Incepand de astazi, dau drumul la o noua serie de articole in care o sa va povestesc despre unele orase din Asia care merita, merita, merita vizitate. Cum foarte multi dintre voi ati auzit sau chiar ati fost in Bangkok, Hong-Kong, Singapore sau Shanghai, m-am gandit sa aduc in prim-plan anumite orase de dimensiuni mai mici, dar care merita vizitate, in general, orase vechi, cu o istorie interesanta, dar si o atmosfera aparte, orase care pot gazdui arhitectura traditionala locala, dar si coloniala. Si nu puteam sa incep aceasta serie decat cu Luang Prabang, cel mai frumos oras traditional al Asiei, dupa umila mea parere.

Luang Prabang se afla in Laos, undeva pe malurile fluviului Mekong, in jurul caruia traiesc si din care se hranesc, direct sau indirect, sute de milioane de locuitori ai Asiei sud-estice. A fost capitala Laosului si orasul de scaun al regilor Laosului pana in 1975, cand comunistii au preluat puterea, au capturat si apoi au ucis familia regala si au proclamat Republica Populara. Pentru ca Luang Prabang era orasul regal, al nobilimii, al calugarilor budisti, un oras in care influenta coloniala franceza s-a intrepatruns artistic cu traditia laotiana, Luang Prabang a fost pedepsit, iar sediul guvernului a fost mutat la Vientiane, la vreo 300 km de Luang Prabang in josul marelui fluviu. In conditiile infrastructurii laotiene, Vientiane se afla de cealalta parte a planetei pentru ca 300 km insemna foarte mult in conditiile in care Laosul este o tara cu multi munti si extrem de saraca. Luang Prabangul regal a fost izolat si s-a dorit uitarea lui, mai ales ca numerosi locuitori au ajuns fie in puscarii, fie au ales exilul. Din cauza inapoierii, Laosul niciodata nu a reusit sa-si controleze eficient frontierele (nici acum nu cred ca ar putea), asa ca, la cateva luni dupa preluarea puterii de catre comunisti, aproape 80% dintre profesorii si doctorii tarii au fugit din tara peste fluviu, in Thailanda… Anul scolar 1975-1976 a trebuit sa fie amanat pana au fost importati de urgenta profesori din Vietnam, oameni care habar n-aveau limba, vietnameza si laotiana fiind niste limbi foarte diferite.

Ma rog, timpul a trecut, comunismul s-a imblanzit, Laosul urmand calea indicata de vecinii chinezi si fratele mai mare, Vietnamul – Partidul Comunist a ramas la putere, steagurile rosii inca flutura in vant, dar tara a trecut la capitalism, nu la fel de spectaculos si salbatic ca in celelalte tari, ci, dimpotriva, in dulcele stil de festina lente al Laosului. Unul dintre guvernatorii francezii ai Indochinei spunea ca “vietnamezii planteaza orezul, cambodgienii se uita cum creste orezul, laotienii asculta cum creste orezul”. Si zau ca a avut dreptate si inca are la peste un secol de cand a rostit celebra butada.

Cum e si normal, marele castigator al noilor vremuri a fost Luang Prabangul. Vientiane a ramas capitala politica a tarii unde partidul vegheaza, dar Luang Prabangul a fost redescoperit de investitori si turisti… vechile palate au fost restaurate, iar superbele vile si vilisoare au fost de asemenea reconstruite, transformandu-se in niste pensiuni adorabile si terase de unde sa asculti cum creste orezul.

Am ajuns in Luang Prabang intr-o seara de februarie, venind cu microbuzul de la Vang Vieng. Autogara se afla undeva la intrarea in oras, taman bine sa cazi in mainile tuk-tukistilor locali. Dar pana si tuk-tukistii sunt inofensivi in Laos, doar vreo doi ne asteptau la autogara. In schimb, a aparut un tip cu o masina care tragea o remorca, in care ne-am urcat cu totii. Eu eram unicul care avea rezervare la o pensiune. Nu imi place sa ajung intr-un oras si sa pierd vremea alergand cu rucsacul in spate sa caut unde sa dorm noaptea. Dar, in Laos, eu cam eram exceptia. Nimeni, absolut nimeni din microbuz nu avea rezervare. Eu am spus unde vreau sa ma duc, in timp ce restul au zis ca nu au nici o rezervare si s-au lasat pe mana localnicilor. Am oprit pe la vreo doua pensiuni care erau “fully booked”, apoi au intrat pe aleea pe care se afla pensiunea mea. Dreapta, stanga, numai pensiuni, vile frumoase si fatoase mangaiate de lumina puternica a lunii si de cate un bec mai chior. Pe toate gardurile troneaza cate un afis: “Fully booked”. Oprim in fata unei case pe al carei gard scrie de asemenea “Fully booked”. Asta e pensiunea mea… Dupa nici 5 secunde, nici nu am timp sa ma mir sau sa ma enervez, un tip micut de inaltime apare in poarta si striga interogativ si cantat: “A-go-daaaaa?”. Agoda este cel mai mare site de rezervari hoteluri din Asia de Sud-Est, mama si tatal cazarilor de pe acolo, respectata de hotelieri ca pe insusi Buddha. Da, pensiunea era “fully booked” exceptand camera mea, rezervata prin sacrosancta Agodaaaaa. A doua zi dimineata m-am intalnit cu cei cu care calatorisem de la Vang Vieng si aveau niste fete foarte lungi. “Nu am gasit loc de cazare aseara, asa ca ne-am culcat in parc…”

