M-am sculat destul de habauc. Nu imi place sa dorm in timpul zilei, ma trezesc ametit. Oricum, eram mai bine decat dimineata cand ajunsesem la aproape 24 de ore nedormite (mai atipisem jumatate de ora pe cursa Doha – Muscat), iar afara soarele stralucea pe cer. De altfel, cand sunt plecat si e soare, pot sa fiu oricat de obosit, deodata ma simt plin de energie si gata de “cucerit” orasul. Oman, here I come !

Asa ca ne-am regrupat in receptie langa celebra statuie a calaretului arab (care se invarte imperceptibil, completand cercul la fiecare ora) si am sarit in taxi. Tinta era de data asta nu Mutrah, ci “Old Muscat”, unde se afla palatul regal. Cum va spuneam, capitala omaneza, Muscat, se intinde pe aproape 100 de kilometri de-a lungul coastei, fiind compusa din mai multe cartiere (foste sate unele dintre ele). Old Muscat este imediat dupa Mutrah si, dupa ce treci in viteza de-a lungul falezei, dupa ce vezi o mare poarta in fata, ai ajuns deja in Old Muscat! Vechiul oras a fost inconjurat de ziduri din secolul al XVI-lea, iar portile de intrare in oras erau incuiate pana in 1970 la apusul soarelui. Daca te prindea noaptea in afara zidurilor, ori dormeai in fata portii (rugandu-te sa nu fii atacat), ori puteai intra, dar doar daca aveai un felinar care sa-ti lumineze fata si sa fii recunoscut de cei din interior.

Una din primele reforme ale noului sultan Qaboos a fost sa demoleze portile si sa construiasca unele noi, largi, pe sub care pot trece masini 24 de ore din 24. Nu mai era cazul ca Muscatul sa se apere de dusmani in spatele unor ziduri de aparare! Taximetristul ne-a lasat la doi pasi de palatul regal si am stabilit o ora la care sa vina sa ne ia. Cica pe aici nu prea trec taxiuri (ma rog, nu e adevarat, dar orisicat, negociasem un pret bun). Asa ca am luat-o la pas prin vechiul Muscat.

Vechiul Muscat joaca acum rolul de sediu guvernamental. Peste tot, ministere in cladiri frumoase, traditionale (evident), care graviteaza in jurul palatului regal. Omanul este o monarhie absoluta, puterea legislativa, executiva si judecatoreasca fiind in mainile sultanului Qaboos al Said. Cum ziceam, Qaboos a fost un sultan luminat, reformator care a impins, in doar 40 de ani, Omanul din secolul al XVI-lea in secolul al XXI-lea. De ceva timp exista un Parlament bicameral, in care membrii camerei superioare sunt numiti de sultan dintre “omanezii proeminenti” si are caracter consultativ, iar membrii camerei inferioare sunt alesi de popor si acceptati de sultan, avand tot un rol relativ consultativ. Justitia este bazata pe sharia, dar nu in forma ei extrema – cel putin, asa mi-a zis ghidul care, zambind, a spus ca Omanul ar fi plin de ciungi cu mainile taiate… ei, nici chiar asa.

Desi Omanul a avut un secol XX deplorabil, istoria il evidentiaza ca fiind poate cel mai de succes stat arab. Spre deosebire de celelalte sultanate, emirate, seicate sau ce Allah au mai fost, Omanul nu a fost cucerit de Imperiul Otoman. Dupa ce s-a eliberat de persi si de califii din Bagdad, omanezii au avut de furca cu portughezii care au cucerit Muscatul si l-au detinut timp de aproape doua secole. Portughezii nu erau prea interesati de Oman, pentru ei era doar un desert fara intrebuintare, dar aveau nevoie de Muscat pentru a-si asigura liniile marine care legau Portugalia de posesiunile asiatice mult mai valoroase din India, Malaysia, China, Portugalia si Ceylon. Acum ca si atunci, unul dintre cele mai importante trasee marine trece prin buza Omanului care construieste o infrastructura portuara care sa ia fata Dubaiului. Dubaiul a construit si el un port, cum altfel, cel mai mare din lume, dar nu stiu cat se justifica… Golful Persic se inchide mai sus de Dubai, iar daca iranienii se supara putin, pot inchide stramtoarea Hormuz si atunci pe unde sa mai treaca navele… in rest, de ce ar face vasele care leaga China de Europa o tura de cateva sute de kilometri pana in Jebel Ali?

