Sincer, nu mi-a parut bine ca am plecat. Ma obisnuisem cu hotelul Constance, cu briza de dimineata si cu roua de pe gazonul din fata camerei, cand calcam descult in drum spre piscina… Dar the show must go on si astazi vom traversa pentru prima oara Mauritius – de la est la vest, oprindu-ne in drum ici si acolo, pentru a descoperi cateva obiective turistice de-a lungul insulei.

Nici n-am pornit bine ca am si oprit in fata unui hotel – One & Only, aflat la doi pasi de resedinta noastra. Dupa turul si pozele de rigoare, am plecat mai departe in drum spre Pamplemousse, un oras aflat cam in centrul insulei, dar faimos pentru gradina botanica care poarta numele parintelui patriei – Sir Seewoosagur Ramgoolam (cunoscut si sub numele mult mai usor de retinut de SSR), cel care a condus Mauritius spre independenta din 1968 (a fost atat Chief Minister sub britanici cand a si fost innobilat, cat si prim-ministru si, spre sfarsitul vietii, guvernator general dupa independenta), fiind acel lider vizionar care a propulsat Mauritius spre prosperitate – a trasat linia directoare economica de diversificare a economiei, a introdus sistemul de sanatate gratuit, sistemul scolar gratuit si obligatoriu si a introdus sistemul de pensii. Fiul sau, dr. Navin Ramgoolam, este actualul prim-ministru al insulei. De altfel, numeroase alte institutii poarta numele sau, inclusiv aeroportul international care deserveste Mauritius.

Dar sa lasam putin istoria si sa luam la pas gradina botanica SSR din Pamplemousse. Inainte de a ajunge in Mauritius, nu am avut timp sa citesc prea multe despre insula (am citit Lonely Planetul in avion), dar, in mod cert, imi ramasese in minte ca e musai sa vad Gradina Botanica pentru ca este unul dintre obiectivele obligatoriu de vazut. Si cum am mai vazut gradini botanice prin zone tropicale (gen Thailanda, Singapore, Malaysia), adevarate nebunii de culori, cu mii de flori de toate culorile, ma asteptam ca si aici, in Mauritius, sa fiu incantat de o feerie multicolora. Ei bine, spre marea mea surpriza, nu a fost cazul! Gradina botanica (se pare ca una dintre cele mai vechi din emisfera sudica) dispune de o colectie de arbori impresionanti (inclusiv faimosii bodi tree cu niste radacini superstufoase), dar mai slabut la capitolul flori. Umblam pe alei, in cea mai calduroasa zi de care am beneficiat aici, si cautam cu asiduitate acel colt de rai cu flori … am gasit cateva colturi, nu foarte impresionante… e drept, mai erau si niste iazuri cu flori de lotus, superbele flori ale budismului, dar departe de explozia de culori asteptata. E drept, e greu sa te redresezi cand esti putin dezamagit, dar pana la urma m-am redresat… m-au impresionat aleile cu baobabi, cu palmieri (care se afla printre copacii mei favoriti) si sunetul tufisurilor impresionante de bambus. Intr-un colt, am descoperit si un memorial dedicat lui SSR (aici erau flori :)), dar si cateva vietuitoare – o colectie de broaste-testoase masive care se ascunsesera in carapace si la umbra de arsita amiezii si niste caprioare de Java care tocmai erau hranite. Si ca sa dau informatia completa, gradina botanica poate fi vizitata lejer daca iei autobuzul din capitala Port Louis, iar biletul de intrare costa 200 de rupee (5 euro). Nu mi se pare un pret imens si parca inchid un ochi vazand ca localnicii platesc doar 25 de rupee (0,60 euro).

Urmatorul obiectiv pe agenda era la vreo 10 minute… eram pe insula trestiei de zahar, iar generatii intregi de mauritieni au fost hraniti din zahar (nu cu zahar, din zahar! :)), asa ca nu puteam sa ratam sa vizitam o fabrica de zahar transformata intr-un muzeu – L’Aventure du Sucre. Intrarea aici e ceva mai scumpa – 350 de rupee (8,75 euro), dar e si un muzeu mai spectaculos. Initial, ne-am dus direct spre fosta fabrica transformata in muzeu, dar am fost deturnati de ghida sa luam pranzul. Iar cel mai spectaculos a fost finalul, la ceai, cand ospatarul ne-a adus o tavita cu patru tipuri de zahar – mai vanilate, cu gust de fructe, un gust cu adevarat exotic!

