Nu stiam ca in largul tarmului omanez se afla niste colonii destul de mari de delfini. Am aflat la Muscat, iar la propunerea Ligiei evident ca m-am raliat. Din pacate, nu am avut timp sa stam o noapte in Sur pentru a vedea cum broastele-testoase isi depun ouale pe plaja, dar cand am auzit ca la doi pasi de noi putem vedea delfini, am sarit cat colo… Si nu am fost singurul, toata gasca a fost entuziasmata, asa ca ghidul nostru, Ahmed, a dat vreo doua telefoane si a aflat amanunte. Costa 12 riali (22 de euro) si dureaza vreo 2–3 ore. Minunat!

Totusi, trebuia sa fim la ora 10 in port, iar conform programului zilei mai trebuia sa vedem si Moscheea Qaboos. Si cum sa ratam cel mai important monument din Oman? Asa ca ne-am sculat dis-de-dimineata si la 8 eram deja in drum spre mareata moschee.

Spre deosebire de vecinii lor din Emirate unde, cel putin in marile orase nu vezi prea multe moschei, in Oman lumea este mult mai credincioasa. Vinerea, aproape la fiecare moschee erau zeci sau sute de masini parcate, iar in benzinarii gasesti moschei pentru cei aflati pe sosele. In schimb, omanezii, majoritatea musulmani-ibaditi, sunt foarte toleranti si nu se amesteca in luptele de secole dintre sunniti si siiti. Evident, si sultanul Qaboos, bun credincios la randul sau dupa ce a terminat de construit sosele, scoli si spitale, s-a pus pe construit si moschei. Cam fiecare localitate cat de cat se mandreste cu o moschee Sultan Qaboos (fara nicio indoiala, cea mai falnica din fiecare urbe), unele de abia terminate, altele in curs de construire. Si, nici nu se putea altcumva, cea mai mare, cea mai mandra si cea mai faimoasa dintre toate este cea din Capitala, cladire care atrage mii si mii de pelerini din toate orasele Omanului in fiecare vineri.

Intr-o zona in care vanitatea este la ordinea zilei si orice seic sau emir doreste sa aiba “cel mai” sau sa construiasca “cea mai”, sultanul Omanului a fost neasteptat de modest. A avut si el o dambla – sa aiba cel mai mare covor manual din lume si acesta este covorul din Moscheea sa (are 1,7 miliarde noduri, cantareste 21 de tone si a fost tesut in Iran). Ei bine, chiar si asa, recordul a fost batut de emirul din Abu Dhabi, care atunci cand a construit moscheea Sheikh Zayed a decis ca, daca nu poate avea cea mai mare moschee din lume (acest record este rezervata moscheii din Mecca pentru totdeauna), cel putin sa aiba cel mai mare covor si a facut unul mai mare decat cel din Muscat. Oricum, un lucru frumos nu trebuie sa fie in mod neaparat si cel mai mare… asa ca, de fapt, nici nu mi-a pasat ca am pasit sau nu pe cel mai mare covor din lume, pur si simplu m-a fermecat frumusetea arhitectonicii moscheii.

Intr-un oras unde exista asa de mult spatiu, era normal ca si complexul moscheii sa se intinda serios. Evident, imediat dupa intrarea unde femeile (dar si barbatii) primesc haine corespunzatoare in caz ca nu vin imbracate prea decent, am parcurs o gradina ampla pentru a ajunge in fine la prima moschee, cea dedicata femeilor. Este o cladire mai mica, poate gazdui doar 700 de credincioase, dar calitatea si atentia la detaliu pentru arabescurile din piatra sau lemn sunt de varf! Apoi, trecem si la moscheea barbatilor, un pic mai sus, dar, evident, mult mai mare – Ahmed ne spune ca e musai ca barbatii sa se roage la moschee, femeile se pot ruga si acasa, Allah le vede si acolo, de aceea moscheea femeilor este mai mica decat cea a barbatilor.

Calcam pe maretul covor (e drept, e acoperit cu altceva de material textile), insa cu ochii pe sus… Moscheea din Muscat se poate alatura fara nicio problema altor moschei monumentale pe care le-am vazut prin Casablanca, Abu Dhabi sau Damasc… o munca minutioasa, un spirit artistic deosebit, un interior care, desi monumental, nu te striveste prin grandoare… sau, cel putin, nu pe mine.

Dar ceasurile erau inaintate si mai trebuia sa dam o tura si pe la Centrul de Studii Islamice din cadrul moscheii. Acolo, ne-a asteptat o doamna, soacra de romanca maritata cu un omanez prin Muscat care ne-a explicat (mai mult la fete) cum e cu femeile prin Oman. Adriana a scris mult mai pe larg decat mine, asa ca aruncati o privire pe articolul ei. Doamna ne-a trecut in revista principiile Islamului, practic un ABC al religiei, iar la sfarsit ne-am umplut sacosele cu brosuri de prezentare in limba engleza… pentru mai tarziu!

