Sunt absolut de acord ca Lisabona este un magnet pentru multi turisti, este un oras care pur si simplu iti da o senzatie de bine. Dar cineva care viziteaza Portugalia nu trebuie sa se limiteze la Lisabona, deoarece mai ales intre Lisabona si Porto poti descoperi numeroase locuri minunate. Pe unele dintre ele le poti vizita relaxat in excursii de o zi si sa continui sa ai baza in Lisabona, dar alte locuri sunt ceva mai departate. Haideti sa trecem in revista cateva locuri care mi-au placut foarte mult din Portugalia.

Sintra, Sinaia Portugaliei –  se afla pe unul din primele locuri din orice top al “best of Portugal” posibil. Se afla destul de aproape de Lisabona, faci cam o ora fie cu trenul, fie pe sosea si este, dupa cum ziceam, una dintre principalele obiective turistice ale Portugaliei. Trebuie sa recunosc ca am fost de doua ori in Sintra si, daca as mai ajunge in Portugalia, as mai merge inca o data pentru ca mai am lucruri de vazut. De fiecare data am ajuns cu trenul, dar gara (frumoasa, de altfel) se afla un pic mai departe de centrul orasului. Dar fiind de dimineata si cu bateriile umplute la maximum, am luat-o la picior pe o sosea umbrita… Si, dupa prima curba (Sintra se afla intr-o zona deluroasa inalta), mi-a sarit in ochi Palatul Regal, dominat de un cos inalt, alb, de forma capului lui Oblio. Asa ca am accelerat pasul si am ajuns destul de repejor in fata Palatului. Nu e nicio surpriza ca, in zona palatului, toate cladirile din jur sunt ocupate de magazine de suvenire cu mici hoteluri la etaj.

Palatul Regal din Sintra, zis si Palacio Nacional de Sintra. Fosta rezidenta a conducatorilor musulmani, palatul a fost recuperat de prea catolicii regi ai Portugaliei si reconstruit, refacut, infrumusetat… A fost rezidenta de vara a regilor portughezi pana la proclamarea republicii, in 1910, Sintra fiind ca si Sinaia capitala de vara a regatului… De fapt, pot face o paralela intre Sinaia si Sintra – nu numai primele 3 litere coincid, dar si un anumit aer montan combinat cu cel de sange albastru…

Exteriorul palatului nu pare sa te inspire la inceput prea mult, dar inauntru vei avea o surpriza – interiorul este mult mai frumos decat exteriorul… Impresionante sunt “sala cu lebede” (dupa lebedele pictate pe tavan) sau “sala cu cotofene” (o alta sala cu inaripate pictate pe tavan), dar, de departe, sala care m-a facut sa cad pe spate este “sala blazoanelor” – sala dos brasoes unde maroniul ramelor de la tablouri si blazoane se combina cu albastrul azulejosurilor (faianta) intr-o combinatie cu adevarat memorabila!

Dar coroana palatelor din Sintra este faimosul Palacio de Pena, construit undeva in varful dealului. Cand am fost in Sintra prima oara, in 1999, nu exista nicio forma de transport in comun, asa ca ori stateai la mila taximetristilor (care, evident, cereau preturi in consecinta), ori o luai sanatos la picior, ceea ce am si facut. Unsprezece ani mai tarziu, aparusera autobuzele. Dar multimea era atat de imensa, incat as fi luat-o la picior daca nu as fi avut norocul chior ca usa sa se fi deschis exact in fata mea si sa tasnesc inauntru, urmat de o hoarda de turisti… daca ar fi fost prin zona, specialistii in impachetarea sardelelor ar fi avut mult de invatat in cum sa inghesuie mai multe saradele intr-o conserva!

