Din capul locului trebuie sa spun ca, pentru mine, Macao a fost dragoste la prima vedere. Am ajuns acolo pentru prima data intr-o zi insorita de decembrie, acum aproape 10 ani. Timp de aproape o luna, colindasem China (in interes de serviciu, dar am avut si destul de mult timp sa vizitez mai multe locuri) si incepusera sa ma oboseasca blocurile imense, betoanele strasnice, fatadele de sticla ieftine, milioanele de masini de pe strazi, grandoarea unei tari cu peste 1 miliard de locuitori. Imi era dor de acasa, imi era dor de Europa, de dimensiuni… umane. Si, cum eram prin Hong Kong, am zis sa dau o fuga si pana la Macao, tot era la doar o ora cu feribotul. Cand am ajuns in centrul orasului, m-am simtit ca acasa… Acasa, in Europa… cladire de 2-3 etaje, o atmosfera lusitana, Doamne, ce mi-a placut. Asta era in 2004.
In 2009, calcam pentru a doua oara in Macao. Am ramas cu gura cascata. In cinci ani, orasul se schimbase enorm. Slava Domnului, zona veche ramasese neatinsa, tot farmecul acela lusitan, in schimb, in zona portului de feriboturi si pe insula Taipa au rasarit niste cladiri imense… nu malluri ca peste tot in China, ci cazinouri!
Macao a fost intotdeauna ruda saraca a Hong Kongului. Fiind detinuta de o putere coloniala aflata la apus, Macao nu a beneficiat de cine stie ce investitii. In schimb, a fost lasat sa isi dezvolte o industrie a pariurilor. Chinezii si asiaticii in general sunt cu adevarat innebuniti dupa pariuri, norocul fiind o parte importanta din cultura si felul lor de a gandi. De aceea, cazinourile sunt interzise prin multe parti din Asia pentru ca ar crea un dezastru social. Portughezii au legalizat insa jocurile de noroc in Macao si, evident, toti cartoforii Asiei au incercat cumva sa ajunga in aceasta Nirvana… evident, averi s-au pierdut, foarte putini au castigat… incet-incet, dupa cazinouri, au urmat si alte probleme sociale – crime, prostitutie, droguri etc. Dar a fost OK cand fiecare comunitate isi vedea de ale lor… portughezii cu ale lor, chinezii cu ale lor… atat timp cat portughezii nu erau deranjati, era OK.
Regele neincoronat al Macao a fost Sir Stanley Ho. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Hong Kongul, colonie britanica, a fost ocupata de japonezii cu care erau in razboi. Macao tinea de neutra Portugalie, care, mai mult decat atat, avea relatii OK cu Axa. Asa ca nu a fost ocupata, dar brusc s-a trezit asaltata de sute de mii de refugiati din Hong Kong si China, ocupate de japonezi… Printre cei care au reusit sa se refugieze s-a aflat si un anume Stanley Ho. Odata ajuns in Macao, stiind vreo patru limbi, a intrat in combinatii de contrabanda cu produse de lux intre Hong Kongul ocupat si Macao liber. S-a imbogatit si, in 1961, a reusit sa puna mana pe monopolul jocurilor de noroc din Macao! O mina de aur! A detinut acest monopol timp de aproape 40 de ani!
In 1999, Macao a fost retrocedat Chinei. In 1975, dupa Revolutia Garoafelor, noul guvern democratic portughez a decis sa ofere independenta tuturor coloniilor, fie ca voiau sau nu. Portugalia a decis sa abandoneze si Macao, dar ministrul de externe chinez Zhu Enlai a intervenit pe langa Lisabona, cerandu-le in mod imperativ sa mai detina Macao deoarece China Populara nu era inca gata sa o recupereze. A fost gata 25 de ani mai tarziu, in 1999.
Dupa preluarea fostei colonii, chinezii comunisti au venit in Macao sa faca business si bani, nu sa-i creasca averea lui Ho. Asa ca au abolit monopolul jocurilor de noroc si au invitat marii operatori de la Las Vegas sa vina in Macao si sa faca aici un Las Vegas inca si mai mare!
Am plecat din Hong Kong de dimineata, am luat vaporul de ora 8:00 dimineata. Daca Hong Kongul este un mare centru de business, evident, turismul le aduce bani seriosi, dar economia regiunii speciale nu este dependenta de turism. Nu acelasi lucru l-as putea spune despre Macao… cred ca tot orasul traieste prin si pentru turism… iar cifrele imi confirma banuielile – turismul a reprezentat 2,6% din PIB in Hong Kong si peste 30% in Macao. Si fiind Anul Nou Chinezesc, imposibil sa nu vad tone de turisti.