Pentru ca Ahmed ne tot gonea pentru ca pe la 10 trebuia sa fim la Muscat Marina, initial am crezut ca locul de imbarcare este in Mutrah, langa vaporul Sultanului, dar cum am trecut in viteza si prin Mutrah, si prin Old Muscat, am descoperit un alt golf in care erau trase cateva zeci de ambarcatiuni. De aici pleaca toate vasele de placere, cele care fac turul coastei, vase de pe care poti sa pescuiesti, sa faci snorkeling, ma rog, tot ce ti-ai dori sa faci pe mare. Oricum, in fata capitaniei, niste afise aliniate cuminti ne prezentau toate ofertele – e drept, ofertele de „dolphin watching” pareau cele mai populare!

Dupa ce Ahmed a mai vorbit cu doi tipi pe acolo, ne-am imbarcat pe un vas de dimensiuni relativ mici. E drept, mi-era un pic teama ca ne va urca pe una din barcile acelea mari cu zeci de pasageri, dar nu a fost cazul. Iahtul era modern si initial am crezut ca vom fi doar noi cinci, dar a mai aparut inca o familie – sot, sotie si copii. Dupa ce am stat la coada la bagat motorina, il capitano a bagat vitezaaaa… In cateva minute ne-am indepartat de coasta de nici n-o mai vedeam, iar ca bonus, am trecut in viteza pe langa ditamai broasca-testoasa-gigant care plutea linistita pe Marea Arabiei… Barem am vazut o broasca in habitatul ei daca nu avem sansa sa le vedem pe plaja de la Sur!

Dupa vreo 15–20 de minute de viteza si adrenalina, iaca am ajuns in zona cu delfini. Se vedea de departe pentru ca vreo 10–15 nave ii cam haituiau pe bietii delfini! Dar imaginea cu aripioarele lor iesind din mare sau sarind jucausi de colo colo ne-au entuziasmat.Barca noastra manevra printre alte barci, in cautare de delfini si, la un moment dat, ca la un semn, celelalte barci au disparut. S-or fi intors in port, or fi plecat in alta directie, este evident ca ochii mei nu urmareau barci, ci aripioare de delfin – mai indepartate sau mai apropiate.

Capitanul salupei ne spune ca, uneori, daca ai noroc, delfinii iti urmaresc barca si se joaca in jurul ei. Inshallah! Si acel moment magic chiar apare… deodata, nici noi nu stim de unde, in jurul barcii noastre apare un intreg clan de delfini… sa fi fost 10, sa fi fost 20, nu stiu. Dar nu conteaza. Conteaza ca, pentru aproape jumatate de ora, numerosi delfini s-au harjonit in jurul barcii noastre, la picioarele noastre, iar incantarea celor de la bord a fost maxima. Adevarul este ca eram extrem de speriati ca superbele inotatoare sa nu se loveasca de vasul nostru, dar desi se apropiau periculos de mult, il evitau cu mare maiestrie… Sub ochii nostri, delfinii sareau strengareste, se intreceau cu vasul, se zbenguiau… Unii pe sub apa, altii sarind din ce in ce mai des… A fost una din acele experiente pe care nu o sa le uiti.

Dupa ce delfinasii ne-au abandonat, probabil mai au si alte lucruri de facut decat sa se harjoneasca in jurul barcilor turistice, ne-am indreptat spre coasta pentru a descoperi plajele ascunse printre stanci.

Cineva m-a intrebat zilele trecute despre plajele din Oman. Omanul nu are o industrie de “turism de litoral”. Nu prea exista hoteluri la mare cu plaja. Exista doar cateva, dar, in mod evident, nu exista nicio statiune gen Mamaia, Nisipurile de Aur, Bodrum etc. Nici macar Dubai nu are, chiar si plajele din Dubai nu prea sunt amenajate. In schimb, Omanul (nu foarte departe de Muscat) are niste plaje salbatice, cu o apa minunata si complet necomerciale (adica nu vor veni la voi negustorii de papuci, scrumbii sau pashmina shawls, dar nici nu veti avea parte de sezlonguri cu umbrele decat daca le aduceti de acasa). O parte le-am trecut in revista din barca, dar, din pacate, ceasurile erau inaintate si turul se cam incheia. De fapt, noi ne dusesem sa vedem delfinii si plimbarea de-a lungul coastei a fost un bonus.

Am ajuns si in dreptul hotelului Shangri-La si Ahmed ne-a spus ca aici a locuit Michael Jackson perioade destul de lungi. Si el il vazuse pe Michael Jackson care se putea plimba linistit prin oras, fara ca lumea sa alerge dupa el si fetele sa lesine. Se spune ca se plimba foarte des prin bazarul din Muttrah si ceea ce l-a fericit in Oman a fost ca era tratat ca o persoana normala, obisnuita, nu ca un superstar. Si il cred… e nasol sa nu poti iesi pe strada de la varsta de 10 ani si lumea sa te alerge pentru un autograf, o poza, sa te atinga.