Dar, dupa ce m-am dezmeticit (cam toti eram abulici dupa drumul pana la Pena), m-am trezit repede si m-am dus sa vizitez palatul. Daca Palacio Nacional este mult mai frumos la interior, Palacio de Pena e exact pe dos. Exteriorul este incredibil, o nebunie de culori si de stiluri arhitectonice diverse. Poate vreun arhitect ar considera palatul o cacofonie, dar, sincer, nu ma intereseaza… in ignoranta mea, Palacio de Pena arata intr-un mare fel! De altfel, arhitectul nici macar nu era de meserie arhitect. A fost un neamt care se plimbase cam pe la toate palatele si castelele germane, asa ca a combinat goticul si romanicul nemtesc cu odgoanele manueline si arabescurile maure… Si a iesit un palat luat cu asalt de sute si mii de turisti zilnic.

As mai adauga ca in Sintra exista palatul Quinta da Regaleira, dar nu l-am vizitat in niciuna din cele doua dati. Nu a fost sa fie, dar, cum ziceam, sper sa mai ajung inca o data in Sintra candva, cumva…

In 1999, am stat la o prietena portugheza, care s-a dat peste cap sa ne simtim cat mai bine. Asa ca, in weekend, ne-a plimbat cu masina spre locuri care sunt extrem de greu (sau aproape imposibil) de atins daca esti pe cont propriu si nu ai masina inchiriata (atentie, iti trebuie carte de credit!!!). Toata lumea isi doreste sa atinga Cabo da Roca, cel mai vestic punct din Europa continentala, un far batut in general de vantul Atlanticului, care, la prima vedere, nu este cine stie ce, dar daca te duci acolo la apusul soarelui, cand acesta plonjeaza in apa nesfarsita a Oceanului, dintr-un loc obisnuit, Cabo da Roca se transforma intr-un loc cu adevarat magic. Ora apusului, a crepuscului este momentul in care trebuie sa ajungi la Cabo da Roca.

De-a lungul estuarului lui Tejo gasesti insa cele doua perle ale litoralului lisabonez – Estoril si Cascais… Cascais este un fost sat de pescari convertit aproape total la turism. M-am plimbat intr-o zi insorita si calda de februarie pe ulitele foarte comerciale, pline de restaurante, magazine de suvenire, care cumva te tragea de la gara pana in locul unde Oceanul (sau mai degraba Tejo la maximumul albiei lui) iti exploda literalmente in fata. Am descoperit apoi si un mic palat, iar in spate, unul dintre cele mai mari porturi pentru ambarcatiuni de promenada din Portugalia… vrei sa vezi toate modelele posibile si imposibile de ambarcatiuni? Atunci e musai sa mergi la Cascais.

Statia urmatoare in directia Lisabona este Estoril. Estorilul a stralucit inainte de Cascais, si asta datorita cazinoului. Estoril s-a dorit sa fie un Monte Carlo la Atlantic intre cele doua razboaie mondiale – in 1931, aici a fost deschis celebrul cazinou care a atras ca mustele miliardari, nobili scapatati, pitipoance de lux si intreaga menajerie de rigoare. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si dupa, aici s-au refugiat sub mantia protectoare a dictatorului Salazar mai multi ex-regi cum ar fi regele inlaturat al Italiei, Umberto II (dupa el, a fost proclamat Republica Italiana), infantele Juan, tatal regelui spaniol Juan Carlos II, fostul asa-zis regent al Ungariei Miklos Horthy si, nu in ultimul rand, fostul monarh al Romaniei, Carol II, rezident in Estoril dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial alaturi de Elena Lupescu. De altfel, aici, la Estoril, Carol II a si murit la varsta de 59 de ani, corpul sau fiind adapostit de o manastire din Lisabona timp de decenii. De altfel, in 1999, am si vizitat acel panteon din biserica Sao Vicente de Fora, o adevarata necropola a dinastiei portugheze de Braganza unde se afla mormintele regilor portughezi. Am descoperit cosciugul lui Carol II deasupra celui al Elenei Lupescu, infasurat in steagul Romaniei Regale, intr-o camaruta, separata de mormintele portughezilor. In 2003 insa, Carol II a fost readus in tara si ingropat in necropola regala romana de la Curtea de Arges, iar Lupeasca, pentru care Carol si-a sacrificat de doua ori coroana, a fost ingropata separata de Carol…  Sic transit gloria mundi.

