Daca mergi in Vietnam, peste tot vei vedea cladiri noi, construite in ultimele decenii – unele mai stralucitoare, altele mai aproape de stadiul de cocioabe, dar, exceptand cateva cladiri mai vechiute din vechiul Saigon, actualul Ho Chi Minh City, nu vei da peste multe cladiri istorice! Motivul? Simplu, din 1945 pana in 1979, vietnamezii au trebuit sa se bata si sa-i invinga, succesiv, pe francezi, americani si chinezi. Iar acestia au fost intotdeauna mai puternici, dominand mai ales spatiul aerian de unde au bombardat incontinuu. Mai ales cand vizitezi un oras ca Hanoi, care a fost bombardat decenii la rand, te intrebi cum de continua sa mai fie un oras cu milioane de locuitori. Ei bine, in aceasta tara atat de incercata, printr-un miracol, un singur oras nu a fost bombardat si acesta este un oras cu un patrimoniu arhitectonic deosebit. Se cheama Hoian (nu, Hanoi!) si se afla undeva prin centrul tarii.

De ce nu a fost bombardat? Simplu, pentru ca, pe de o parte, Hoian a facut parte din Vietnamul de Sud, controlat de americani, iar Vietnamul de Nord, pe atunci puternic sustinut de China populara, a evitat distrugerea unui oras in care traiau foarte multi chinezi. In plus, Vietnamul de Nord nici nu prea avea putere de foc sa bombardeze un oras aflat in Vietnamul american. Orasul Hue, fosta capitala imperiala, aflat nu foarte departe de Hoian, a fost insa facut tandari pentru ca a fost ocupat de fortele nord-vietnameze intr-o actiune extrem de spectaculoasa si de curajoasa, asa-numita “Ofensive de Tet”. In ziua de Anul Nou vietnamez (numit si “Tet”), trupele nord-vietnameze au ocupat Hue aflat in spatele liniilor inamice, iar reactia americana a fost sa pulverizeze orasul impreuna cu locuitorii si aparatorii lui. In cele din urma, armata SUA a ocupat ruinele fumegande ale fostului oras Hue, dar ofensive de Tet este considerata astazi sfarsitul razboiului pentru ca a demonstrat intregii lumi ca Vietnamul de Nord avea destule resurse sa continue lupta, chiar sa si atace.

Dar sa lasam acea perioada neagra a istoriei lumii si sa povestesc despre acest oras plin de sarm. Construit de-a lungul unui canal care duce direct spre Marea Chinei de Sud, Hoian a fost un centru comercial de prim ordin timp de secole. Aici trageau corabiile cu negutatori japonezi si chinezi, dar si europenii si cei veniti din India, era un punct de intalnire pentru comercianti dintr-o buna parte a lumii. Orice tip de marfa tranzita depozitele Hoianului, dar mai ales produsele ceramice. Pe langa localnici, s-au asezat si straini, in special chinezi, acesti negustori ai Asiei care, dupa ce s-au imbogatit, au construit numeroase vile, combinand tot soiul de influente arhitectonice din est si vest, nord si sud, dar si temple chinezesti. Aceste case, ca si atmosfera foarte linistita a orasului au facut din Hue unul dintre cele mai simpatice orase ale Indochinei.

Am ajuns in Hoian dupa ce trecusem prin cateva metropole ale Vietnamului, inclusiv Ho Chi Minh City si Hanoi. Daca ati vazut vreodata pozele sau filmele cu milioane de motociclisti, ei bine, chiar asa e… nu e foarte usor sa traiesti intr-o astfel de metropola, de foarte multe ori stresanta, mai mult de la zgomot, ca dupa cateva ore te prinzi cum poti sa traversezi strada. Ei bine, odata ajuns la Hoian, am fost inundat de bucuria unui oras linistit, fara trafic (slava Domnului, in centrul istoric nu ai voie sa intri cu masini si motorete… ma rog, mai apar cativa infractori, dar putini) si, mai ales, al unui oras insorit. Daca te duci iarna prin nordul Vietnamului, nu o sa vezi prea mult soare, eu nu-l vazusem cam de 10 zile si imi doream atat de mult sa vad soarele!