Am trecut apoi pe sub arcul natural de langa Shangri-La si dupa cateva minute am ajuns, din pacate, inapoi in port. Sincer, a fost o zi minunata si mi-era teama ca am atins varful experientei Oman. Noroc ca nu a fost asa, pentru ca zilele urmatoare voi merge in desert sau de-a lungul wadi-urilor din pustiu!

Oricum, ziua nu era terminata, de abia era pranzul, asa ca am ramas in oras si am hotarat sa iau Muscatul la picior. Asa simti un oras. Am facut vreo 10 km, probabil, de-a lungul falezei din Muttrah, apoi am incercat sa ma catar sus, la monumentul tamaii, din pacate era inchis, dar am descoperit un parc plin de familii cu copii (era sambata, ultima zi a weekendului), atat omanezi, cat si indieni care jucau cricket la umbra unor palmieri. Am trecut pe sub celebra poarta a Muscatului, am cautat muzeul portii, dar nu l-am gasit, insa in cele din urma am ajuns la Bait al Zubair, un mic muzeu de istorie recenta a Omanului… Din pacate, fotografiatul in interior era interzis, asa ca nu va pot arata poze cu haine traditionale omaneze (care sunt teribil de colorate, nu negrul acela pe care ni-l inchipuim), despre vasele lor care au colindat tot Oceanul Indian si multe alte lucruri.

Seara am petrecut-o la o terasa plina de omanezi pe malul marii. Desi stateam la Hyatt, masa nu era inclusa, asa ca am cautat un restaurant la un pret rezonabil si l-am gasit la 5 minute de mers pe jos, pe malul marii. O terasa cu mancare levantina, cu humus si labneh, cu babaganej si limonada cu menta si, mai ales, cu shisha… Si cum sa ma duc in Orient si sa nu beau o shisha… asa ca le-am corupt si pe fete si am impartit o shisha de menta si una de portocale. Aia de menta, fresh, cea de portocale mai aromata, dar, oricum, la final am plecat tare ametiti si razand cu gura pana la urechi. Oare de ce?

Delfinii din Marea Arabiei si Muscat

De dimineata, la Moscheea Sultan Qaboos

Intr-o tara cu atata teren disponibil ca Omanul, evident ca gradinile moscheii nu pot fi decat maaaaari

In fata moscheeii femeilor

Si in interior

Ahmed le povesteste doamnelor cum e cu religia islamica

Si principala moschee… nu este imensa, doar mare si cu un design minunat

M-au impresionat mai ales candelabrele

Mihrabul, aceasta este directia spre Mecca !

La centrul de studii islamice.. un ceai, niste curmale

si un curs introductiv despre Islam… care sunt cei 6 stalpi ai credintei

Daca vrei sa afli mai multe, numeroase materiale gratuite

Fuga spre port – trecand prin cartierele Muscatului

Muscat Marina

Ofertele diverselor agentii de turism din port

Ahmed ne-a gasit barca !

E timpul sa ne pregatim de rendez-vous-ul cu delfinii. Or veni ?

Intre timp, mai multi fani si fane de jetski

Si cu rezervorul plin, am plecat ! Cu toata viteza !

Pfff… ce inghesuiala !

Gata de vanat delfini… Evident, cu aparatul de fotografiat !

Uite unul ! Ce frumos sare !

Inca 2 !

Yupiiiii !

Si in fine, momentul magic… delfinii vin sa se harjoneasca pe langa barca !

Uite asa de aproape sunt !

La picioarele noastre ! Delfinas, sa nu te lovesti de barca !

Coasta plina de stanci si plaje secrete de langa Muscat

Ma rog, nu chiar secrete, dar nici pline !

Daca vreti un pic de snorkeling… se rezolva !

Hotel Shangri-La. Aici a locuit Michael Jackson timp de 45 zile

Din ghidusiile naturii

Capu jos, Ligia !

Intr-un sat de pescari, intr-un loc fara nume

Finalul excursiei… inapoi la Muscat Marina

Inapoi, in Mutrah… nou si vechi pe faleza Marii Arabiei

La drum spre Old Muscat

Farfuria zburatoare

O moschee de cartier

Muzeul Bait-al-Zubair

Palatul Majestatii Sale

Kebab, Sir !

The Shisha Challenge

 Adriana, ea e campioana ! A reusit sa scoata fum pe nari fara sa se innece !

Am vizitat Omanul la invitatia celor de la Qatar Airways care au invitat trei bloggeri de travel din Romania pentru a descoperi aceasta destinatie. Se poate zbura la Muscat de 5 ori pe saptamana via Doha, iar conexiunea oferita de Qatar Airways este cea mai scurta dintre toate optiunile existente.