Fusesem in Lantau in urma cu 10 ani. Nu imi aduceam aminte decat ca am fost destul de pe fuga… m-am dus sa vad atractia numarul 1 a insulei, imensa statuie al lui Buddha numita Tian Tan, pe vremea aceea cea mai mare statuie din bronz a lui Buddha din lume (intre timp, pe locul 1 se afla o statuie pare-mi-se din Japonia). Am urcat niste scari, era multa lume si atunci am facut primele poze cu aparatul meu digital. Era o Revolutie, intrasem in era digitala… dar, evident, inca mai trageam poze pe filme de 36 :).

In 10 ani, multe s-au schimbat pe insula plina de verdeata si de dealuri taman bune de urcat. A aparut Disneyland, aeroportul s-a extins, iar ca sa ajungi la statuia lui Buddha nu depinzi exclusiv de autobuz, ci poti sa “zbori” peste dealuri si brate de canal… Asa ca era cazul sa revin pe insula.

Dupa o zi lunga in Macao cu o zi in urma, am zis sa nu plecam chiar de la 8 dimineata, desi poate ar fi fost bine. Am luat metroul din Tsim Sha Tsui, am schimbat in Central unde mergi de te plictisesti printr-un oras subteran si apoi, dupa mai bine de 45 de minute, am ajuns la ultima statie a liniei – la Tung Chang, langa un megamall si la doi pasi de Aeroportul Hong Kong. Am trecut in viteza prin fata mallului (unii dintre noi tanjeau, dar l-am lasat pentru seara) si am taiat-o direct la telecabina… Unde ne-a asteptat ce altceva decat o… coada. Chinezii sunt mari iubitori de calatorii si China a incurajat in mod sustinut turismul. Peste tot prin China au rasarit zeci de mii de atractii turistice, iar milioane de chinezi au dat navala sa le vada. Am fost in 2012 intr-un tur prin China, iar in 2013, intr-un infotrip, dar de fiecare data, peste tot unde ma duceam, erau hoarde de vizitatori si cozi in consecinta. Da, prin majoritatea locurilor, accesul este efectuat cu eficienta maxima, dar si asa, daca te duci in China, asteapta-te la cozi! Sunt 1,3 miliarde si toti vor sa isi viziteze tara!

Asa ca ne puseram la o coada care a fost o adevarata Fata Morgana. Cozile in China nu pot fi drepte, sunt sucite si rasucite, ca niste serpi imensi, iar cand zici ca gata, ai ajuns, hop! trebuie sa o mai iei ba la dreapta, ba la stanga. Nu am ce povesti prea multe de la coada, am stat cred ca vreo trei ore. Si, daca am fi ajuns o jumatate de ora mai tarziu, am fi stat inca si mai mult.

Planul era sa urcam la statuie, sa vizitam manastirea si apoi sa luam autobuzul spre “pitorescul sat traditional Tai O”, cum era descris in toate brosurile. Nu m-as fi luat dupa brosurile si reclamele care impanzeau Hong Kongul, dar, deoarece chiar si in Lonely Planet era descris ca un crampei din China traditionala, am zis hai sa mergem si la Tai O. Cand am ajuns mai aproape de casa de bilete, am inceput sa vedem postere mari cu tot soiul de oferte “all inclusive” – doua ore la Buddha, doua la Tai O, bilete dus-intors. Mai sa fie, astia sa nu aiba si bilete doar dus? Si noroc ca am multi zoomi la aparatul foto si am reusit sa surprind lista de preturi complete (e in pozele de mai jos) si sa descopar ca exista si bilete dus :). Ar fi fost si cazul! Intorsul il planificasem cu autobuzul din Tai O.

In schimb, am descoperit, din numeroasele postere, si o informatie interesanta. Pe langa cabinele obisnuite (sunt mai mari ca de obicei, ca, deh, suntem in China, pot intra linistiti 10 oameni intr-una, iar daca sunt chinezi, chiar mai multi), existau si cabine cu podeaua de sticla! Ce tareee! Sa vezi si sub tine, nu numai stanga, dreapta, fata, spate. Diferenta de pret nu era ucigatoare – o cabina normala (one-way) costa 105 dolari (10,50 euro), iar una cu fundul de sticla costa 165 de dolari (16,50 euro!). Pentru 6 euro in plus, toata lumea a fost entuziasta sa mearga cu telecabina cu fund de sticla… si bine am facut! Nu numai ca este o experienta extraordinara, dar si pentru ca coada a fost mai scurta :).