Dupa masa, am intrat si am descoperit o hala imensa industriala, dar care acum gazduia un muzeu chiar foarte bine realizat! Si pentru ca istoria insulei se suprapune, practic, pe istoria trestiei de zahar, pe langa partea tehnica de masinarii si fieratanii, descoperind si povestea succesivilor stapani ai insulei si a popoarelor care s-au asezat aici, creand o societate cu adevarat unica.

Poate nu am spus de la inceput, dar unul dintre cele mai fascinante lucruri din Mauritius este populatia – ganditi-va ca majoritatea este formata din indieni (circa 70% din populatie), limba oficiala este engleza, dar limba vorbita de imensa majoritate este… franceza. Tot aici este vorbita si creola francofona, o sinteza de limbi africane cu franceza (diferita de creola anglofona din Seychelles!)… deci o insula plina de indieni vorbitori de franceza care traiesc pe o insula africana… un astfel de mix fascinant nu poate fi decat rezultatul unei istorii interesante.

Cum scriam in episoadele precedente, primii care au trecut pe aici au fost navigatorii portughezi. Au oprit, au insfacat niste dodo si broaste-testoase, si-au umplut rezervele cu apa si au plecat mai departe. Se pare ca, inaintea lor, asa facusera si arabii de secole bune. Primii care s-au asezat serios au fost olandezii care aveau posesiuni in Java, creasera un avantpost la Capul Bunei Sperante, se mai asezasera prin diverse locuri gen Ceylon sau India si aveau nevoie de o insula intre factoriile africane si cele asiatice. Ei sunt cei care au masacrat numeroase specii indigene si care au pornit defrisarea insulei pentru a face loc mult mai profitabilei trestii de zahar aduse din Java. Ei sunt si nasii insulei – numele Mauritius vine de la numele stadthouderului Olandei din acea vreme – Prins Maurits van Nassaueiland (Mauritius este varianta latina a numelui principelui olandez, la fel se chema si nava-amiral a flotei care a debarcat pe insula lipsita de cel mai mare pradator de pe Pamant – Homo Sapiens!).

Dupa numai 80 de ani, olandezii au renuntat la insula din cauza conditiilor grele (jungla, malarie, sol nu ingrozitor de fertil, distanta de alte colonii), asa ca ultimii colonisti olandezi au plecat in 1710. Ce mai ramasese din papagali si alte vietuitoare putea sa rasufle usurat? (dodo si testoasele-gigant nu au mai apucat evacuarea olandeza). Da’ de unde! Cinci ani mai tarziu, in 1715, au debarcat francezii care au si preluat insula, au recuperat culturile abandonate de trestie de zahar si au condus insula timp de aproape 100 de ani.

Francezii au redenumit insula in Isle de France (huh), au construit Port Louis, au ras tot abanosul care il mai gasisera pe insula, au adus sclavi din Africa (mai ales din Madagascar) si au fondat cea mai mare parte a localitatilor de pe insula (de unde si numele lor frantuzesc). Intre timp insa, la mii de kilometri departare, un anumit Napoleon Bonaparte a preluat puterea si a inceput sa se bata cu toti europenii, inclusiv cu englezii. Care, fiind prezenti prin partea locului, nu au pierdut ocazia sa puna mana pe Isle de France… In ciuda unei victorii navale, francezii au fost biruiti, iar englezii au ridicat Union Jack-ul la Port Louis. In urma tratatului din 1814, perfidul Albion se instapanea pe Mauritius (englezii au decis revenirea la numele olandez, ca doar nu putea Isle de France sa fie colonie… britanica!)

Desi Mauritius a devenit colonie britanica, stapanirea de facto a ramas tot franceza. Proprietarii francezi de pamant au ramas pe loc, limba franceza era vorbita peste tot, iar codul napoleonian a fost in vigoare decenii la rand. Marele soc a fost inregistrat in 1835, cand Marea Britanie a abolit sclavia, iar marii proprietari de sclavi au primit sume imense de bani ca despagubire… din acei bani, urmasii lor continua sa detina cea mai mare parte din avutia nationala a insulei Mauritius.

Multi negri au hotarat sa revina in Africa si au parasit insula, iar cei ramasi nu erau destui si nici destul de harnici sa lucreze pamantul. Si cum India era sub influenta britanica, iar acolo erau sute de milioane de oameni muncitori, solutia a fost simpla – au fost adusi lucratori indieni, asa-numitii coolie… Acestia nu erau sclavi, erau muncitori platiti, dar conditiile de viata si salariul erau destul de similare cu statutul de sclavie.

