Sincer, singurul lucru care nu mi-a placut in tura asta a fost ca in fiecare zi am schimbat hotelul. Dar cica asa e in infotripurile de agentii de turism. In plus, trebuie sa tot vizitezi la hoteluri. Evident, un agent de turism trebuie sa stie cum arata hotelul, cat de lunga e plaja, care e temperatura apei din toaleta etc. etc… asa ca ziua a patra din excursia prin Mauritius ar fi fost una pierduta… dar nu a fost asa! Pentru ca imi voi reaminti mult timp de acum inainte cum am mangaiat pentru prima oara unul dintre animalutele pe care le iubesc foarte mult – am mangaiat o zebra!

M-am sculat dis-de-dimineata pentru a arunca o privire prin hotel, sa fac niste poze faine si sa ma arunc un pic in pisicina. In Mauritius, la 7 dimineata, soarele e sus pe cer demult, asa ca, atunci cand am dat perdeaua de la camera la o parte, m-a “lovit” imaginea unei plaje minunate. Si cum internetul merge struna din Mauritius (apropos, nota 10 la internet in Mauritius, merge bine, gasesti wifi prin multe locuri, inclusiv in hotelurile de lux este gratis si fara nicio parola!), am tras o poza si am pus-o pe Facebook… si am primit numeroase confirmari ca merita sa te trezesti la 7 dimineata pentru o astfel de priveliste :).

Asa ca am luat resortul la picior, m-am bagat putin in ocean, putin in piscina, am fugit sa iau micul dejun (cam multa mancare indiana, dar buna si aia) si am tras niste poze geniale. Apoi s-a strans toata lumea si am parasit zona Balaclava (ce nume… aduce cu baclavaua :)) spre sud, de data asta pe coasta de vest.

Desi Mauritius beneficiaza de o retea foarte buna de sosele si autostrazi, din pacate, capitala Port Louis nu are nicio sosea de centura (e drept, spre est, este blocat de niste dealuri destul de abrupte), asa ca tot traficul o ia fix prin centrul orasului. Da, veti spune, sunt doar 150.000 de locuitori in Port Louis, dar, credeti-ma, la 8 dimineata se merge la fel de greu ca in Bucuresti. Si, ca oriunde in lume, atunci cand apar politisti in trafic, coloana de masini se misca inca si mai greu.

Am trecut in viteza pe langa waterfrontul pe care il vazusem cu o zi inainte si apoi, am iesit, surprize, surprize, pe o autostrada! Da, Mauritius, oricat de mic e, are o autostrada care leaga aeroportul de Port Louis si apoi continua spre nord, spre Grand Baie. Au inceput sa apara mallurile, copii perfecte ale mallurilor pe care le-am vazut in Sandton, in suburbia Johannesburgului, dovada influentei sud-africane… de fapt, marile retele de magazine si hipermarketuri din Africa de Sud se afla si in Mauritius, iar localnicii imi spuneau ca din ce in ce mai multi albi bogati din Africa de Sud isi muta rezidenta in Mauritius (si banii), in cautarea unor taramuri mai primitoare si similare celor de acasa.

Dupa cum ziceam in episoadele anterioare, Mauritius a avut o fauna extrem de diversa si unica in lume, dar, din cauza dimensiunii reduse a insulei, prezenta umana de dupa secolul 16 a dus la disparitia acesteia. Dar, cand un turist se gandeste la Africa, primul lucru care ii trece prin minte sunt parcurile de safari cu carduri intregi de animale pe care le vezi la Discovery si National Geographic. Asta si datorita faptului ca Africa nu abunda in orase istorice (mai sunt doar prin Mali si Etiopia) sau metropole moderne si cool (poate doar Cape Town). Asa ca orice calator care merge in Africa vrea sa vada zebre, lei, girafe si alte animale.

Ei bine, Mauritius s-a gandit sa ofere turistului si o experienta de safari… e drept, de mini-safari, un parc national de dimensiunile lui Serengeti intrece de sapte ori intreaga suprafata a insulei  :). Iar acest loc se afla undeva pe coasta de vest, nu departe de Flic en Flac si se numeste Casela Park.

Am ajuns la portile parcului, o cladire destul de micuta, care nu-mi sugera deloc ca in spatele ei se afla totusi un parc de o marime considerabila – suprafata totala a Caselei este este de 14 hectare si poti vedea nu mai putin de 1.500 de animale si pasari – inclusiv struti, zebre, tigri, lei etc. etc… Mauritius e in Africa? Vrei safari, na safari :). Biletul de parcare in parc costa 360 de rupee (9 euro), dar pentru diferite activitati trebuie sa platesti extra.