Ce poti sa faci prin Hoian? Sa te plimbi pe jos pe ulitele orasului, sa admiri arhitectura veche, sa intri prin casele vechilor negustori. Unele au fost vandute de proprietari catre proprietarii de galerii si magazine. De altfel, vechiul spirit mercantil al orasului se intalneste la fiecare colt. Hoian este capitala cizmariei, croitoriei si a galeriilor de arta din Vietnam! Nu se poate sa nu iti sara un ochi la stativele pline cu adidasi din fata cizmariilor sau la afisele cu costume Hugo Boss si Armani din fata croitoriilor. Asteptati-va la preturi mici, dar fara prea multa calitate. Poti sa-ti faci adidasi de comanda, dupa ce ai admirat zeci de cataloage si tipuri de tesaturi si piele in zeci de culori, poti sa-ti faci pana si pantaloni scurti la croitor, nu numai costume si taioare.

Odata terminate comenzile de adidasi si pantaloni scurti, am luat la vizitat orasul… Hoian nu are un monument iesit din comun, de altfel,  simbolul orasului este asa-numitul Pod Japonez, un pod construit de negustorii japonezi pe la inceputul lui 1600, cam cu 40 de ani inainte ca ei sa paraseasca orasul in urma unei decizii a shogunului de inchidere totala a Japoniei – nimeni nu avea voie sa plece de pe insule, nimeni sa intre pe teritoriul japonez, iar crestinii au fost masacrati sau expulzati. Nu pot sa spun ca e o cladire extraordinara, dar este probabil cel mai distinctiv monument din oras. In rest, am trecut din casa in casa (e vorba de casele negustorilor), case intunecate, pline de pozele sau picturile stramosilor, cu mobila veche si o atmosfera dintr-o alta lume. Pentru a le vizita, trebuie sa cumperi, de la vreuna din intrarile in oras, un bilet de 120.000 de dong (4,20 euro) care iti permite sa intri la 5 dintre cele aproape 20 de temple si case negustoresti. Am luat si eu un astfel de bilet si am intrat in vreo doua case, o sala de adunare a comunitatii chineze, un templu si Muzeul de Istorie.

Dar toata lumea savureaza plimbarea pe malul raului care a adus bogatie in Hoian. De altfel, casele sunt foarte lungi, o intrare exista la apa si cealalta, hat, la vreo 100-200 de metri distant pe strada mare. Intr-una din seri, s-a pus de o super ploaie torentiala… la cinci minute dupa ce a inceput ploaia, au aparut negustorii care vindeau umbrele si plastice de ploaie, iar dupa 15 minute, cand apa a ocupat toata straduta de langa rau, au aparut si cei care puteau sa-ti inchirieze niste cizme de cauciuc… ma rog, astia nu au avut cine stie ce succes ca toata lumea, vietnamezi sau turisti straini, si-a dat jos ce avea in picioare si a pornit desculta prin apa spre Piata Centrala.

Nu am ratat nicio plimbare cu barcuta pe canal in sus si in jos, cu o barca manevrata de o babuta care radea cu gura pana la urechi dintr-un motiv care imi scapa, aratand ca nu prea mai avea dinti in gura… Haz insa avea cat cuprinde.

