Imi place foarte mult cu balonul. Pana la experienta Cappadocia, am mai fost cu balonul de doua ori – o data deasupra savanei Kenyei in Parcul National Masai Mara si o data in Laos, deasupra zonei carstice Vang Vieng. In ambele cazuri, am avut parte de amintiri memorabile…. Nu neaparat ca am avut niste mici incidente, ci imi aduc aminte doar sentimentul de a pluti deasupra unor spatii ample, a unor peisaje superbe, iar in cazul Kenyei, deasupra turmelor de zebra, girafe sau elefanti, pascand netulburate in vastele campii ale riftului african. Asa ca nu e de mirare ca de abia asteptam zborul cu balonul peste Cappadocia.
Cum spuneam, in ambele zboruri am avut niste mici incidente. In cazul zborului din Kenya, am decolat perfect, totul a mers ca pe roate, doar ca, in zbor, pilotul nostru, British cu accent oxfordian, a inceput sa vrajeasca o tipa din grup si, la un moment dat, s-a prins ca a zburat prea sus si prea departe. Ups… balonul se indrepta in viteza spre… Tanzania, iar daca aterizam acolo, pilotul nostru ar fi avut niste mari probleme. Probabil si noi ar fi trebuit sa dam cu subsemnatul, in loc sa alergam dupa rinoceri si lei, dar el probabil s-ar fi trezit si cu amenda si suspendarea licentei de pilot. Balonul cu aer cald se poate manevra sa urce si sa coboare, miscarile pe orizontala sunt in general dictate de vant, asa ca baiatul nu putea pur si simplu sa intoarca balonul sau sa-l incetineasca J Asa ca ne-a avertizat ca vom avea parte de o coborare cam abrupta… si, intr-adevar, am inceput sa coboram rapid… in momentul in care solul se apropia in viteza, o pala de vant il cam impiedica sa puna nacela pe sol, asa ca instinctiv ne-am ghemuit in nacela fix cum am vazut de atatea ori la instructiunile de securitate ale companiilor aeriene – asa numita pozitie “brace”. Nacela a agatat un lastar, s-a rasturnat si s-a tarat pe pamant pana cand intr-un tarziu s-a oprit… Eram la circa de 200 de metri de paraul care delimita granita dintre Kenya si Tanzania… N-aveam insa nici pe dracu si, dupa ce ne-am extras din nacela, am inceput sa topaim in jurul ei prin savana africana.
Ani mai tarziu, in Laos, am luat un balon care decola din Vang Vieng. De data asta, balonist chinez, ca toti clientii de altfel. Balonul s-a ridicat linistit, dar cand am intors capul am vazut ca se indrepta direct in coroana plina de frunze a unui copac. Am putut doar sa strig “take care” si sa cobor in nacela… Evident chinezii nu au priceput nimic si au luat copacul in plin J . Apoi, aterizarea a fost parfum!
Cand a sunat ceasul m-am intrebat de ce naiba am pus zborul cu balonul fix a doua zi dupa zbor. Motivul era simplu – daca nu e vreme buna, nu se zboara, te pune pe un zbor a doua zi. Si astfel aveam trei posibilitati de a zbura cu balonul. La nici 10 minute dupa ce a inceput sa-mi sune telefonul, a inceput sa cante si muezinul de la moscheea de vis-à-vis… evident, din toata puterea megafoanelor! Hm… se pare ca ma voi trezi dis-de-dimineata in fiecare zi.
Ne-a luat un microbuz si am tulit-o spre Goreme, oraselul din care decoleaza sute de baloane in fiecare dimineata (cand nu bate vantul). Asteptam cu sufletul la gura sa vad primele baloane in curs de umflare si am vazut cateva la margine de drum. Goreme este centrul zonei cu formatiunile geologice care au facut Cappadocia faimoasa… iar dupa diverse delusoare cu forme stranii, apar primele baloane la umflat. La un moment dat, dubita noastra paraseste soseaua si ajungem intr-o zona unde se umfla vreo 6–7 baloane. Coboram pentru niste cafea, ceai si prajiturele si apoi, dupa ce suntem repartizati la balonul corect, sarim din nou in dubita sa ajungem la balonul nostru.
In ultima tura, incep sa realizez cat de multe baloane sunt cu adevarat in Cappadocia. Dupa fiecare colt de deal, se vedeau vreo doua baloane la umflat, de toate culorile. Pana la urma, am ajuns intr-un soi de poienita unde se umflau doua baloane verde-albastru ale celor de la Kaya Baloons https://www.kapadokyakayaballoons.com/?lang=en … de jur imprejur, plin de baloane… O atmosfera incredibila.
