Cum ziceam si ieri, printre turistii care venisera sa viziteze maretul oras de pe Bosfor se afla si un preot. Nu mai calatorisem niciodata cu un preot, dar nu putea fi decat interesant. Am intrat in vorba in autocarul spre Istanbul si am aflat ca a fost si el invitat de cei de la Zahir Travel si ca il cheama Euharist pentru ca este calugar de mai bine de 15 ani. A avut grija de o manastire pe un varf de munte in Corfu, in Grecia, si acum s-a intors in Romania, retragandu-se undeva in Bucovina. Pe langa povestea aceasta interesanta, am gasit un om foarte deschis, conectat cu tot ce misuna, plin de poante si dornic sa vada cat mai mult… si sa viziteze si moschei, si biserici catolice, si palate ale sultanilor. In plus, super pasionat de fotografie :). Si asa a devenit unul dintre tovarasii de calatorie cu care am bantuit ore in sir Istanbulul.

Dimineata era plina de soare. In camera fara geam, nu mi-am dat seama ca e o zi superba, doar cand am urcat pe cladire, unde se afla restaurantul (si un mic bazin de inot, evident, functional doar vara, nu la maxima de plus 10 grade cat e la sfarsit de noiembrie). Si pana sa ma arunc sa ciugulesc ceva, m-am grabit sa ies pe micuta terasa si sa fac poza dupa poza… In fata noastra se intindea intreg Bosforul, undeva in stanga aparea silueta Sultanahmet (Moscheea Albastra), iar in dreapta apareau alte cateva moschei. Se pare ca in Istanbul exista circa 3.000 de moschei si inca se mai construiesc… sau mai precis se convertesc din ruinele unor biserici crestine.

Am luat-o la pas spre Piata Sultanahmet. Laleli nu este departe, se poate ajunge pe jos sau se poate lua tramvaiul vreo trei statii. Ca veni vorba de tramvai, daca stati mai mult in Istanbul, e bine sa va luati un card, care se poate reincarca, daca nu, cumparati jetoane de la automatele de langa statii. Un jeton costa 3 lire turcesti (1,10 euro) si se poate folosi pentru o calatorie. Am preferat totusi sa ne bucuram de soare si sa o luam pe jos, mai ales ca eram toata trupa :). Dupa nici jumatate de ora (cu pauzele de rigoare la moscheile si alte obiective turistice de pe drum), am ajuns in Piata Sultanahmet, unde se afla fata in fata marea catedrala ortodoxa Sfanta Sofia si moscheea Sultanahmet sau Moscheea Albastra.

Despre Sf. Sofia s-au scris valuri, valuri de carti. A fost timp de secole cea ma importanta Catedrala a crestinatatii, un monument care i-a impresionat pe multi. In secolul X, cand rusii luau in considerare ideea convertirii la crestinism, trimisii cneazului au vizitat Constantinopole si au fost uimiti de ceea ce au vazut acolo: “N-am stiut daca suntem in Rai sau pe Pamant”… iar in urma raportului acestor trimisi, Vladimir si rusii s-au convertit la crestinism incepand cu anul 988. Daca va uitati la zidurile aparent inexpugnabile ale Catedralei, sa nu credeti ca au aratat asa dintotdeauna. Actuala Sfanta Sofie este cea de a treia biserica, celelalte fiind distruse in timpul unor revolte. Catedrala cea mare a fost construita de imparatul Iustinian, probabil cel mai mare imparat bizantin, dar a fost refacuta de multe ori. Constantinopole se afla intr-o zona lovita adeseori de cutremure importante, iar acestea nu au ratat ocazia sa darame diverse structuri de-a lungul vremii, refacute insa de bazilei. Nu numai fortele telurice au lovit Catedrala, ci si cele umane – in primul mileniu, iconoclastii au distrus icoanele si multe mozaicuri. Apoi, catolicii care au ocupat Constantinopole in 1204 au jefuit Catedrala de aproape un mileniu de ornamente si moaste (majoritatea din cele furate se regasesc astazi in catedrale catolice si muzee din vestul Europei), pentru ca, in 1453, otomanii sa ocupe Constantinopole,  marea metropola crestina, si sa converteasca in moschee Catedrala Sf. Sofia. In 1453 insa, Sf. Sofia era umbra catedralei care ii facuse praf pe rusi in secolul X… sfarsitul perioadei bizantine a fost saraca, iar bazileii nu si-au putut permite cine stie ce investitii in biserici, ci mai degraba in fortificatii si armata pentru a prelungi agonia cat puteau de mult.