Nu foarte departe de Hoian se afla insa Myson, o localitate antica numita putin cam exagerat de biroul de promovare turistica a Vietnamului drept “Angkor Wat-ul Vietnamului”. Evident, nu am ratat sa-l vad si, desi ploua cu galeata, m-am dus sa-l vad. Myson a fost un oras construit de poporul Champa, un popor de origine austro-polineziana care a format un Imperiu hindus pe aici, prin centrul Vietnamului. Daca te uiti la harta Vietnamului, are o forma cam ciudata, nenaturala – extrem de lunga (aproape 2.000 km pe lungime, o coasta de mai bine de 3.000 km, dar extreme de ingusta – minimum intre granita Laosului si Marea Chinei de Sud este de 50 km!). Asta reflecta si geografia (vestul Vietnamului este destul de muntos), dar si faptul ca vietnamezii si-au cucerit teritoriul cu arma in mana, ocupand alte popoare. Vietnamezii provin, de fapt, din nord, din Delta Fluviului Rosu de langa Hanoi si apoi s-au extins spre sud, ocupand Imperiul Cham (aflat in centrul actualului Vietnam) si khmerii (cambodgienii) din delta Mekongului. Champa, cum spuneam, erau australo-polinezieni si marea majoritate au devenit hindusi. Au construit Myson drept capitala si s-au batut timp de secole cu khmerii de la Angkor Wat pana cand slabiti, atat unii, cat si altii au fost inghititi de vecini – champa de vietnamezi, khmerii de thailandezi. Daca khmerii au reusit, de bine, de rau, sa-si creeze un stat al lor, champa aproape au disparut, inghititi de vietnamezi.

Myson a fost construit in stilul Angkor Wat si era un centru politic, spiritual si economic de prim ordin. Ruinele care inca mai sunt in picioare releva un stil similar cu superbul Angkor Wat, dar, spre deosebire de Angkor Wat, a avut o soarta haina. In primul rand, Myson nu a fost la fel de mare si de spectaculos ca un Angkor Wat sau Borobudur, orasul a fost abandonat junglei mult mai repede decat Angkor Wat (care a continuat sa joace un rol de centru spiritual si dupa disparitia orasului), in plus, in 1969, in timpul razboiului din Vietnam, americanii l-au ras de pe fata pamantului, deoarece prin zona se aflau trupe de gherila Vietcong ale rezistentei sud-vietnameze. Se spune ca o scrisoare adresata lui Nixon de catre arheologi americani si o initiativa legislativa in Senatul de la Washington i-au facut pe militari sa mai lase cateva caramizi puse una peste alta dintr-unul dintre cele mai frumoase orase antice ale Asiei, iar munca de restaurare este foarte lenta si lipsita de fonduri, spre deosebire de Angkor Wat.

Am mai fost pe plaja, Marea Chinei de Sud nefiind foarte departe. In apropiere de Hoian, vietnamezii dezvolta o statiune marina care sa intre in competitie cu marile resorturi asiatice… Se numeste Danang, are un mega aeroport international si, de-a lungul marii, cresc complexuri all-inclusive gigant. All-inclusive-ul din Danang este insa si mai all-inclusive decat cele din Turcia, Egipt sau mai stiu eu de unde, pentru ca multe dintre ele includ, pe langa mancare si bautura pana cazi pe jos, si tratamente spa cu masaje si bai de flori si fructe. Marea problema a Danangului este ca aici nu poti avea parte de o vara non-stop cum e cazul in Phuket sau Pattayei. Aici, in decembrie, e frig ca naiba, destul de umed si parca nu te-ai baga in apa la 15 grade. Ma rog, daca esti scandinav sau englez, poate te vei baga, dar marea majoritate a turistilor care ajung pe aici nu s-ar baga la asa ceva.

Ce mai e fain prin Hoian ? Cum am spus, nu prea e o circulatie prea serioasa, asa ca este locul perfect sa biciclesti… De altfel, poti inchiria biciclete de la orice colt de strada si multe hoteluri ti le pot oferi chiar si gratis sau pentru 1-2 dolari pe zi. Am fost cu bicicleta pana la celebra China Beach de pe malul marii, la vreo 10-15 km de oras, dar si pe ulitele vechiului oras… si a fost o experienta chiar faina!

Daca ajungeti in Vietnam, eu zic sa nu ratati Hoianul. Stiu, se afla exact in mijlocul tarii, departe de portile de intrare aeriene ale tarii (aflate in Hoian si Ho Chi Minh City la sute de kilometri distanta), dar, daca vreti sa savurati atmosfera unui Vietnam de demult cum nu il mai gasesti pe nicaieri, eu zic ca merita efortul.

