In sfarsit prima zi de descoperire a insulei Mauritius. Si incepem in forta – urma sa vizitam Ile aux Cerfs, adica Insula Cerbilor, despre care auzisem ca este unul dintre cele mai frumoase colturi din Mauritius, iar culoarea marii este unica. Ma rog, dupa nume ar fi trebuit sa gasim si ceva cerbi sau caprioare, dar am inteles ca aceste delicate vietuitoare nu mai exista pe insula. Se pare ca au fost aduse de colonistii olandezi tocmai din Java Indoneziei, colonizate pe aceasta insula, dar apoi au fost mancate. Foame mare pe insula, colonistii au mancat aici tot ce au prins – pasari dodo, testoase, caprioare. Ma rog, daca dodo si testoasele din Mauritius sunt specii disparute, caprioarele din Java nu au disparut, ele mai traiesc pe insula, in schimb au disparut de pe insula care le poarta numele.
Cu caprioare sau fara, Ile aux Cerfs este una dintre cele mai vizitate destinatii din Mauritius si asta datorita plajelor sale. Cum Mauritius a primit in ultimii ani tot soiul de premii internationale pentru plaje, evident ca ma astept la ce e mai spectaculos.
Dupa micul dejun, o pornim spre locul de imbarcare. Soseaua serpuieste de-a lungul marii care impreuna cu plaja promite multe :). Nu dureaza prea mult, nici 15 minute, cand ne oprim in fata unei plaje. In timp ce noi navalim sa facem poze micului debarcader plin cu salupe si veliere, Ana-Maria, ghida noastra, trage de noi sa intram intr-o casa unde un indian simpatic ne povesteste care e planul de bataie – salupa la insula, relaxare (ce poti face altceva pe o insula? :)), apoi o tura pe la o cascada, pranz pescaresc si inapoi. Suna OK.
Ne urcam pe o salupa si o tulim in larg. Sincer, ma asteptam ca Ile aux Cerfs sa fie undeva mai in larg, da’ de unde, un singur brat de mare o desparte de restul insulei-mama… dupa ce trecem in revista vreo doua hoteluri de lux revarsate pe tarm si de abia pozez vreo doua mangrove ca, gata, si debarcam. O limba mare de nisip alb ne intampina langa debarcade, dar partea cea mai frumoasa a insulei este putin mai incolo… dupa o mica orientare in fata unei harti si ofertele de rigoare de sporturi marine (parasailingul pare sa fie la mare moda), ajungem pe celalalt mal… o apa de vis, culori fluctuante intre alb, verde si albastru, o imagine de neuitat. Cativa dintre noi se asaza pe sezlongurile de langa apa. Imediat, apare un negru care ne spune ca respectivele sezlonguri sunt detinute de un hotel si ca nu prea putem sta acolo. Ma rog, nici eu nu voiam sa stau, ci sa iau la pas insula, asa ca m-am indepartat in graba. Probabil, ceilalti au platit ceva pentru folosirea lor. In Mauritius, plajele sunt publice si toate plajele, inclusiv cele aflate in dreptul hotelurilor de multe stele, sunt deschise oricui. Intr-adevar, sezlongurile instalate pe plaja sunt proprietate privata si nu te poti aseza pe ele decat daca platesti sau esti oaspetele respectivului hotel, dar nimeni nu te poate impiedica sa te asezi pe nisip fix langa sezlong. In fine, mauritienii sunt in general niste oameni simtiti si nu dau navala pe plajele din dreptul hotelurilor, doar cativa vanzatori sporadici… dar nu cred ca am vazut mai multi de 2-3!
Daca, in zona de debarcare, plaja e mai animata, ceva mai incolo poti sa ai zeci si sute de metri de plaja doar pentru tine. Sau sa imparti locul cu doar cativa. Asa ca am luat-o la pas vreo 500 de metri, mi-am descarcat calabalacul foto-video pe o piatra si m-am aruncat in mare… o mare atat de calda si de limpede… Oare ce m-ar fi putut scoate de acolo?