Dupa ce am debarcat, am luat-o pe jos spre Fishermen’s Wharf, o zona de restaurante, baruri si distractii construita vis-à-vis de statia de feriboturi, arhitectura cladirilor fiind inspirata din toata lumea – ai parte de baruri germane, restaurante italiene, mai vezi si cladiri olandeze, o copie de dimensiuni mai reduse a Coliseului este un soi de sala de spectacole in aer liber, recunosc si ceva care aduce cu Egiptul Antic si, surprise, surprise, si o copie a… Columnei lui Traian! Toate astea, la umbra masivei cladiri a cazinoului Sands!
Ne-am plimbat putin prin acest “sat international” care inca dormea (la 9 dimineata, nu era mai nimic deschis), asa ca am decis sa intram in Sands. Aici, nu conta ora… chit ca era dimineata destul de devreme, cazinoul era plin… de la jocuri mecanice la ruleta, totul functiona din plin… oare cum o fi la ora de varf? Cei mai exotici erau turistii din Republica Populara. Unii imbracati in treninguri de fas stateau claie peste gramada la o masa si se uitau cum se joaca. In mod cert, aveau sa sparga cel putin un salariu mediu pe economie.
Pasul urmator, evident, tot la un cazino, de data asta pentru o experienta mai artistica. In fata lui Wynn’s, se afla o fantana “dansatoare”. Din pacate, show-ul este cu adevarat superb noaptea, cand apare si factorul lumini, dar si asa, doar apa si muzica, e chiar fain. Si mai ales ca apa incepe sa “danseze” la fiecare sfert de ora pe o alta muzica si o alta coregrafie. Vis-à-vis, se afla imensa flacara de la Casino Lisboa. Acesta este cazinoul lui Sir Stanley Ho. Exista, de fapt, doua Lisboa… una, cea originala, a fost unicul cazino adevarat din Macao pe vremea monopolului (evident, mai erau sute si mii de carciumi intunecate, pline de fum unde se jucau bani seriosi intr-o atmosfera de filme cu triade), dar, dupa ridicarea monopolului, Sir Ho a trebuit sa raspunda competitiei care venea in forta si cu multe miliarde si sa ridice un cazino la toate standardele… asa ca in centrul orasului a aparut aceasta cladire imensa, in forma de flacara, care atrage in continuare mase de jucatori.
Am terminat si cu cazinourile, a venit in sfarsit vremea pentru zona portugheza. Ne-am regrupat toti (eram 20!) in Piata Senatului Leal si fiecare a avut timp la dispozitie. Eu am petrecut insa cateva minute in sediul municipalitatii din Macao, cladirea Senatului Leal, o cladire mica, dar cu azulejos care mi-au adus aminte de frumoasa Portugalie. De unde numele acesta un pic straniu de “senat leal”… Simplu, la un moment dat, Portugalia a fost inglobata de Spania timp de cateva decenii. Autoritatile portugheze din Macao nu au recunoscut acest act si au continuat sa fluture steagul portughez si sa se declare portughezi. Dupa ce Portugalia a redevenit libera, regele portughez a conferit drepturi sporite orasului Macao si senatului sau leal.
Am luat-o apoi pe jos pe strazile pietonale din centru. Intotdeauna mi-a placut sa ma plimb prin Macao, sa arunc un ochi la magazinele de suvenire sau sa gust un pic din carnea tipica macaneza. De data asta insa, am fost asaltat de masele de turisti. Prea multa lume, sa te strecori pe straduta principala comerciala a fost infernal. Evident, am reusit sa ajungem la fatada catedralei Sf. Paul, simbolul de necontestat al orasului, dar a fost dificil :). E drept, pe drum am mai luat o gura de Portugalie, datorita prajiturilor tipic portugheze care evident ca au ajuns si aici… e vorba de faimoasele pasteis… Dar nu era pasteis de Belém, ci pasteis de Macau! Nu la fel de bune, dar tot e ceva sa mananci pasteis in China…
Am revenit in centru, dupa ce am inotat din nou prin masa de turisti, si am decis sa mergem in zona tipic chinezeasca, aflata de cealalta parte a bulevardului principal… cum vii dinspre Casino Lisboa, Portugalia e in dreapta, China e in stanga. Coloana vertebrala a acestui Macao traditional chinez este Rua de Felicidade (portugheza si chineza sunt limbi oficiale in Macao. Desi extrem de putina lume vorbeste portugheza, peste tot sunt semne in portugheza :)), Strada Fericirii. De unde numele asta? Pentru ca era strada care dadea in port si era strada pe care erau bordelurile care ii fericeau pe marinarii cam statuti proaspat debarcati in port. Astazi, nu mai sunt bordeluri, ci magazine de suvenire si restaurante traditionale. Si, cum am descoperit un juice bar pe colt care facea si suc de trestie de zahar, am zis sa incerc… Cam dulce, lesinator de dulce… pacat ca nu au aflat ca cel mai bun suc de trestie de zahar este cel dres cu lamaie!