Vis-à-vis se afla Moscheea Albastra, ambitia sultanului Ahmed (1603-1617) de a construi o cladire care sa rivalizeze cu Catedrala Sfanta Sofia. A fost construita pe ruinele Marelui Palat Bizantin, palatul imparatilor, si este cea mai mare moschee din Turcia. Are sase minarete, un lucru care a atras multe remarci negative in acea perioada… Daca cineva construia o moschee, trebuia sa aiba un minaret. Daca o autoritate sau un nobil construia o moschee, atunci putea sa-i mai adauge unul. Daca un sultan construia o moschee, apai putea sa-i construiasca patru minarete, dar in niciun caz sase, pentru ca moscheea de la Mecca avea sase minarete si aceasta trebuia sa fie moscheea cu cel mai mare numar de minarete. Legenda spune ca atunci cand sultanul Ahmet l-a chemat pe arhitectul Sedefkar Mehmet Aga sa-i construiasca o moschee mai maiestuoasa decat Sf. Sofia, i-ar fi ordonat sa construiasca “altın minare”, adica minaretele sa fie aurite, iar arhitectul ar fi inteles „altı minare”, adica sa aibe sase minarete! Ma rog, se pare ca arhitectul, depasindu-si bugetul, ar fi decis de la sine putere sa nu inteleaga mesajul sultanului, cert este ca Moscheea lui Ahmet are sase minarete, lucru care a atras multe critici in vremea respectiva. Ca sa rezolve problema, Ahmet a decis sa construiasca cel de al saptelea minaret la Mecca, asa ca toata lumea a fost in cele din urma multumita (acum moscheea de la Mecca are noua minarete, deci nu se mai pune problema de vreun sacrilegiu!).

Ma rog, nea arhitectul a facut o ghidusie. Pentru ca sultanul sa nu intre calare in moschee, a instalat niste lanturi metalice care atarna la intrarile in curtea moscheii, asa ca oricine, sultan sau prostime, trebuie sa se inchine cand intra in moschee. M-am inchinat si eu, dar in moschee n-am intrat pentru ca se facuse ora pranzului, iar vinerea la pranz este cea mai importanta rugaciune. Si nu puteam deranja credinciosii.

In acel moment, am decis sa ma deconectez de grup. Acesta dorea sa viziteze Muzeul Topkapi, fostul palat al sultanilor, si eu decisesem sa ma bucur de soarele neasteptat de stralucitor pentru un sfarsit de noiembrie si sa vizitez Cistern Basilica. In Topkapi am fost de trei ori in ultimul deceniu si am decis sa nu merg si a patra oara J. Asa ca m-am plimbat prin curtea de la Topkapi (pana la intrarea in palatul propriu-zis) si prin piata. Am fost realmente surprins sa aud cantecul muezinului la o intensitate maxima din mineretele Sfintei Sofia. Parca nu am mai auzit asta niciodata! Atatürk decisese ca Sfanta Sofia sa fie muzeu! Dar, la pranz, muezinul de la Moscheea Albastra canta ceva, iar cel de la Sfanta Sofia ii raspundea. Am pus mana pe net si am aflat – din 2013, vinerea, la principala rugaciune a saptamanii, dupa aproape un secol, minaretele din Sf. Sofia cheama credinciosii la rugaciune… Hm, inca un pas spre delaicizarea condamnata de revoltele de asta-vara si de miscarea #occupygezi?