Luang Prabang este un fusion dulce intre Laos si Franta, un loc in care timpul se misca alene, un oras pe care nu trebuie sa-l bifezi, ci sa-l savurezi. Am pierdut ore in sir plimbandu-ma pe strazile ordonate, de multe ori perpendiculare una pe alta, strajuite de vile somptuoase, franco-laotiene, de multe ori ascunse de arbusti plini cu flori. In acestea au rasarit hoteluri, restaurante, magazine, dar toate, absolut toate sunt de un bust-gust deosebit… departe de kitschul chinezesc. Aproape nici nu trebuie sa vanezi clasicele obiective turistice gen palate si temple, fiecare colt de strada are poezia lui. A, si inca ceva. In Luang Prabang, sa fie nori este echivalent cu o crima impotriva umanitatii, pentru ca orasul rade literalmente cand este in plin soare.

Evident, am luat si templele la rand, cu acoperisurile lor triunghiulare, cu bucati de sticla care stralucesc cand faci cativa pasi. In primul rand, am vizitat complexul regal unde se afla Palatul Regal si templul budist regal. Palatul nu are cine stie cate secole de istorie, a fost construit in 1909, combinand traditia laotiana cu Beaux Arts-ul francez. Nu este un palat pompos, stralucitor, zdrobitor, asa cum sunt marea majoritate a palatelor regale europene sau cele de la Bangkok… Se vede ca regii laotieni nu s-au lafait in aur si diamante, dar cu lemnul au stat bine… in plus, desi familia regala a fost lichidata de comunistii care inca detin in exclusivitate puterea, imaginea si memoria lor au revenit in palatul lor regal… dormitoarele regale sunt neatinse ca si cum regele si regina ar fi plecat ieri la pescuit, iar imaginile dinastiei laotiene troneaza peste tot. Am vazut si colectia de cadouri trimise de diverse tari Laosului… stirile cu privire la sfarsitul razboiului rece nu au ajuns pana in Laos, dovada ca aceste cadouri sunt inca impartite intre cadouri provenind din tari socialiste si cele capitaliste. Se pare ca Ceausescu nu a fost foarte bun prieten cu Laosul, dovada ca nu suntem reprezentati nici macar cu vreo ie taraneasca, in schimb SUA au trimis Laosului un fragment de sol de pe… Luna :). Cand americanii debarcau pe Luna, in Laos, inca se afla un regim proamerican.

Cum ziceam, daca ai nevoie de un loc in care sa te relaxezi si sa te bucuri de un loc frumos, Luang Prabang este locul ideal… Este un oras care se scoala devreme si se culca la fel de devreme… La 6 dimineata are loc zilnica procesiune a calugarilor budisti care strabat ulitele orasului cu un cos in mana, in care localnicii ingenuncheati la ofera orez in timp ce turistii straini ii fugaresc pentru a obtine cele mai bune poze. In schimb, seara, in fata Palatului Regal, bulevardul este blocat de Piata de Noapte, poate cea mai linistita piata de noapte de la est de Istanbul… Daca ai vizitat vreodata Orientul, in mod cert ai trecut prin intregul proces al negocierilor prin bazare si piete, ai vazut vanzatori care te alearga cu tricoul, camila de plus sau covorul in mana, oferindu-ti reduceri peste reduceri, iar in tari precum Tunisia, Egipt sau India nu poti sa nu te crezi un mic star rock cand esti asaltat din toate partile “gold, sir, carpet, sir, silk, sir, souvenir, sir!”. Ei bine, in Luang Prabang te poti plimba linistit prin Piata de Noapte, te poti uita cu atentie la ce se vinde aici, nimeni nu vine sa te bata la cap… Si, credeti-ma, asa ceva este un adevarat miracol!

Cu greu, m-am dat scos din Luang Prabang si asta numai datorita faptului ca in proximitatea orasului se afla niste cascade, adevarate minuni ale naturii. Le-am vizitat pe amandoua – complexul Tat Sae si mai ales Kuang Si. La Kuang Si am fost chiar de 2 ori, asa de tare mi-au placut… Ganditi-va la zeci de cascade, la o apa verde si racoroasa, aruncandu-se de pe bolovani, un loc cu adevarat de basm.