Ne-am urcat in balon. O nacela mare in care intrau 20 de persoane cu 5 compartimente – cate 5 persoane in fiecare compartiment, plus unul pentru pilot, mecanism si butelii cu gaz. Daca, in Kenya si Laos, aglomeratia din cer era minima (in Kenya, cred ca am mai vazut inca doar vreo 3–4 baloane pe toata bolta cereasca, iar in Laos, am zburat cu unicul balon care se ridicase in acea dimineata), aici, in Cappadocia, ai parte de un adevarat ambuteiaj de baloane. Cred ca exista un soi de turn de control pentru ca permanent, pilotul nostru, Murat Cioban, vorbea la o statie cu alti piloti si cu cineva care parea sa fie coordonator. Ne-am ridicat de la sol, dar vreo 10 minute, ne-am tot fatait la altitudine foarte joasa pentru a evita alte baloane – ba era unul deasupra noastra, ba erau cateva langa noi… in cele din urma, Murat a gasit culoarul favorabil si a tasnit spre vazduh!
Sub noi, a aparut fascinanta panorama a vaii Goreme… din pacate, am avut ghinion, un mare nor s-a pus deasupra regiunii (desi de jur imprejur, era un cer degajat si, pana la aterizare, nu am avut parte de un soare care ar fi facut intreaga experienta mult, mult mai frumoasa!)… si experienta este cu adevarat formidabila. In aerul fresh al diminetii (ma asteptam sa ne fie frig, dar fiind foarte aproape de focul care incalzea gazul, nu mi-a fost deloc frig), deasupra unui peisaj de basm, plin cu zeci si zeci de formatiuni stancoase spectaculoase, printre zeci si zeci de baloane, probabil am depasit numarul de 100 de baloane colorate care au zburat deasupra noastra.
Zborul a fost incredibil de lin… am plutit cu eleganta peste oras, peste stanci, peste alte baloane, peste campie… Am tot asteptat aparitia soarelui, dar nu a fost sa fie, in schimb, ne-am bucurat de acest peisaj multicolor.. Si evident ca nimeni nu a perceput cand ora de zbor se apropia de terminare… doar cand am inceput sa ne apropiem de sol si sa vedem masinile care trageau dupa ele o platforma pozitionandu-se undeva in plin camp… Oare cum o fi aterizarea din Cappadocia? In Kenya, a fost fortata, cea din Laos a fost lina in plin camp.. . Ei bine, in Cappadocia a fost incredibila… Mr. Murat a aterizat cu nacela fix pe platforma trasa de automobil… o aterizare incredibila la punct fix a unui mare meserias… si, uitandu-ma in jur unde aterizau destule baloane, am descoperit ca toti aterizau direct pe platforma sa nu se mai chinuiasca sa urce nacela pe platforma (dezumflat, balonul este foarte mic si usor, dar nacela e grea!). Si pentru ca distractia sa fie inca mai tare, am continuat drumul trasi de automobil cu toti 20 in nacela! Din pacate, nu a durat prea mult aceasta plimbare cu nacela, ca ne-am oprit undeva in camp pentru “champagne party”.
Am coborat toti din nacela, turcaletii au aranjat o masa relativ festiva, au scos pahare, vreo 3 sticle de sampanie (cred ca era din aceea saudita, fara alcool), comandantul le-a deschis si apoi ne-a oferit diplomele de rigoare. Colectia mea de diplome de balonist creste… Ceremonialul nu a durat prea mult, asa ca ne-am imbarcat cu totii in microbuzul care se prezentase si el prompt si am demarat spre hotelul nostru din Urgup unde ne astepta… micul dejun! Era foarte devreme dimineata, dar parca trecuse o zi intreaga! Si ziua nici nu incepuse!
Nota: Am fost in Cappadocia intr-o excursie din seria “Haideti cu Imperator in …” impreuna cu 17 cititori ai blogului. Excursia a fost organizata cu ajutorul Explore Travel care mai ofera inca o tura similara in Cappadocia in weekendul lung de Rusalii. Citeste amanuntele aici.
Imagini – baloane in Cappadocia
La prima ora, se umfla baloanele
Asa ca e timp de putina odihna inainte de marele zbor
Peste tot, baaaaaloane !
Unul din astea 2 va fi al nostru 🙂
Pe unde intorci capul, baloane care se umfla
Comandantul aeronavei, cpt. Murat Coban !
Prometeu !
Ma urc in nacela. Nu e loc de intors 🙂
Gata pentru decolare
Suntem gata de decolare !
Unii au plecat deja
Chiar si vecinii nostri
Gata ! Up in the air !
Eu si 2 Monici 🙂
De dupa vai, baloane, baloane
Rasare soarele… din pacate, un nor mare s-a intins peste zona Goreme
Asta este impresionant la Goreme… cate baloane decoleaza !
Zbor deasupra unui cuib de stanci
Aterizare la punct fix
Cu un ajutor de la sol
Iese soareleeee !
A iesit soarele taman dupa ce am aterizat… dar si asa, momente memorabile !
Asa arata balonul nostru la sol si fara nacela
E timpul pentru sarbatorire – un pahar de sampanie va rog
Am primit si diploma 🙂
Pe drumul spre casa printre baloane
Superb!