In fine, dupa ce ne-am invartit in cozi labirintice, in cele din urma am sarit toti 10 intr-o telecabina… Si a inceput hahaiala… sincer, este o experienta extraordinara sa vezi sub picioarele tale munti, ape, sosele… Avand experienta cu o podea de sticla similara in turnul de televiziune din Shanghai, am fost primul care m-am tolanit pe podeaua de sticla pentru poze, urmat de ceilalti… Cu greu, mai aruncam o privire si in jur si aveam de vazut niste panorame extraordinare. Telecabina a trecut pe undeva pe langa aeroport (pentru iubitorii de avioane, e obligatoriu sa se dea cu telecabina de Lantau!) si apoi, dupa ce am traversat un golf, telecabina s-a avantat deasupra dealurilor de pe Lantau… De jur imprejur, insule si ostroave, sub noi, dealuri verzi, in departare marea… Superb. Sub noi, un traseu pe jos foarte bine aranjat, mama, ce pofta mi-ar fi fost de ceva trekking… Dar timpul e limitat.

La un moment dat, dupa un deal mai inalt, apare, aproape ireal, statuia lui Buddha cel mare! Si poate nu statuia ma face cu adevarat praf si cadrul natural… in spatele lui, Marea Chinei de Sud cu insule si insulite, de jur imprejur, dealuri inverzite… un cadru minunat. Dar din pacate, nu am prea mult timp de savurat pentru ca excursia noastra de circa 30 de minute cu telecabina s-a terminat… parca au fost 5 minute.

Odata ajuns cu picioarele pe pamant, facem un mic plan, bag o inghetata in satul traditionalo-turistic construit langa casa telecabinei (arata chiar fain, nu mi s-a parut deloc kitsch, dimpotriva) si am luat-o la fuga spre statuia lui Buddha – Tian Tan. Statuia este relativ noua, a fost inaugurata in 1993 si, odata cu ea, Lantau a fost transformata in destinatia de weekend a Hong Kongului… a urmat Disneylandul, telecabina, redescoperirea satului Tai O, plajele de la sud… Evident ca a trebuit sa urc pana in varf, altfel nu se putea. Desi era Anul Nou, nu erau prea multi pelerini, cred ca am vazut doar 2-3 oameni care faceau un pelerinaj “corect”… in schimb, toata lumea urca pentru panorama… si asta merita.

Furat de panorama, nici nu m-am uitat la ceas, asa ca nu mai aveam foarte mult timp pentru manastirea Po Lin. Nici aceasta nu este foarte veche (ca de altfel mai nimic in Hong Kong), a fost fondata in 1906, dar pare foarte traditionala. Am intrat in curtea inundata de fum. Aici nu vorbim de betigase delicate care scot cate un fir subtire de fum, ci de ditamai batele de ceara care scot o tona de fum! Nu poti sta prea mult pentru ca te loveste plansul!

Evident ca am intrat si in curtea manastirii, dar a trebuit apoi sa ne intoarcem la punctul de intalnire pentru a ne imbarca spre Tai O. La autobuz, ce altceva decat o coada, noroc ca unii de-ai nostri ajunsesera mai devreme, asa ca toata gasca s-a bagat prin fata… si am coborat cu autobuzul din varful muntelui, pana jos la malul marii… Si, cum am coborat din autobuz, am fost luati pe sus de vanzatorii de tururi – “nu vreti cu barca, delfini si great view?”… Da, sigur. Ma rog, biletele nu aveau niciun pret, eu am dat 20 de dolari (2 euro), altii, 30 de dolari (3 euro), evident, a fost o coada, dar, una peste alta, dupa 15 minute eram la bordul barcii. Si a meritat cu varf si indesat.

Mai intai am dat o raita prin sat. Si spre marea mea stupefactie, unde ma asteptam la un sat “perfect”, am gasit unul adevarat. Da, Tai O este un sat adevarat est-asiatic, cu multe case construite pe picioroange, cu multe case de zici ca pica, sunt adevarate! Pana mai acum vreo 10-15 ani, nici nu era pod, treceai de pe un mal pe altul pe barci trase de o franghie de catre femeile din sat. Am parcurs raul care imparte Tai O in doua cu salupa, fascinat de acest crampei atat de autentic. Da, asta este Asia, a caselor cu un echilibru precar, pe picioroange, unde nu s-a mai dat cu o mana de vopsea de mult, mult timp. Apoi, am luat-o pe mare, pe langa insule, am incercat sa vedem niste delfini (nu am reusit) si, in cele din urma, tipul cu salupa a bagat o viteza taman buna sa ne creasca adrenalina :).