Ajung in fata Palatului Regal. Prima reactie de surpriza totala. Nu pentru ca nu este nici acesta prea grandios (legea sultanului se aplica pana si sultanului), ci pentru ca exteriorul arata foarte similar cu imensul lobby din interiorul hotelului Burj-al-Arab din Dubai! Exact aceleasi coloane in forma de lotus de culoare albastra si aurie. Hmmm, oricat s-ar lupta sultanul sa pastreze autenticitate arhitectonica a Regatului, mai arunca o privire si pe la vecinii cei vanitosi :).

In fata Palatului, perpendicular pe gardurile de fier forjat (se vede ca omul a facut facultatea prin UK) se afla o promenada inconjurata de coloane. Initial, am crezut ca respectivele coloane ascund ceva, probabil magazine, da de unde… De altfel, se vede ca Old Muscat nu prea mai e locuit… nu am vazut magazine de niciun fel, doar ceva banci, muzee si, evident, zidul de aparare, intrerupt din cand in cand de turnuri de aparare. Cand au venit portughezii aici, si-au inconjurat posesiunile cu turnuri de aparare, iar localnicilor le-a placut ideea mult, asa ca astazi aproape nu e localitate cat de cat importanta sa nu aiba un fort si turnuri de aparare.

Am pornit apoi la picior prin districtul ministerial, unde era o liniste tipica inceputului de weekend. Desi era joi, ora 17:00, nici picior de angajat nu se simtea prin minister, chiar si paznicii se simteau prost ca inca mai sunt prin zona. Am intrat intr-o moschee la fel de pustie (omanezii sunt, de altfel, foarte credinciosi, peste tot gasesti moschei, iar locul cel mai interesant unde poti gasi o moschee sunt benzinariile… ca si la noi, la benzinarii gasesti un mic supermarket, o cafenea, eventual cineva care sa-ti spele masina si cam la fiecare benzinarie mai marisoara, o moschee. Cand vine ora rugaciunii, oamenii trag la benzinarie, se roaga si pleaca mai departe!

Taxiul ne-a asteptat la ora agreata si am decis sa nu ne intoarcem la hotel, ci la Mitrah, acolo unde se afla faleza pe care ne plimbaseram de dimineata. Nu, nu mergeam la piata de peste, cred ca era deja inchisa, urma sa vizitam Bazarul, principalul bazar oriental din Muscat. Dupa ce taxiul ne-a lasat in fata lui, am patruns intr-un spatiu foarte similar cu numeroasele bazaruri pe care le-am vazut de la Istanbul la Teheran si de la Cairo la Shiraz. Ca peste tot, locul stralucea de curatenie, vanzatorii te trageau la ei in magazin, dar fara sa fie agasanti, iar bazarul era, evident, de dimensiuni mici… nimic in Oman nu te surprinde prin dimensiuni. Produse ca peste tot – văluri, covoare, haine traditionale, curmale. Un produs tipic omanez este insa tamaia, inca din Antichitate omanezii traind bine mersi din comertul cu tamaia necesara la slujbele religioase din diverse religii. Ma rog, intre timp petrolul a luat locul tamaii, dar daca te duci prin bazar, peste tot o sa miroasa a tamaie. In schimb, preturile nu sunt la fel de prietenoase ca in India sau in Iranul invecinat. Pur si simplu, Omanul e mai scump, este o tara destul de scumpa. Chiar si la taxiuri, daca faci un calcul, taxiul costa cam 3,6 lei/km, in timp ce benzina este 0,120 riali, adica fix 1 leu/litru!

Ne-am plimbat prin bazar, am cumparat curmale, fetele si-au mai luat basmale si “pashmina shawl” – c-or fi pashmina sau nu, doar Allah poate sti, cert este ca aratau bine si in ultima instanta asta este cel mai important. Mi-am incercat mana la negociat, nu eram bine incalzit, nu am fost prea multumit de pretul scos, dar zilele urmatoare am devenit mai agresiv si deci am scos preturi mai bune :).