Asa insa, echilibrul demografic a fost complet schimbat – astazi, indienii reprezinta cam 70% din populatie (desi par omogeni, indienii sunt departe de a fi omogeni, in Mauritius, ca si in India au venit reprezentanti ai tuturor popoarelor de pe subcontinent – de la tamili pana la punjabi, iar limbile acestora sunt la fel de diferite precum ceha de chineza. Daca, in India, lingua franca a fost engleza, in Mauritius, aceasta a ramas franceza pana in ziua de azi! De altfel, imensa majoritate a locuitorilor vorbesc trei limbi si bine – engleza, franceza si limba materna – tamila, hindu, marathi sau creola in cazul negrilor).

Am trecut in revista istoria insulei la brat cu cea a zaharului… am aflat de razboiul zaharului de trestie din colonii contra zaharului de sfecla din metropola – se pare ca zaharul de trestie este mai usor si mai ieftin de produs, dar trebuiau protejati si taranii din tara-muma, am citit si despre SSR si am avut surpriza sa-l vad intr-o poza si pe tovarasul Iliescu care se pare ca a ajuns pe insula cu ocazia nu stiu carei adunaturi a francofoniei.

Ultimul stop al zilei, in capitala Port Louis, un oras modern cu ceva blocuri sa le zicem impunatoare, dar si case coloniale. Prima oprire – la fortareata Adelaide, construita in secolul 19 in caz de ceva… Nu a avut parte de niciun razboi, in schimb, fiind catarata pe un deal care domina intreaga Capitala, este cel mai bun loc de panorama si, evident, de poze.

Am coborat in oras unde am vizitat unul dintre cele mai importante muzee din Mauritius – muzeul postei. Daca Mauritius nu se poate lauda ca e fruntas in prea multe domenii la nivel planetar (doar la densitatea populatiei, eventual si prin JMG Le Clézio, scriitorul franco-mauritian castigator al Premiului Nobel pentru Literatura in 2008), ei bine, momentul de faima a insulei se regaseste in domeniul postal si al filateliei!

Mauritius se mandreste ca serviciul sau postal este unul dintre cele mai vechi din lume – fondat in 1774, dar ca „albastrul de Mauritius”, un timbru datand din 1847, este cel mai scump timbru din lume vandut vreodata la o licitatie – in 1993, un colectionar a platit nu mai putin de 4 milioane de dolari pentru micul timbru albastru. Mauritius a tiparit, in 1774, doua timbre cu capul Reginei Victoria – unul pe fond rosu (in valoare de 1 penny) si unul pe fond albastru (in valoare de doi penny), fiind prima colonie britanica ce a emis timbre (evident, primele timbre au fost tiparite in metropola). Se pare ca primele scrisori francate cu aceste timbre invitau lumea buna la balul unei anumite madame Gomm. Ei bine, nefiind cele mai vechi timbre din lume, de ce „albastrul de Mauritius” e asa de valoros? Pentru ca exista doar cateva bucati care sunt clasificate drept erori – seria normala are inscrisul „Post paid”, iar cele eronate au fost inscriptionate cu textul „Post office” si valoreaza milioane! Ei bine, desi pare greu de crezut, se pare ca unul dintre aceste timbre se afla in posesia unui filatelist brailean. Sper ca-l pastreaza bine!

Din pacate, muzeul postei nu detine vreun original (doua originale se afla in Muzeul special dedicat albastrului de Mauritius aflat la vreo 500 de metri departare), in schimb, recreeaza atmosfera vechilor oficii postale, dar expune si timbre de pe alte meridiane, inclusiv din… Romania!

Ultimele ture le-am executat, Slava Domnului, pe jos – am mers prin bazarul central – posibil singurul loc unde am simtit o puternica influenta indiana, in rest, peste tot, Mauritius este la cativa ani-lumina de haosul si murdaria din subcontinent si apoi pe Caudan Waterfront, zona chic, cu malluri, restaurante, magazinase cu haine si cafenele construite pe malul fostului port (care a fost mutat un pic mai incolo)… o replica a celebrului V&O Waterfront din Capetown. De altfel, prin mai multe locuri de pe insula, am simtit influenta sud-africana. Ma rog, nu am stat prea mult in Africa de Sud, doar cateva zile, dar am revazut in Mauritius shopping centerurile deschise, amplele sau micile rezervatii-zoo cu flora si fauna cum gasesti cu sutele in Republica Sud-Africana.