In principiu mai nimic, exceptand ora la care trebuia sa ma intorc la barca. Asa ca dupa ce m-am imbaiat bine, am luat-o, incet-incet, spre barca. Pe drum, zona impadurita devenise de-a dreptul arhiplina… nu stiu de unde au aparut numerosi localnici de toate varstele (inclusiv de varsta a treia), care transformasera insula cea linistita intr-un mare loc de picnic… curry la ordinea zilei :). Evident, am primit niste invitatii sa ma alatur la un “curry in a hurry”, dar chiar eram grabit, asa ca am declinat toate invitatiile… trebuia sa fiu la barca la ora fixa.
Am iesit in larg si, dupa ce ne-am departat la cativa metri de insula, am putut sa admir incredibila culoare a marii pentru care Ile aux Cerfs este atat de faimoasa… acel verde uimitor, acea apa limpede prin care se intrevad pietrele, dar si coralii de dedesubt… iar soferul nostru a bagat si o viteza pentru o experienta plina de adrenalina. Yupiiii!
Urmatorul punct pe agenda, o cascada – Grand River South East care apare cam in toate brosurile turistice ale insulei… si cum mie imi plac mult cascadele, de abia asteptam sa vad caderea de apa… dupa viteza “fulminanta” de pe mare, salupa a incetinit brusc si am intrat pe un soi de canal din ce in ce mai strans de uscat. Ne-am oprit vreo cinci minute sa vedem niste maimute prin copaci si apoi, ocolind niste pietre care blocau accesul unor vase mai mari, am ajuns in fata cascadei. Celor care au vazut Niagara, Iguazu sau chiar si Cascada Rinului din Elvetia nu li s-ar parea cine stie ce, dar mie mi-a placut… nu e foarte inalta, dar e destul de lata si de enegica. Deasupra noastra, niste adolescenti studiau posibilitatea de a sari in apa de pe cascada, dar din cauza inghesuielii barcilor au renuntat… iar pilotul nostru, indemanatic de felul lui, ne-a tras la doi pasi de cascada… pentru super poze :).
Am revenit, incet-incet, in marea deschisa, asa ca tipul nu s-a abtinut la o tura in viteza, lasandu-ne in cele din urma din nou pe Ile aux Cerfs… era ora mesei. Aici, ceva mai departe de debarcader, mai multi antreprenori locali vin cu gratare pe care sfaraie niste pesti si niste pui, pun un rom pe o masa de plastic si hranesc tururile flamande. Cand am ajuns noi, pestii si copanele inca sfaraiau, asa ca am avut timp sa mai dau o tura si sa descopar alte cateva colturi de vis ale insulei. In primul rand, locul de picnicareala era la doi pasi de un splendid teren de golf… Initial, mi s-a parut surprinzator, insula era o insula de nisip, cu multi copaci, dar putina iarba… pe terenul asta s-au investit bani seriosi pentru un gazon perfect… de fapt, parca eram pe o cu totul alta planeta… totul arata perfect.
Dar, dupa ce am cascat ochii dupa masinutele de golf care alergau pe gazonul englezesc, am ales o alta suprafata verde, dar de data asta mai uda – oceanul in care m-am balacit pana cand pestele a fost gata! Dupa ce am mancat pestele si puiul, bine asezonate cu rom si Cola (nu i-as zice Cuba Libre, ca gresim insula, poate mai degraba Mauritius Libre), cireasa de pe tort a fost o minunata banana prajita… ma rog, multe :).
Nu puteam sa parasim insula fara o partida de snorkeling intr-o minunata apa verde, la doi pasi de bariera de corali. Cea mai mare parte a insulei este “protejata” de o bariera de corali (de unde si riscurile minore de tsunami), dar, din pacate, multi dintre ei sunt morti – pe de o parte, au contribuit si anii “El Nino” cand apa oceanului s-a incalzit mult prea tare si a dus la moartea coralilor (asa-numitul fenomen de “inalbire a coralilor”), dar si poluarea datorata dezvoltarii explozive a numarului de statiuni litorale, a cresterii populatiei, dar si a industriei textile – pe langa turism, trestie de zahar si centru financiar, Mauritius are si o importanta industrie textila care produce branduri precum Lee, Zara, H&M, Mango sau Ermenelgido Zegna… dar poluarea apelor litorale a dus la moartea a numerosi corali. Cei cu care am discutat din turismul mauritian m-au asigurat ca mai exista inca numeroase zone unde coralii sunt bine sanatosi, colorati si voiosi, dar ce este langa Ile aux Cerfs este din pacate un cimitir de corali.