Uneori intreaga noatra viata este o “radiografie”a sufletului,mintii,inimii si cugetului,dincolo de toate stachetele perfectiunii,de dezamagirile si durerile insuccesului de bucuriile sufletului si ale inimii.,pe care de cele mai multe ori le consideram mult prea inalte,uneori greu de depasit,greu de abordat,in inaltarea nostra spre idealuri,mai bune,mai luminoase,mai prospere cu dorinta de a ne autodepasi si de a atinge perfectiunea.Mereu suntem dornici de a cunoaste oameni noi,de exceptie,deosebiti,dorinta de a cunoaste civilizatii noi,alete popoare,diferite alte religii,gandiri trecute si prezente ale tarilor si popoarelor pe care le vizitam.Fiecare dintre noi la un moment dat in aceasta viata realizam o “arhivistica”,pe care o materializam mai mult sau mai putin constient,prin cele mai bune si frumoase fotografii pe care le regasim “utopic” in mintile si sufletele noastre,prin oamenii de exceptie cu care venim in contact,prin amabilitatea si generozitatea lor in tot si toate prin rabdarea de care dau dovada in meseria aleasa.Anul acesta am avut parte de un prim concediu minunat,de exceptie,intre 18-23 martie 2019,pentru prima data in Turcia,pentru prima data in Capadocia.Aceasta excursie de exceptie am facut-o alaturi de sotia mea Adela-Mariana.Desi am mai vizitat si alte tari,sincer va spun nu mai credeam ca mai exista oameni si omenie in adevaratul sens al cuvantului,ca nu mai pot intalni profesionisti cu multa rabdare,cu atat de vaste cunostinte in toate domeniile,care sa faca o simbioza intre poporul roman si poporul turc tinand cont de trecutul istoric al celor doua popoare.Nu credeam ca pot exista oameni cu atata rabdare,devotement,vocatie pentru meseria de ghid.Dar de data aceasta norocul a fost maxim in sens pozitiv pentru ca am intalnit nu unul ci trei oameni,un adevarat “echipaj de exceptie” in persoanele minunatilor domni: ADALI DINCER,FUAT KOCABAS si MEHMET.Cu ajutorul lor am vazut si cunoscut Capadocia trecuta si prezenta.Cuvintele sunt mult prea putine si sarace pentru a-mi exprima atat eu cat si sotia mea multumirile si recunostinta pentru cei care ne-au delectate in aceasta excursie.Am prins in acest fel curajul de a avea curajul si increderea ca exista si oameni minunati si nu in ultimul rand dorinta de a merge din nou in Turcia si de ce nu de a revedea Capadocia condusi de acelasi echipaj destoinic.Multumiri pentru explicatiile foarte competente,de ultima ora si la obiect date de destoinicul Domn Ghid ADALI DINCER,in varsta doar de 28 de ani, un adevata”soldat sanatos”,si la propriu si la figurat asa cum distinsul nostru ghid turc,vorbitor impecabil al limbii romane ne-a spus ca fiecare nume,cuvant scris sau pronuntat in limba limba turca are o anumita semnificatie si traductibilitate.Nu putem uita si nici subestima pe ceilalti domni FUAT KOCABAS-ghidul licentiate,si nici pe Domnul MEHMET-soferul autocarului un adevarat capitan care a parcurs zilnic sute de kilometric,un om cu experienta profesionala deosebita in ale carui maini noi cei 28 de turisti romani ne-am incredintat vietile pe intreg parcursul acestei excursii.Am aflat multiple lucruri care nu pot fi gasite pe net.Am fost binecuvantati de prezenta dumneavoastra,de onoarea de a fi alaturi de noi,de a va fi musafiri in aceasta saptamana de martie a anului 2019 in itinerariul prin Capadocia.Stimate Domnule ADALI DINCER va multumim din suflet pentru sarmul dumneavoastra,pentru pentru povestile minunate cu care ne-ati delectate si incantat in toate aceste zile in care am fost oaspeti in Capadocia.Ati stiut din noianul imens de opere de arta,vestigii trecute si prezente din religia trecuta si prezenta a Turciei,din istoria tarii dumneavoastra sa alegeti ce a fost mai reprezentativ si sa le “aliniati” cu mare dibacie,fara nici o oboseala(cel putin aparent desi era vizibil acest lucru pe fata dumneavostra),intr-o compozitie remarcabila care ne-a mers la suflet.A fost un adevarat recital de informatii cu insertii de “lumina”,cultura,literatura,istorie,si consideratii religioase care ne-au incantat si delectat sufletul,mintea si inima.Recomand cu caldura si din toata inima CAPADOCIA, recomand din tot sufletul si cu toata increderea sarmantul ghid turculet ADALI DINCER care sper sa ne fie oaspete mie si sotiei mele,sa ne revedem din nou si cat mai curand ori in ROMANIA ori in TURCIA.
Multa sanatate distinsilor Domni:DINCER ADALI,FUAT KOCABAS, si MEHMET si cat mai multi turisti in grija dumneavostra la “bordul autocarului”-si acesta impecabil.
Cu inalta stima si consideratie,
Fam–Dr.ADELA-MARIANA si IONUT HORIA LEOVEANU
26 MARTIE 2019 BRASOV ROMANIA