Pana sa ma lamuresc ce si cum cu ce poti face in Parcul Casela, ghida ne-a grabit sa prindem „photo safari”, un soi de camion deschis care pleaca din ora in ora si te plimba prin parc. Si cum mai erau cateva minute, am luat-o la fuga spre parcarea de unde se ia camionul… m-am oprit insa cateva secunde … in fata mea se deschidea o vale ca in filme… sa fi fost The Lord of the Rings? Sau mai degraba Jurassic Park :). Dar era superba! Tot admirand apa verzui-albastruie a Oceanului, am ignorat dealurile si vaile atat de pitoresti ale insulei!

Ne-am catarat in camion si am pornit intr-o tura de 1 ora (115 rupee = 2,90 euro) intr-un camion deschis… Printre noi, un fotograf care ne tragea poza dupa poza si era singurul om care avea dreptul sa se dea jos din camion pentru a ne poza… Inceputul nu a fost cine stie ce, ne-au taiat calea niste bibilici, dar am descoperit ca tura se poate face si in afara camionului – pe niste segway (inca o data, influenta sud-africana unde segway-ul e o adevarata manie). Imediat insa, un paun isi prezinta cu mandria coada fotografilor si cameramanilor din camion si apoi pornim din greu la deal. Pe dreapta camionului putem admira superba panorama a insulei – o vale pitoreasca impadurita cu copaci pe care i-am vazut si in Kenya, si in Tanzania, un deal maiestuos si undeva, ascuns mai departe, un ochi de mare… superb! Camionul urca cu greu drumul forestier spre a ajunge in varful dealului pentru cea mai buna panorama. Speram ca aici sa ne dam jos din camion, dar nu a fost sa fie… Oricum, a stat destul de mult pentru  ca toata lumea sa faca poze :).

Dupa coborarea la fel de abrupta, intram in regatul animalelor si, deodata, ne trezim asaltati de struti… aha, acum m-am prins de ce toate animalele sunt asa de prietenoase si vin la camion – li se da de mancare, niste colturi de paine! Asa ca paunii se bat cu strutii pe paine, iar turistii fotografiaza de zor. Apar, apoi, zebrele, unele dintre animalele mele preferate din savana africana (celalalt animal care imi place mult de tot e girafa, dar, din pacate, Casela Park nu are girafe), care nici ele nu se sfiesc sa ceara de mancare… apar si niste purcelusi negri (nu mi s-au parut sa fie purcelusii din Kenya si Tanzania cu coditele in sus ca niste antene), din nou zebre, din nou struti… desi la inceput credeam ca nu o sa fie cine stie ce, a fost o tura foarte frumoasa.

Odata coborati din camion, dupa tura de rigoare pe la WC, am chitit undeva, nu foarte departe, un tarc plin cu copii si animale … caprioare, vaci, si … o zebra… Asa ca m-am dus direct acolo pentru a mangaia o zebrita… pare un cal cu dungi si e foarte, foarte dulce :).

Apoi, m-am indreptat spre iesire, nu inainte de a saluta un tigru care trecuse la programul de autospalare si cateva panorame pline de flori… Programul era prea scurt, trebuia sa vizitam hoteluri. Ulterior, cand m-am intalnit la masa cu ministrul Turismului, am aflat ca principala atractie din Casela Park este plimbarea pe jos alaturi de leu… si cand m-am intors in tara, am descoperit pe site-ul Casela ca poti face mult mai multe lucruri acolo – sa te plimbi cu leul (he, he, asta costa serios: 3.000 de rupee – 75 de euro), tiroliene (1 ora – 995 de rupee, adica aproape 25 de euro), via ferrata (1.795 de rupee, adica vreo 45 de euro) si multe altele… Aruncati o privire aici.

Am pornit apoi spre Flic en Flac. Turismul de litoral in Mauritius s-a dezvoltat in jurul unor hoteluri-resort cu suprafete apreciabile si bani sa recreeze un mic paradis. Asa ca nu gasesti prea multe statiuni gen hai sa zicem Mamaia, Nisipurile de Aur, Aya Napa in Cipru sau Patong-Phuket. Sunt, de fapt, doar doua – Flic en Flac in vest si cea mai mare, Grand Baie, in nord. In Grand Baie n-am ajuns, dar am trecut prin Flic en Flac… cateva restaurante, cateva baruri, cateva pensiuni (aici se poate sta mai ieftin in pensiuni) si o plaja superba… O statiune mai chill, fara milioane de scrancioburi  si bazaruri… sau poate n-oi fi trecut eu pe unde trebuie.