Cum n-aveam chef sa ne intoarcem la hotel sa mancam, am intrebat un taximetrist unde sa mancam ceva traditional. Intr-un cor antic, toti taximetristii au rostit un nume pe care nu l-am inteles. Asa ca dupa ce s-au inteles intre ei, unul chiar ne-a dus pana acolo pentru cativa riali. E drept, nu a nimerit-o din prima, am ajuns in fata unei pizzerii, dar pana la urma ne-a depus in fata lui Bin Ateeq Restaurant, iar deasupra intrarii trona mare “Omani food”. Bun asa.

In interior, departe de stralucirea si luminile din centru, am fost invitati intr-o camera cam semiobscura cu un mic televizor imprumutat de la Muzeul Electronicii (Slava Domnului, era inchis si a ramas tot timpul pana cand am parasit incinta), fara mese, fara scaune, doar cu un covor pe jos. Traditional am vrut, traditional aveam. Oricum, era cool sa mancam pe jos. Am primit si meniurile si am descoperit o groaza de denumiri de mancaruri din… India! Ei bine, cu India atat de aproape, Omanul este locul ideal unde humusul sa se intalneasca cu chicken tikka! Asa ca am comandat si cate ceva levantin si cate ceva indian, ca doar mancare omaneza este… si, evident, o cina atat de copioasa nu putea sa nu fie stropita cu limonada cu menta. De abia cand am plecat mi-am dat seama ce bine ar fi picat o bere islamica cu rodii, dar ma voi razbuna la o benzinarie pe autostrada.

Nu vom mai sta prea mult. Dupa ce am dat o tura prin gradina hotelului pentru poze (ocazie cu care am aflat ca as avea voie sa fac doar o singura poza – Allah stie ce-o fi prin mintea rasucita a GM-ului de la maretul hotel Hyatt), am picat ca rupt in pat… De a doua zi aveam parte de un sofer-ghid cu care vom descoperi Omanul. Conform planului initial, a doua zi urma sa vizitam Muscatul, dar, fiind vineri si zi libera, ni s-a propus sa mergem prin zona montana unde sa vedem si o piata traditionala de vite. In fine, nu prea mi-a convenit pentru ca as fi dorit sa vizitez maretele forturi din interior, dar am aflat ca barem Nizwa Fort era deschis publicului, asa ca nu am mai putut comenta nimic. La piata, la cumparat capre!

Imagini Muscat

Cam asa arata centrul orasului

Nu, nu e o naveta spatiala extraterestra, ci o „cadelnita” traditionala omaneza in care se arde tamaia

Poarta Muscatului !

Vechile ziduri ale cetatii inconjoara vechiul oras

Promenada din fata palatului regal

Insemnul dinastiei omaneze

Iata Palatul Sultanului de Oman. Aduce cu interiorul de la Burj al-Arab !

In desert, iarba si florile sunt o exprimare a bogatiei !

Gardul Ministerului Apararii

Si minaretul de la moscheea de langa Palatul Sultanului Qaboos

Interiorul este chiar frumos ! Alegerea culorilor – mai mult decat inspirata !

Un vas cu turisti in golful de langa Palatul Sultanului

Si spatele palatului

Inapoi, in Mutrah

E timpul de un pic de shopping. Unde altundeva decat la Mutrah Souq !

Bazarul… clasic Dar foarte curat si linistit

Omanezii poarta niste fesuri chiar haioase ! Mi-am luat si eu una

pentru cei dezbracati

pentru colectionari

Tamaia, aceasta bogatie a Omanului inainte de descoperirea petrolului

E timpul pentru ceva mancare omaneza – Bin Ateeq Restaurant recomandat de toti soferii de taxi din Muscat (or da comision ?)

Sala de mese Ma rog, masa e un covor !

Ce sa mancam ? Ce sa bem ?

Cam multa mancare indiana. Si asta zic ca e restaurant omanez ??? (pentru cei curiosi, 1 rial = 2 euro)

In asteptarea cinei !

Pofta mare !

Si seara, inapoi la Hyatt. In fine, o noapte dormita !

Am vizitat Omanul la invitatia celor de la Qatar Airways care au invitat trei bloggeri de travel din Romania pentru a descoperi aceasta destinatie. Se poate zbura la Muscat de 5 ori pe saptamana via Doha, iar conexiunea oferita de Qatar Airways este cea mai scurta dintre toate optiunile.