Am plecat rapid inapoi acasa, seful salupei facandu-ne inca un tur in viteza cu numeroase curbe si pana la urma am ajuns intregi si bine prajiti de soare pe malul marii… Noroc cu crema de soare pe care am cumparat-o acum vreo doi ani din Thailanda :).
M-am interesat si cum e sa faci o astfel de excursie. Probabil ca fiecare agentie de turism de pe insula sau hotel organizeaza o tura de o zi pe micul paradis Ile aux Cerfs. Preturile evident ca variaza, dar am vazut oferte la 1.000 de rupee (25 de euro) pentru o excursie de o zi cu pranz format din peste si pui sau 1.500 de rupee (37,50 euro) daca vrei sa mananci lobster – se asigura si transportul din statiunea unde te afli. Daca mergi pe cont propriu (masina inchiriata, autobuz, autostop sau orice alta posibilitate), poti traversa de la Trou d’Eau Douce pana pe Ile aux Cerfs cu salupa, platind 200-500 de rupee (4-12,50 euro), dar e musai sa te intorci in jur de 4-5 seara. Oricum, pe la 6 – 7 e deja noapte. Mai multe informatii aici.
Seara a fost pe chill… o sampanie, un cocktail, o masa si mai ales soooomn… A doua zi urma sa parasim micul colt de paradis de pe coasta estica si sa ne mutam, cu arme si bagaje, pe coasta vestica… dar, in drum, urma sa descoperim alte locuri interesante de pe insula. Si, intr-adevar, Dana avusese dreptate… Ile aux Cerfs este un mic paradis pe pamant.
Nota
Am fost in Mauritius la invitatia agentiei Prestige Tours care organizeaza in premiera in Romania o cursa charter direct spre Mauritius de Revelion. Partenerii care au organizat excursia in Mauritius au fost Agentia de Promovare a Turismului in Mauritius (MTPA) si agentia mauritiana Luxe Voyage, partenerul Prestige Tours pe insula.
Imagini Ile aux Cerfs – Mauritius
Buna dimineata, Mauritius ! Cam multi nori, sper sa se mai duca 🙂
La micul dejun, tare bine mai pica cate un ananas !
De aici, te poti imbarca spre Ile aux Cerfs
Si un nene haios ne povesteste ce vom vedea si pe unde
Sa nu mai pierdem vremea, e timpul sa ne imbarcam
Let’s go !
Nu pot spune ca am mers prea mult… vreo 15 minute maxim
Dar dupa cativa pasi pe insula
si vreo doua poze la limba de nisip de langa „debarcader”
am iesit la plaja
care e wow… pe sute si sute de metri (uneori pustii)
Pentru ca langa debarcader, se strang localnicii la un picnic. In ciuda invitatiilor, a trebuit sa …
… plec mai departe
pentru a ramane impresionat de o mare atat de verdeeeee
Dar mai aveam de vazut ceva, asa ca ne-am intors spre principala insula (era sa zic continent :))
sa mai vedem vreo 2 maimute
Ca sa vedem cascada Grand River South East
Am ajuns chiar la doi pasi de ea 🙂
Inapoi pe Ile aux Cerfs
unde sa ne pregatim de masa
Sfaraie puii si pestii !
Cam uratel pestele asta, dar e tare gustos ! (mai ales cu portocala pe post de lamaie)
Banane caramelizate… Miaaaau !
Terenul de golf… un verde stralucitor construit peste albul nisipului
Din nou, pe Ocean !
La locul de snorkeling
In cautarea coralilor
Si baga pilotul nostru niste curbe in viteza !
Finalul zilei… chiar o zi excelenta !
Inapoi, la hotel pentru papica de seara
Iar cand a cazut noaptea cu totul
Si un pic de muzichie 🙂