Evident ca am luat-o direct spre sat… Strazile sunt un bazar de mancare. Daca ar fi fost in Europa, toata lumea ar fi ridicat in slavi ca este locul de mancare eco-friendly… Si aici se pare ca e locul in care hongkonghezii vin sa cumpere mancare “naturala” si “autentica” – pesti in toate formele si chipurile sunt desigur marile vedete – uscati, fresh, inca vii, taiati, netaiati, cu coada sau fara, in orice forma si chip… toata lumea mananca peste…

Am petrecut restul de ore bananaind prin sat, de-a lungul canalului… Am vazut fete pozand elegant prin noroi, copii jucandu-se cu capete de dragon, adulti jucand rummy, femei uscand chili in soarele timid al apusului. Eram intr-un sat adevarat… la doi pasi de bazarul din centru, Tai O m-a incantat… Dar cum soarele apunea, era timpul sa ne reunim si sa o pornim spre Hong Kong…

Cu cat ma apropiam de statia de autobuz, incepeam sa intuiesc problema… ati ghicit – COADA. Sfanta coada chinezeasca. Satul fusese plin cu turisti si oamenii astia nu venisera cu masinile proprii sa se chinuiasca cu parcarea. Venisera cu autobuzul, posibil si cu telecabina ca noi. Si dupa ce am mers vreo 10 minute sa gasesc capatul cozii, ei bine, m-am asezat la una dintre cele mai lungi cozi la care am stat vreodata. Dar eficienta hongkongheza si-a spus din nou cuvantul. Nu stiu de unde au gasit astia atatea autobuze, dar efectiv veneau unul dupa altul, iar pasagerii urcau non-stop… Oriunde in lume, as fi stat ore in sir, acum am stat 35 de minute, pentru ca efectiv… nu se astepta deloc. Se urcau pana se oprea si, la 5 secunde dupa ce autobuzul demara, altul intra la “incarcare”. Amazing!

Drumul pana la metrou a fost fara istorie. Cazuse noaptea peste insula, nu erau prea multe masini, doar autobuze gonind spre luminile Hong Kongului. Am ajuns la capat, la telecabina, unde nu ne-am putut abtine sa intram in mall. Unii cu shopping, eu cu ceva de mancat. Fusese o zi minunata. Si mi-a parut rau ca nu am stat mai mult… Inca o data viitoare de scris pe raboj!

Imagini Lantau

Metroul spre Lantau

Unde ne asteapta o cooooooada ca o Fata Morgana

Cand zici ca gata, esti la telecabine

Si decizi si ce tip de bilet sa-ti iei

Pac, inca un codoi !

Si tot speri ca o sa ajungi o data si o data

Dar toata asteptarea a meritat… sa plutesti deasupra apei

Iar peisajele sunt cu adevarat spectaculoase

Pentru pasionati, putem vedea si tot aeroportul de sus

Si mai sus !

Inca o poza „zburatoare”

In departare, apare Buda

Wow !

Din pacate, suntem aproape de sfarsitul cursei

Zona comerciala a fost construita ca un sat traditional model. Nu arata rau

Chiar deloc… si nici Buda nu e departe

Generali si zodiile lor… acesta e generalul meu din zodia Sobolanului

Asa ca ma apuc sa urc

Panorama e faina, lumea cam multa

Asta chiar ca arata intr-un mare fel !

Manastirea Po Lin

Langa manastire, zici ca e incendiu… dar e de fapt locul de rugaciune

Cum nu vreau sa ma afum, direct in curtea manastirii

La malul marii, la Tai O… din autobuz, direct pe vas

Calc-o, frate, calc-o !

Tai O insa este un sat cu adevarat autentic… asa arata multe sate in Asia

Acum urmeaza o serie de poze cu mancare traditionala chinezeasca. Habar n-am cum se cheama, daca stiti, spuneti-mi la comentarii

Bazarul gastronomic din Tai O

Un loc exceptional pentru poze artistice

Sa uscam niste chilli

Din pacate, soarele cam apune, trebuie sa ne retragem spre statia de autobuz

Nu inainte de a savura un apus aproape romantic

si apoi o coada de ziceam ca vom pleca a doua zi dimineata din Lantau !

[mwi-product sku=”TA006,A6,PORTAL002″ img_width=”200″ desc=”false” type=”add” btn_color=”blue” btn_link=”button” cols=”3″ ]