Stand la o masa pe Khao San sau cum sa-ti finantezi calatoriile in Asia

Cu ceva ani in urma, sa tot fie vreo 10 ani, intr-una din escapadele mele mai prelungite prin Asia s-a intamplat sa ajung prin Bangkok singur. Ma rog, o parte din excursie mai fusesem cu cineva, dar, cum eram intr-o perioada lipsita de job, am zis de ce sa nu profit si sa mai frec tiparul prin Asia. Asa ca, dupa o tura in doi prin Indonezia de vreo trei saptamani, am pornit-o, incet-incet, overland, dinspre Singapore spre Bangkok care era capatul meu de linie in tura din acea vara. De acolo, urma sa ma intorc acasa. Ajuns la Bangkok, mi-am stabilit rezidenta ca de obicei in zona Khao San si am inceput sa bantui pe ici si pe colo. Ca de obicei, era plin de personaje mai mult sau mai pitoresti prin zona, dar o indianca hipiota m-a facut realmente praf. Imbracata in sari, cu un punct pe frunte, cu bratari imense, umbla desculta pe Khao San, bea bere si se distra la maximum. Tocmai fusesem in India, o tara plina de tabuuri feminine, iar tipa asta calca in picioare orice regula de cultura indiana de-a dreptul socant. Asa ca am intrebat-o de sanatate.

Ei bine, indianca “nebuna” nu era indianca, ci israelianca! Era profesoara sau invatatoare, nu mai retin, si plecase in vacanta de vara in India, o destinatie favorita pentru tinerii israelieni. Acolo, s-a redescoperit spiritual, asa ca a decis sa ramana. A renuntat la job, a calatorit prin toata India, si-a tocat toti banii si apoi a recurs la parinti. Acestia, saracii, i-au tot trimis bani pana cand, la un moment dat, taica-su s-a jidanit (cum ar zice un prieten evreu) si a inchis robinetul cu dolari, trimitandu-i un bilet de avion spre Tel Aviv. Il iei sau te descurci, a venit mesajul de acasa! Prin nu stiu ce artificiu, tipa si-a schimbat biletul si a mai bagat si o tura pe la Bangkok… prea statuse vreun an in India sa nu dea vreo doua saptamani si in Thailanda. Ca, odata ajunsa acasa, pun ai ei biciul pe ea si cine stie cand mai pupa Asia!

Cum stateam in acelasi hotel, ne-am mai intersectat de cateva ori si intr-o seara am iesit la masa. Nu, nu eram singuri, au mai aparut doi backpackeri, si ei calatori solo prin Thailanda – un ceh si o nemtoaica. El, inalt, serios, ea, zglobie, blonda si cu pielea arsa cumplit de soare… o Heidi cu pielea mov de la atatea plaje asiatice.

Si, evident, despre ce pot vorbi patru backpackeri care se intalnesc la o masa pe Khao San, ei bine, despre calatorii, destinatii, intamplari haioase si, de ce nu, de unde naiba am facut rost de bani sa calatorim.

La mine, povestea era simpla. Aveam mile de la companii aeriene si ajunsesem moca in Asia de Sud-Est, facusem ceva consultanta prin primavara si luasem niste bani frumosi si o taiasem aproape doua luni prin zona.

Cehul, si el lucra nu mai stiu ce, stransese ani de zile bani pentru o mare calatorie si, dupa ce isi facuse suma, plecase. Pentru ca bantuia doar prin Asia, bugetul calculat pentru un an s-a dovedit a-i ajunge vreo doi, asa ca o mai freca prin zona. Bangkogul era un pic cam scump, asa ca se pregatea sa o taie in restul Indochinei, mult mai ieftina – Laos, Vietnam, Cambodgia. Cat mai sta? Pana se termina banii, iar apoi se intoarce.

Isi spuse si israelianca indienizata povestea ei si urma sa povesteasca si nemtoaica, care, ca o bavareza autentica, bause bere dupa bere… Singha dupa Chang, Chang dupa Singha :).

“Apai, eu am o rochie frumoasa” zise blonda cu ochi albastri din neamul nibelungilor. Mirare la masa. “Si ce naiba faci cu ea, o inchiriezi?” veni o intrebare mai sugubeata. “No way. Cand raman fara bani, ma imbrac cu ea, ma duc intr-un bar sau hotel de lux, agat vreun asiatic bogat, ma culc cu el si fac rost de bani pentru inca vreo 3-4 saptamani de calatorie. Au astia o mega fantezie sa se culce cu europence.” Se asternu brusc tacerea. Se auzeau calugarii murmurand ceva mantre de peste gard, din manastirea de pe Khao San. “Hm, ce idee” rupse tacerea israelianca. “Not bad. Poti sa-mi imprumuti si mie rochia asta?”

Am continuat sa sporovaim pe alte subiecte si pana la urma ne-am despartit. Se facuse deja tarziu, iar pe Khao San se cam sparsese carnavalul. Doua zile mai tarziu plecam spre tara. In aeroport, in cozile kilometrice de la controlul de securitate de pe vechiul aeroport din Bangkok (cel nou nu era inca gata), o vad pe israelianca facandu-mi cu mana de departe. E imbracata intr-o rochie noua, haioasa, nu mai e in sari si nici nu mai arata a indianca hipiota. N-am ajuns sa mai vorbim. O fi luat avionul spre Tel Aviv?