Am mers apoi la Basilica Cistern. Mai fusesem aici, dar demult, in 2000, si auzisem ca o aranjasera frumos. In ciuda numelui, Basilca Cistern nu a fost o biserica, ci un rezervor care a furnizat apa Marelui Palat Imperial Bizantin si apoi Palatului Topkapi. Se afla sub pamant la cativa zeci de metri de Catedrala Sf. Sofia si a fost construit acum aproape 2.000 de ani cu scopul de a stoca apa… si stoca destul de multa, are o capacitate de nu mai putin de 80.000 de metri cubi de apa!

Am coborat in subsolul luminat feeric. Vechiul rezervor (aici se facea si filtrarea apei) este acum o incapere subterana cu zeci de coloane luminate feeric. Nu prea mai e multa apa, doar putina, exact cat sa ai niste crapi chinezesti care sa inoate printre coloanele dorice, dar lumina si atmosfera sunt cu adevarat speciale. Nu pot spune ca exista vreun monument special aici, in subteran, poate doar statuile Meduzei (o faptura mitica din vechea mitologie greaca), luate de pe vreun templu precrestin si folosite la construirea coloanelor… de fapt, coloanele nu erau folosite cu vreun scop de infrumusetare, ci pur si simplu sa sustina plafonul.

Ies din nou la soare si ma intalnesc cu cei veniti de la Topkapi… Catedrala Sf. Sofia mai e deschisa pentru o ora si ceva si e musai s-o vizitez. Acum cateva luni, adjunctul lui Erdogan, prim-viceprim-ministrul Bulent Arinc, a spus „Ca ne uitam la o moschee Sofia trista, dar sper sa devina vesela din nou”, sugerand inchiderea muzeului si revenirea ei pe post de moschee. Evident, asta ar crea un scandal imens (ar fi un nou atentat la memoria lui Atatürk), dar si la nivel international. Dupa transformarea Sfintei Sofia in muzeu, numeroase mozaicuri redand sfinti crestini (inclusiv Isus) sau imparati bizantini au fost regasite sub tencuiala… Islamul interzice reprezentarea umana in religie, iar icoanele si picturile murale din Sfanta Sofia fie au fost distruse, fie au fost ascunse sub o tencuiala indepartata de arheologii secolului 20.

Am intrat in catedrala. Este cu adevarat impresionanta – bolte imense, culoare fara capat. Imi dau seama cu ce impresie ramaneau strainii cand ajungeau si asistau la vreuna din marile slujbe ortodoxe imperiale… Am revazut mozaicurile cu Isus, cu imparatii bizantini, cu Fecioara care domina de sus intreaga incinta. Sunt alaturi de parintele Daniel care este privit cu curiozitate de sute de ochi. Evident ca toti banuiesc ca e grec… iar pierderea Sfintei Sofia este plansa de orice grec oriunde ar fi el. Un turc il abordeaza – „Ce simti cand te afli aici ? Durere, suparare ?”. „Nu”, raspunde parintele, „deloc”. Hm, se mira turcul… „uite, eu plang cand vizitez Andaluzia”… Este o ironie a sortii, sau poate o vointa a lui Dumnezeu… cea mai impresionanta cladire crestina (mi se pare mai impresionanta decat San Pietro si datorita faptului ca e cu peste un mileniu mai veche) se afla intr-un stat musulman si cele mai frumoase mostre de arta arhitectonica musulmana se afla intr-un stat catolic (Alhambra din Spania) sau hindus (Taj Mahal).

Parasesc Sfanta Sofia imaginandu-mi acele trei zile de groaza de dupa caderea Constantinopolului, acele trei zile de carnaj, violuri si nenorociri… Acum este insa liniste, si liniste este si in Moscheea Albastra de vis-a-vis, intre timp redeschisa turistilor. Nu, oricat s-a chinuit arhitectul ghidus, e departe ca amploare de Sfanta Sofia… Daca Sfanta Sofia impresioneaza prin grandoare si atmosfera, Moscheea Albastra surprinde prin jocul maiastru al culorilor si formelor geometrice… are un plus la latura artistica.