Am petrecut, de asemenea, aproape o zi si prin zonele rurale, ca, vorba aceea, vesnicia s-a nascut la sat… Iar satele laotiene par neschimbate de secole. Evident, nu am ratat sa ma plimb pe elefant (pe vremuri Laosul purta numele oficial de “Regatul celor un milion de elefanti”, intre timp numarul acestora a scazut la cote ingrijoratoare). Ma rog, nu au fost niciodata un milion de elefanti, mai degraba numele a fost folosit in scopuri propagandistice pentru a baga spaima in dusmani, dar, astazi, prin padurile Laosului nu bantuie mai mult de 1.500 de elefanti salbatici, desi loc ar fi, slava Domnului…  Am calarit un elefant, am parcurs un mic rau pe o piroga cu motor, dar poate cea mai memorabila parte a fost plimbarea prin sate, traversand poduri cam instabile din trunchiuri de bambus.

Nu trebuie sa uit si pestera Pak Ou, aflata pe Mekong in sus, la vreo 25 km de Luang Prabang. Pestera nu poate fi accesata decat de pe marele fluviu si gazduieste sute si mii de statui ale lui Buddha. Aici, de Anul Nou laotian (acelasi cu Songkranul thailandez), regele venea sa se roage la Buddha si sa-l induplece sa trimita norii de ploaie pentru a se face orezul… In 1976, imediat dupa ce comunistii au preluat puterea si au exilat familia regala intr-o zona bantuita de malarie, acestia, urmand invataturile fratilor mai mari, au marginalizat religia si au interzis ceremoniile religioase de Anul Nnou… Buddha a ramas fara rugaciuni si fara ofrande. Ei bine, in acel an Laosul s-a confruntat cu cel mai secetos an de secole, iar orezul s-a uscat in aproape toata tara, populatia salvandu-se din ajutoare umanitare. Inutil sa spun ca, in 1977, ceremoniile religioase au avut loc cu toata pompa posibila, cu participarea pioasa a intreg Comitetului Central al Partidului… iar ploaia a cazut peste orezul Laosului.

Cum ajungi acolo

Nu e chiar usor. Ai trei optiuni

–          Cu avionul de la Bangkok  – din pacate, Air Asia nu zboara la Luang Prabang, asa ca zborurile sunt in general scumpe. Pana acum, au operat doar Bangkok Airways si Lao Airlines, dar din 15 decembrie incep si zborurile companiei semi-low cost Thai Smile, incercarea lui Thai Airways de a avea un low cost.

–          Cu barca pe Mekong. Tine cam 2 zile (nu se circula noaptea, fluviul avand numeroase meandre), se pleaca din Huay Xai, se navigheaza pana in Pakbeng unde zeci de pensiuni ieftine te asteapta si mai departe spre Luang Prabang unde se ajunge a doua zi seara.

–          Cu autobuzul din Vientiane sau Hanoi. Din Vientiane, faci vreo 12 ore, din Hanoi vreo 24, dar nu e sigur… cum o da Buda.

Unde sa dormi in Luang Prabang

Cum am zis, Luang Prabang e plin de pensiuni, dar in sezonul de varf (iarna) pot fi pline. Intra pe site-ul Agoda si rezerva o camera in avans. Personal, am stat la Rotanna Guesthouse, un loc linistit, placut si traditional – camera marisoara cu baie proprie. Preturile incep de la 9 euro dubla, dar mai bine uitati-va pe site-ul lor.

Cand sa te duci

Iarna, din decembrie pana prin martie, este sezonul secetos cand vremea e insorita si calda… Tocmai bine!

Viza Laos

Cetatenii romani au nevoie de viza, dar ea se obtine la frontiera (inclusiv terestra) pentru 20 de dolari (sa aveti fix!)

Imagini Luang Prabang

Pensiunea Rotanna unde am stat

Casute din Luang Prabang (majoritatea pensiuni :))

sau restaurante

Straduta pensiunii mele 🙂

Templul Regal

Piata de noapte incepe inca pe lumina 🙂

Si vinde tot soiul de suveniruri la mini-preturi 🙂

Vrei un suc… alegi combinatia si ti-o stoarce pe loc

Chili la uscat 🙂

6 dimineata, incepe procesiunea calugarilor

Nimeni nu trebuie sa se inalte deasupra inaltimii calugarilor

Laosul rural

Peste tot rauri, rauri 🙂

dar si elefanti…

Cascada Tad Sae

Rezista ? Nu rezista ?

Impresionanta cascada Kuang Si

Retro e nobil 🙂

Unde poti sa mergi din Luang Prabang

10,000 kip = 1 euro

Luang Prabang seara

Cam asa arata barcile care transporta oameni pe Mekong

Pestera Pak Ou si milioanele de Buda din ea

Debarcaderul Pak Ou 🙂