Cele trei hoteluri vizitate aflate in zona de sud, plina cu megahoteluri unul langa altul, erau foarte diferite – Maradiva avea numai niste megaviloaie private, inconjurate cu ziduri ca de cetate, dar, desi totul e super lux, m-a cam dezamagit lipsa vreunui gazon cam verde si atmosfera cam desertica… In schimb, mancarea a fost excelenta si am avut ocazia sa mananc si o floare comestibila ! (cam dulce, dar OK). Urmatorul stop, la Hilton, m-am intrebat de ce mauritienii s-au chinuit sa-si faca o gradina botanica cand o puteau face la Hilton! O gradina superba, plina de flori, iar panorama de pe plaja, cu un munte pe fundal, era absolut geniala. In fine, ultima oprire la Sugar Beach m-a teleportat direct in Anglia, dar si in Sri Lanka… un gazon englezesc impecabil si cladiri de tip colonial… o eleganta venita direct din perioada victoriana si un hotel plin pana la refuz (nu au putut sa ne arate nicio camera pentru ca toate erau ocupate)!

Intr-un final glorios, dupa ce am facut niste ochi mari la niste valuri cu adevarat spectaculoase, am ajuns la gazda noastra din seara asta – Hotel Tamassa. Aici, megasurpriza, am fost intampinat in dulcele grai romanesc de Irina de la Guest Relations… Si dupa bauturile de rigoare, am luat resortul la pas inainte de a se intuneca… daca pe dinafara avea ceva din linia celorlalte resorturi vizitate, interiorul era extrem de hazos – totul vopsit in rosu /roz, flori pictate pe pereti, o atmosfera de voiosie. Chiar mi-a placut… Sa nu zic ca, atunci cand am ajuns la hotel, megapiscina de la intrare (aparent, o moda printre resorturile din Mauritius) era plina de tineri si tinere care jucau polo! Super tare… Si pentru a pastra caracterul ludic, am avut norocul ca aici, la Tamassa, sa asist la singurul spectacol de sega – dansul „national” al insulei Mauritius, un dans african adus de fostii sclavi de pe continent, un dans cu tobe si o linie melodica ce parca imi aduceau aminte de cluburile din Bamako… sau din lodge-urile tanzaniene… ma rog, din Africa, un continent in care locuitorii au dansul si cantecul in gene si se misca atat de bine!

O buna parte din restul lumii s-a mobilizat pentru „a wild night out”… cica mai erau si niste belarusoaice venite in infotrip printr-un hotel de langa si ideea era sa iesim in club. Planul initial era sa ne ducem la un club din Grand Baie (acolo unde pana si prim-ministrul se rupe in figuri), dar era totusi la mai bine de 2 ore de mers cu masina, asa ca, la sugestia Irinei, lumea s-a decis sa mearga pe undeva prin imprejurimi. Cum ratasem Chamarel cu cascada si pamanturile sale colorate din cauza turului de hoteluri, am decis sa nu ma mai duc in niciun club si sa ma culc, pentru a incepe dimineata devreme. Ora oficiala de plecare era 11:00, asa ca am decis ca la 8:00 sa o tai cu un taxi spre Chamarel! Si, din cate am aflat, mai bine am facut :). Dar despre Chamarel, in episodul urmator!

Nota

Am fost in Mauritius la invitatia agentiei Prestige Tours care organizeaza in premiera in Romania o cursa charter direct spre Mauritius de Revelion. Partenerii care au organizat excursia in Mauritius au fost Agentia de Promovare a Turismului in Mauritius (MTPA) si agentia mauritiana Luxe Voyage, partenerul Prestige Tours pe insula.

Imagini Mauritius

Buna dimineata, Mauritius !

Ce mi-a placut in La Plantation – aceasta piscina imensa

Care se pare ca nu are prea mult clor in ea 🙂

Ei bine, Mauritius are autostrazi !

Intrarea in Casela Park

Wow ! Fabulos !

Camionul de photo-safari

Cu Florin Sasca de la emisiunea cu „Lumea-n cap”

Poti sa intri si pe segway. Ce tare 🙂

Panorama de nota 10

Si sa trecem la safari – paunul isi expune coada cu mandrie

Strutii ne ataca in cautare de mancare

Si zebritele, pasiunea mea

Si purcelusii apreciaza painea 🙂

Traversati doar pe zebra

Ce faina e zebra !

Ma rog, am mangaiat si un tigru, dar in Thailanda, nu in Mauritius 🙂

Pe malul Oceanului Indian, se insira o baterie de hoteluri

Cum ar fi hotelul Maradiva

Unde am mancat flori comestibile !

Hilton si o adevarata gradina botanica in curte

O poza spectaculoasa, dar nu e dracu chiar asa de periculos… valurile se sparg in bariera de corali 🙂

La revedere, Hilton !

Sugar Beach Hotel – Flic en Flac

So British….!

Si in fine, Tamassa, unde am si dormit

Irina, romanca de la Guest Relations

In piscina, se joaca polo 🙂

Iar camerele sunt cu adevarat vesele !

Noapte buna, Mauritius !

Iar noaptea, o portie de sega 🙂