietre si pamant este foarte dificil si trebuie sa te concentrezi mereu ca sa nu aluneci sau sa calci gresit.

La Chenek, tabara era mai mare, dar aglomerata. Aici se putea inca ajunge cu masina de teren si multi organizeaza tururi pana in aceasta tabara.

Mancarea a fost excelenta si in aceasta seara: un adevarat ospat; am  avut si sfecla, cartofi prajiti, o supa de legume foarte gustoasa si spaghete cu legume.

Ziua 4: Chenek- Ambiquo

De aceasta data ne-am inceput ziua foarte devreme si am fost mult mai organizati. Am plecat la 8 dimineata dupa un mic dejun copios cu omleta proaspata (reusisem sa cumparam oua din satul de langa tabara).

Am urcat timp de doua ore si jumatate pana la Bwait Pass, la altitudinea de 4.200 m. Traseul a fost surprinzator, cu arbusti deosebiti, multe maimute gelada si cativa walia vazuti de la departare. Acesti walia sunt tapi care cresc in acesti munti, pe cale de disparitie, de aceea ne-am bucurat mult cand am vazut cativa, stiind ca mai sunt foarte putini…

A urmat apoi o coborare de 4 ore si jumatate prin soare, pe o poteca ingusta plina de praf si pietre. Scoutul nostru m-a ajutat la starsitul traseului de azi; era foarte saritor si dragut cu noi, poza, ne arata animale si pasari asa cum putea el mai bine, pentru ca aveam intre noi bariera de limba. Nu stia engleza, dar gesticula si zambea foarte frumosJ.

Am ajuns la destinatie pe la ora 4 si jumatate dupa-amiaza. Spre surprinderea noastra, tabara de campare de la Ambiquo era asezata chiar la marginea satului, intr-o zona plina de praf si, pe deasupra, in panta. Noi am ajuns destul de tarziu si un grup de polonezi format din 4 corturi deja campase in locul destinat corturilor; noi nu am mai avut de ales decat sa montam cortul intr-o zona cat de cat plana, dar foarte plina de praf. Aveam de stat aici doua nopti, iar alegerea noastra s-a dovedit apoi a fi foarte nefericita. Dupa 2 zile de stat in praful acesta, cortul si rucsacurile erau de nerecunoscutL

Am decis impreuna cu Mihai ca cel mai bine este ca a doua zi eu sa raman sa ma refac in cort, sa beau ceai si sa ma odihnesc. Seara am mancat din nou o mancare excelenta facuta de Marie: supa de rosii si orez cu legume. Am baut pentru prima data ceai de ginger, pentru a-mi trata tusea care ma supara de ceva zile. Este un ceai iute, cu piper, de care eu nu eram prea incantata. Lui Mihai insa i-a placut foarte mulr si de aceea am luat si pentru acasa la intoarcere in Addis Abbaba.

Am mers la culcare la ora 8 pentru ca Mihai urma sa se trezeasca la ora 3 dimineata pentru a urca pe varful Raj Dasjen. Noi ne aflam la 3.200 m si aveam de urcat pana la 4.600 m altitudine. Plecarea a fost la 4 dimineata la frontala, iar eu am ramas in cort sa ma odihnesc.

Ziua 5: Ambiquo

M-am trezit la ora 7:30 , am baut ceai si m-am bucurat de soarele deloc periculos al diminetii devreme. Dupa aceea am socializat la cafea cu un irlandez care ramasese si el la cort.

Am evitat sa stau la soare si de aceea m-am bagat in cort pana in jurul pranzului. Spre marea mea surprindere, Mihai s-a intors la 11:30! Facuse o coborare contra cronometru cu scoutul nostru de care era foarte mandru. Facuse tot traseul in 7 ore si jumatate si parea epuizat. Mi-a aratat pozele facute pe varf si mi-a povestit despre traseu.

Soarele era foarte puternic si nu prea aveam unde sa ne ferim si sa stam la umbra. Mai aveam de petrecut 5 ore pana sa mancam. Eu am citit in cort, timp in care Mihai a socializat cu niste copii din sat, a facut poze si a stat la povesti cu alti turisti.

Ne-am culcat devreme pentru ca a doua ziua urma sa ne trezim la 4:30.

Imagini Muntii Simien – Etiopia

Intrand in satul Mulit

Mediu neprietenos si arid la inceput de drum

Camparea langa bucataria din Sankaber

Babuini Gelada la apus

In drum spre Gich

Apus de soare la Gich

Sus, pe varful Immet Gogo

In drum spre Ambiquo

Copiii din Ambiquo

Bucataria de la Ambiquo