Cum ajungi in Hoian

Cel mai apropiat aeroport este cel din Danang. Mai nou, exista curse directe spre centre regionale cum ar fi Bangkok, dar mai degraba vei zbura din interiorul tarii. Vietnam Airlines (compania de stat) si low-costurile JetStar si VietJetAir (lansat cu scandal acum vreo 2 ani pentru ca niste fotomodele s-au dezbracat in avion cu ocazia primului zbor, autoritatile aviatice ale Vietnamului amendand compania cu astronomica suma de 800 de euro pentru sex-show-ul din avion) legand Danangul de cele doua metropole ale tarii. Preturile sunt de asemenea simbolice, poti zbura de la Danang la Ho Chi Minh cu 20 de euro (one-way) + costul bagajelor.

Din Danang, trebuie sa iei un taxi pana in Hoian, aflat la vreo 20-30 km distanta. E posibil ca taxiul de la aeroport pana in Hoian sa coste mai mult decat zborul cu avionul. Nu exista microbuze, doar daca te duci cu taxiul pana in centrul Danangului si de acolo iei un microbuz mai ieftin pana in Hoian.

Trenul trece de asemenea prin Danang si nu prin Hoian, si nu vei avea probleme sa gasesti autobuze spre orice oras cat de cat din Vietnam… dar daca tarifele de avion pot fi si 20 de euro, de ce te-ai chinui intr-un sleeping-bus vreo 30 de ore pana in Ho Chi Minh?

Unde sa dormi in Hoian

Sute de antreprenori au construit sute de hoteluri si pensiuni in Hoian, asa ca preturile sunt uneori ridicole. Este imposibil sa nu gasesti cazare in Hoian, indiferent de perioada de varf sau fara. Eu am stat in hotelul Hai Au, unde, pentru 25 de euro, am avut ditamai camera dubla cu balcon, net de zbarnaia, computer in camera, mic dejun, piscina si bicicleta! Evident, poti gasi si mai iefin, dar conditiile poti fi sesizabil mai proaste.

Cand sa te duci

In primul rand, trebuie stiut ca iarna temperaturile pot scadea la 15 grade (daca sunt nori si ploua), dar media diurna este de peste 20 de grade. Daca eviti cele 3 luni de iarna, te poti bucura de temperaturi peste 30 de grade, vara fiind chiar foarte cald (si datorita umiditatii). Anotimpul ploios, cand pot cadea ploi cu adevarat diluviene, se intinde din septembrie pana prin ianuarie, cu inundatii aproape garantate in octombrie-noiembrie (uneori si cu cate un taifun, asa ca sa-ti aduci aminte pentru totdeauna de sejurul in Vietnam!).

Viza Vietnam

Ai nevoie de viza si trebuie luata in avans, nu se poate lua la granita sau in aeroport. Stiu cazuri de calatori care au fost intorsi de la granita rutiera in Cambodgia sau Laos sa-si ia viza de la ambasadele din Phnom Penh sau Vientiane. Viza se poate lua de la ambasada din Bucuresti sau online de la vreo agentie din Vietnam.

Imagini Hoian

Welcome to Hoian !

Hotelul Hai Au (inseamna „Pescarusul” in vietnameza :))

Poarta traditionala la …

.. templul chinezesc

dragoni si alte chinezarii

O zeita chinezoaica surazatoare

Podul japonez, monumentul reprezentativ al orasului

Vile somptuoase pe malul canalului (ma rog, nu le-ar strica o bidinea de vopsea ;))

Un aprozar ambulant

Iata si un restaurant ambulant… Comanzi, femeia se opreste, iti frige imediat frigaruia si gata masa !

Ma rog, in Hoian, am preferat on Pho !

Aleea asta a fost inundata intr-o noapte

V-ati cumpara asa ceva sa atarnati in balcon ?

Somnoroase pasarele

Marile industrii ale orasului – croitoritul

si cizmaritul

Iti alegi modelul din meniu

si gata, se face

Vreti Lonely Planet copiate la 2 euro ? Doar in Vietnam !

Seara prin Hoian

Pe drumul spre mare

China beach

Pare haotic, dar nu e chiar asa de greu de mers pe bicicleta in Hoian !

Myson – ce a mai ramas dupa bombardamentele americane