Nu pot insa sa termin acest articol fara sa mentionez orasul Obidos. Am fost o singura data, in 1999, dar zau ca m-as fi dus de fiecare data cand am ajuns in Portugalia. Din pacate, la Obidos, desi relativ aproape de Lisabona, este destul de dificil sa ajungi cu mijloace de transport in comun – in principiu, poti doar daca pleci dis-de-dimineata din Lisabona si mai si schimbi niste trenuri la un moment dat.

Daca Sintra este Sinaia Portugaliei, atunci Obidos este, fara indoiala, Sighisoara Portugaliei. M-am plimbat de-a lungul stradutelor pline de parfum medieval ore in sir, admirand casele albe cu albastru, risipa de azulejos, castelul cel mandru care gazduieste o “Pousada Nacional”. In 1941, un ministru care era in acelasi timp si istoric s-a gandit ca statul sa preia diverse castele si palate si sa le converteasca in hoteluri de lux, dar care sa-si pastreze arhitectura si aerul medieval. Reteaua de “pousada nacional” a crescut treptat, astazi existand nu mai putin de 44 de astfel de hoteluri istorice de lux (unul dintre ele in Obidos), dar nu mai sunt administrate de stat, ci de reteaua privata Pestana… si, odata cu privatizarea (sau, mai degraba, concesionarea pentru ca multe din aceste pousadas se afla in cladiri – patrimoniu national), reteaua s-a extins si in strainatate, mai precis in Brazilia unde primul hotel “pousada nacional” s-a deschis intr-un fost fort portughez. Dar, revenind la Obidos, pentru a sublinia inca o data importanta acestor hoteluri, pousada din oras este deschis in castelul Obidos care a fost votat drept una dintre “cele 7 minuni ale Portugaliei”.

As mai avea multe de povestit despre Portugalia… e o tara minunata de unde nu poti veni decat cu amintiri placute si cu dorinta de a reveni cat mai degraba. Lucru pe are mi-l doresc si eu.

Si pentru ca tot ca v-am povestit de aceste orasele mai putin cunoscute, aflate in umbra Lisabonei, in caz ca va intereseaza un tur organizat, va pot recomanda sa aruncati o privire pe turul celor de la Paralela 45 care va duce cam prin toate locurile despre care v-am scris, si nu numai… Tocmai cand am aruncat un ochi, am descoperit ca nu am scris despre manastirile Alcobaca sau Batalha, in fata carora am stat, m-am crucit de cat de gigantice sunt si m-am intrebat… “daca Portugalia este saraca, oare de ce o mare parte din PIB a ajuns in aceste catedrale”… n-am gasit raspunsul, dar va zic sigur – ca turist, vei ramane cu gura cascata (mai ales la Batalha).

Imagini Portugalia – Sintra, Cascais, Estoril

Palatul Regal de la Sintra

Cele 2 hornuri ale palatului ies in evidenta, dar nu pot sa-ti sugereze frumusetea din interior

Intrarea in palat

In interior, descoperi o nebunie de azulejos

Cam asa arata o camera din palat

Sa trecem si la celalalt palat regal din Sintra – Palatul Pena

O nebunie de culori si stiluri

 Pe strazile din Cascais

Plaja din Cascais (poza e facuta in februarie, asta explica de ce nu e nimeni in apa :))

Concurs de sailing

Asta da, colectie de ambarcatiuni !

Castelul din Cascais apara in continuare portul de pirati 🙂

Poti s-o iei pe jos de la Cascais la Estoril, nu e departe

Estoril are si el un palat pe malul apei