Si cum toata lumea era cam flamanda, am decis sa mancam in restaurantul din bazarul Arasta, bazarul adiacent Moscheii Albastre … unde am mancat evident mancare turceasca (bun labneh-ul si humusul, se pare ca partea mai carnivora n-ar fi fost la fel de buna), dar am avut parte de un scurt spectacol de sufi dancing, al dervisilor rotitori. Fain!

Am hotarat sa cobor pana la bazarul egiptean, nu stiam la ce ora se inchidea si nici nu era prea tarziu, de abia trecuse de 8 seara, dar aveam sa gasesc bazarul pustiu… totul se inchide la 7 seara. Ei, asta e, sper sa ajung aici pana plec sa cumpar niste rahat sau cum i se zice pe engleza – „Turkish delight”.

Ne-am intors pe jos pana in Laleli. Am mai baut un suc de rodii facut la botul calului si o prajitura la Mado… Si asa se facu tarziu, dupa o zi plina. Si maine urma sa fie o zi plina, asa ca am decis sa ne retragem la hotel. Programul oficial incepea tarziu, pe la 11:00, dar m-am hotarat ca pana la ora de regrupare sa dau o fuga in bazar. Desi hotelul era destul de aproape, probabil n-as fi avut timp de o tura prin bazar.

Imagini Istanbul

Panorama din restaurantul hotelului. Se anunta o zi cu vreme superba !

In departare, Moscheea Albastra

Salamul – o victorie a industriei chimice turcesti

Gata, hai la drum… mai intai sa aruncam o privire la moscheea Laleli

Pica bine un suc fresh de rodii

Prima oprire la Moscheea Albastra

In care in mod cert nu poti intra calare

Parintele la moschee

Aceasta este Moscheea Albastra. Dintr-un unghi care iti sugereaza ca este mare

Adevaratul star al pietei – Sf. Sofia

Si privita din lateral

Poarta imperiala la Topkapi

P

Vreti sa va pozati cu niste ieniceri ?

Intrarea propriu-zisa in palat

Coronitele astea faceau ravagii

Pana la urma m-am dus la Basilica Cistern

Rezervorul de apa subteran care arata extraordinar !

Statuia Meduzei la baza unei coloane

M-am urcat si pe terasa unui restaurant cu „view”

Dincolo de Cornul de Aur, moscheea Dolmabahce si Hotelul Swissotel

Vrei sa te pozezi cu Soliman ? Nici o problema !

Dar sa trecem la lucruri mai serioase, de exemplu sa intram in catedrala

O cladire cu adevarat extraordinara

Mostre din incredibilele picturi murale ale catedralei bizantine

Traditia spune ca dogele venetian Enrico Dandolo, unul din conducatorii Cruciadei a IV-a a fost ingropat in catedrala. Dupa ce catolicii au fost alungati din Constantinopole si Imperiul Bizantin a fost restaurat, pe aici treceau grecii ca sa scuipe

Familia imperiala bizantina incadreaza Fecioara cu pruncul

La fel de impresionanta si de la parter

Locul de odihna a muezinului… nu e usor sa urci in minaret

Parca plutind deasupra altarului

Intrarea oficiala in Catedrala cu imparatul Iustinian oferind cladirea Fecioarei

Pe inserat, dam o tura si prin Moscheea Albastra

Restaurantul traditional din bazarul Arasta

Si intre doua invarteli

Mai bagam si ceva mic de mancare

Ce de rahaaaat !

Nu puteam sa nu terminam seara decat la Mado

si dupa atatea capsuni

Pica excelent un suc de portocala cu rodii

Cine zicea ca Turcia e o tara musulmana ?