Si nu puteam sa ratam nici The Venetian, mama tuturor cazinourilor din Macao… au mai aparut cateva mari, dar The Venetian este ceva special… replica Venetiei, cu canale si gondolieri pe mii si mii de metri patrati. Asa ca, dupa ce am reusit cu greu sa gasim taxiuri, am luat-o spre insula Coloane (ca si in HK, o parte din Macao, zona veche, e pe continent si cea unde s-au dezvoltat cele mai spectaculoase proiecte de cazinouri e pe o insula) direct spre The Venetian… Ei bine, intr-un oras in continua schimbare, The Venetian a ramas la fel ca in 2009. La fel de mare, la fel de straniu, la fel de haios… Si la fel ca in cazul meu acum patru ani, pe toata lumea a fascinat-o “cerul” – cupola zonei venetiene… Nu insist, as scrie mult si bine despre The Venetian, dar am mai scris o data, asa ca va recomand sa cititi articolul acesta.
Evident, acesta a fost sfarsitul zilei. As fi stat si mai mult in Macao, oricum sunt feriboturi 24 de ore din 24, poti pleca la orice ora spre Hong Kong, dar voiam sa prindem maretul foc de artificii… Pe care, de fapt, nu l-am prins decat aruncand un ochi printre doua cladiri, pentru ca aproape 350.000 de oameni s-au inghesuit sa vada focurile de artificii, or, pentru ca sa obtii un loc bun trebuie sa fii cu vreo trei ore inainte. Noi am fost cu vreo jumatate de ora inainte de ora 20:00, asa ca fiecare a vazut asa cum a putut. Oricum, ce pot sa va spun este ca a durat 20 de minute. De la 20:00 la 20:20… Asa e la Hong Kong, britanicii i-au invatat cu orele fixe.
Am reusit cum, necum sa ajung la hotel printre 350.000 de oameni si, culmea, chiar sa gasesc un restaurant cu locuri. Asta da miracol! A doua zi, urma sa mergem pe insula Lantau, insula pe care se afla aeroportul, dar si o statuie imensa al lui Buddha. Ca orice statuie mare al lui Buddha, trebuie sa fie cea mai mare din lume dintr-un anumit punct de vedere (facuta din lemn, stand spre est etc. etc.). Ei bine, statuia lui Buddha din Lantau nu mai este cea mai mare din lume, dar a fost. Pana in 2007 a fost cea mai mare statuie din lume a lui Buddha din bronz. Acum se pare ca cea mai mare e in Japonia, dar ce mai conteaza. Am vazut-o in 2004 si era cu adevarat impresionanta. Intre timp, s-a construit si un teleferic, asa ca va fi o super experienta. Dar despre asta, in episodul de maine.
Imagini Macao
Imbarcare matinala la Hong Kong
Nici nu iesi bine din ferry, ca esti invitat direct la cazino
Columna lui Traian varianta Macao 🙂
Fishermen’s Wharf … un pic din fiecare coltisor de lume. Aici, Germania
Cazino Sands dis-de-dimineata
Mi-am deschis bijuterie 🙂
Dansul apei in fata la Wyann… pe fundal, mareata flacara de la cazino Lisboa
In pauzele dintre dansurile apei, am avut timp sa dau o fuga in cazino. Si sa fac o poza 🙂
Lisboa veche (cea din dreapta cu o coroana) si noua (flacara)
Piata Senatului Leal, piata centrala a orasului vechi pregatita pentru Anul Calului
Pomi de Anul Nou in curtea Senatului Leal
Tot aici, statui de calareti chinezi. Parca ar fi daci !
La Multi Ani, Macao !
Ai chef de o gustare ?
Celebrele carnuri de Macao
Pasteis de Belem ? Da, de unde, pasteis de Macao !
Fatada Catedralei Sf. Paul… ce a ramas din cea mai mare catedrala a Asiei
Credeati ca glumeam cand ziceam ca Macao gemea de lume ?
Anul Calului in Macao
Strada Fericirii, fostul cartier rosu din Macao
E timpul sa beau un suc de trestie de zahar
D-ale marii si d-alea porcului
Turnul de televiziune din Macao. Te poti arunca in cap, aici se afla unul dintre cele mai inalte instalatii de bungee jumping din lume
Welcome to The Venetian
Cum am intrat, am fost intampinat de o violonista haioasa la fereastra
Cerul e absolut fabulos…
Piazza San Marco din Macao 🙂
Gondolieri,
canale,
tot tacamul !
Iaca si un inger cantand in colivie
De peste tot, se aude O Soooooole Mioooooo (gondolierii si gondolierele par filipinezi)
Tavanul arata intr-un mare fel
Pardoseala 3D 🙂
Shuttle-urile The Venetian
Fetele de la cazinouri la datorie la ferry boat
In vas, spre Hong Kong
Si cum am vazut artificiile 🙂
De dupa blocuri !
[mwi-product sku=”TA006,A7,PORGAT001″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]
Printre prietenii nostri avem o vorbă :”Cel mai frumos la Hong Kong, a fost la Macao”
Iar Venețian e The Best!!
:)))))