Seara ne-a prins in noua noastra resedinta, hotelul La Plantation, un hotel care m-a „lovit” inca de la intrare cu o piscina imensa care se strecura inclusiv pe sub maretul lobby… Si, ca peste tot pe insula, am fost intampinati cu zambetul pe buze si cu o ospitalitate pe care am simtit-o chiar din inima… nu acel zambet hotelier-profesional. Evident, nu am putut rata o masa festiva pe malul Oceanului, la care ar fi trebuit sa participe insusi ministrul Turismului (asa ca m-am barbierit de urgenta!), dar care nu a mai ajuns… insa romul a fost bun, iar crevetii impecabili… Ne-am retras rapid in camere. A doua zi trebuia sa o luam pe coasta vestica pana in sudul insulei… Aveam de mers!

Nota

Am fost in Mauritius la invitatia agentiei Prestige Tours care organizeaza in premiera in Romania o cursa charter direct spre Mauritius de Revelion. Partenerii care au organizat excursia in Mauritius au fost Agentia de Promovare a Turismului in Mauritius (MTPA) si agentia mauritiana Luxe Voyage, partenerul Prestige Tours pe insula.

Imagini Mauritius

Ce rau mi-a parut sa plec de la Constance

Arata bine, nu-i asa ?

Dar nici One & Only nu e de lepadat… cu o mini-gradina botanica

Si imaginile acelea de wallpaper

Cine are chef de sporturi acvatice, unele sunt incluse in tariful AI

Putintel mai incolo, un templu hindus

Portile regale ale Gradinii Botanice

Intotdeauna mi-au placut radacinile acestea

Si o poza yola, asa, sa va dati seaman de dimensiuni

Pomii, ca pomii, eu cautam florile… si am gasit niste lotusi

Foarte frumosi, nu-i asa ?

In rest, nu foarte multa culoare

In schimb, Gradina Botanica are si un sector zoo – broaste testoase

si caprioare de Java

Faine culori

O fosta fabrica de zahar, transformata in muzeu – L’Aventure du Sucre

O locomotiva de epoca foarte faina

In Mauritius, arta zaharului este o arta adevarata

Fostele hale, transformate intr-un muzeu chiar modern

Pana si Nostradamus era convins de virtutile zaharului. Se pare ca nu a avut clarviziunea aparitiei bauturilor racoritoare

Muzeul zaharului – un adevarat muzeu de istorie

Prezente romanesti in Mauritius – hop, si tovarasul Iliescu

Pe aici, se producea zahar

Albastru – zona sfeclei, Verde – zona trestiei, Galben – zona mixta, si, si

Muzeul zaharului, dar tot mai bun e romul Si e tot din aceeasi materie prima

Stiti sticlele acelea cu nisip colorat de prin Egipt sau Iordania ? Ei bine, in Mauritius, exista varianta din zahar !

Iata-ma si in capitala insulei, Port Louis !

Cam asa arata – blocuri moderne, case OK… Nu e o tara saraca !

Blocuri de birouri, mall-uri

Mandria Mauritiusului – sistemul postal si muzeul acestuia

Poti sa-ti cumperi un tricou cu celebrul albastru de Mauritius

Unele dintre cele mai vechi timbre de pe planeta

Dar si prezente filatelice romanesti

Zona cea mai animata a capitalei mauritiene – zona Pietei Centrale

Si in Mauritius, fetele sunt cochete si le trebuie cosmetice

Dar la un moment dat, iti trebuie si de papica

Dar si aranjarea fructelor si legumelor sunt o arta

In piata, gasesti si suveniruri

Caudan Waterfront, varianta Centrului vechi bucurestean in Port Louis

Niste frumuseti creole

Nu ma asteptam ca Port Louis sa fie asa de modern… si totusi e un mic centru financiar al Oceanului Indian

cu salupe bengoase

Dar pana la urma, tot filmele de Bollywood sunt la putere

Invatati, invatati si iar invatati (statuia nu-i al lui Lenin totusi)

La sfarsitul unei zile lungi, dar frumoase, ajungem si la Hotelul La Plantation

Cam asa arata camera

Am fost intampinati cu cocktailuri in nuci de cocos. Genial !

Si apusul e la fel de genial !

Din nou, masa oficiala, covor rosu

Bauturi mai mult sau mai putin fine

Si celebrii creveti mauritieni