Distribuie articolul:

Mai asta-toamna, plecam intr-un weekend plin de surprize in Franta, la invitatia Vivolis, intr-un weekend in care nu stiam unde mergem (s-a dovedit sa fie o zi in Paris si doua in Bordeaux), dar care a fost foarte fain – cu descoperirea unor locuri necunoscute in Paris, si revenirea mea dupa 15 ani in capitala vinurilor frantuzesti. Ei bine, atunci a aparut ideea continuarii aventurii Vivolis… din cei care am participat atunci la aventura – bloggeri si ziaristi, vreo patru am mers cu grupuri de turisti, dar impartiti – unii la Napoli, altii la Amsterdam, in fine si Barcelona a fost in meniu, in cazul meu dupa lupte seculare (ma rog, eu aveam alte idei), am ajuns sa mergem in Polonia, mai precis in Varsovia si Cracovia. Pana la urma, s-a strans grupul si intr-o zi insorita de mai (in Romania), la o ora la care nu va doresc sa va treziti prea des.

In fine, ne-am imbarcat la bordul unui avion al companiei LOT, o companie mare iubitoare de avioane de provenienta exotica (adica braziliana – Embraer) si dupa vreo ora si ceva, aproape doua, de picotit, timp in care am fost serviti cu o gama larga de rabdari prajite (de aceea am si dormit dus), am aterizat pe aeroportul Frederic Chopin din Varsovia… din acel moment, Chopin m-a tot urmarit… am dormit la hotelul Chopin din Cracovia, am mancat la restaurantul Chopin, am zburat din aeroportul Chopin :). O tara cu atatea personalitati, mai variati, va rog!

Datorita diferentei de fus orar, am ajuns foarte devreme la Varsovia si am ajuns in centru inainte de ora 8 cand traficul incepea timid sa ia in stapanire soselele extrem de largi ale capitalei poloneze. Asa ca ghida noastra inca nu sosise, taman bine de o plimbare de recunoastere pe langa Palatul Culturii, darul poporului sovietic poporului-frate polonez. Am cunoscut de-a lungul vremii foarte multi polonezi. Aproape toti mi-au spus cat de urata e Varsovia… Si, de fapt, uratenia venea dintr-o singura cladire, adevarat impozanta – Palatul Culturii, o cladire construita in stilul asa-zisului “gotic stalinist” care a dat 7 cladiri Moscovei si Casa Scanteii Bucurestiului. Spre deosebire de Casa Scanteii care e foarte labartata, dar nu ingrozitor de inalta, Palatul Culturii varsovian este foarte inalt. Un polonez imi spunea ca Varsovia este foarte frumoasa privita din Palatul Culturii. De ce? Pentru ca este unicul loc din Varsovia de unde nu se vede Palatul Culturii.

Ura impotriva Palatului Culturii provine dintr-o ura bine inradacinata si pe buna dreptate impotriva rusilor. De-a lungul secolelor, ca si in cazul nostru, tot ce a fost rau a venit de la Rasarit. La sfarsitul secolului al XVIII-lea Polonia a fost impartita intre cele trei state vecine – Rusia, Imperiul Habsburgic si Prusia, viitoarea Germanie. Zona care a picat la rusi (inclusiv Varsovia) continua si acum sa fie cea mai inapoiata, saraca si lipsita de spirit antreprenorial din actuala Polonie, iar ocupatia ruseasca este blamata pentru asta. Dar ma voi lovi de mai multe ori de aceasta ura impotriva Rusiei. Din discutiile cu ghida, se pare ca noua generatie poloneza nu este la fel de intaratata impotriva acestei cladiri vazute de mai vechile generatii drept un simbol al ocupatiei sovietice… Timpul mai lecuieste ranile, dar in cazul polonezilor el nu le astupa. Ca si in cazul nostru, de altfel.

Ghida ne-a preluat de la Palatul Culturii si am luat-o pe jos spre asa-numita Cale Regala pe unde regele mergea spre Palatul Regal. Palatul Regal se afla la intrarea in Orasul Vechi, dar ghida a preferat sa bantuim prin alte zone, mai putin turistice. Asa ca am luat-o catinel spre biblioteca universitara, o cladire care mi-adus aminte de sediul British Airways din Londra, si chiar am urcat pe cladire unde se afla o adevarata gradina botanica, dar si o panorama a orasului… intr-o parte, zgarie-norii rasariti in centrul nou pentru a tine companie Palatului Culturii, de cealalta parte, Stadionul de fotbal, construit pentru campionatul european de fotbal de acum doi ani, Euro 2012 Polonia–Ucraina.

Evident, oricat ne-am fi invartit noi prin afara centrului, pana la urma tot trebuia sa ajungem cumva si in centru. Centrul istoric al Varsoviei, desi mai mic decat cel al Cracoviei, are o semnificatie mult mai adanca… povestea lui este povestea Poloniei insesi. Dupa cum ziceam, Polonia a fost la un moment dat sfasiata de cei trei vecini pofticiosi – Rusia, Austria si Germania. Dupa Primul Razboi Mondial, Polonia a renascut dupa mai bine de 120 de ani de ocupatie straina, dar nu pentru mai mult de doua decenii… In 1939, Germania hitlerista ataca Polonia, declansand cel de-al Doilea Razboi Mondial. Din primele ore, aviatia hitlerista a atacat si a bombardat centrul vechi, urmarind distrugerea Palatului Regal, simbolul statalitatii poloneze… am putut vedea poze expuse cu mandrul turn al Palatului prabusindu-se in flacari. Centrul vechi a fost afectat, dar nu distrus. In vara lui 1944, cand trupele sovietice se apropiau de Varsovia, putand chiar fi vazute cu binoclul, rezistenta poloneza a declansat revolta. Pe 1 august 1944, armata secreta poloneza s-a ridicat la lupta impotriva ocupantilor germani. Desi sovieticii erau la cativa kilometri distanta, nu au intervenit, interzicandu-le, de asemenea, aliatilor occidentali sa intervina. Timp de doua luni, polonezii au desfasurat o lupta deznadajduita contra masinii de razboi hitleriste sub privirile impasibile ale rusilor, aflati peste rau. Aproape 200.000 de polonezi au pierit in lupte, iar evreii ascunsi au fost complet lichidati. Orasul a fost distrus in proportie de 85%, practic ramanand doar cateva caramizi stand unele peste altele. Trupele sovietice au intrat intre ruinele a ceea ce fusese candva Varsovia in ianuarie 1945, fara lupta – dupa ce germanii macelarisera populatia si rasesera orasul de pe fata pamantului, au primit ordin de retragere fara lupta. Si astfel, s-a mai adaugat o pagina sangeroasa in ceaslovul iubirii polonezilor fata de rusi.

Astazi, centrul vechi nu mai poarta nicio cicatrice, a fost complet reconstruit. Este un oras dragut, cu cladiri gotice, cu biserici, cu case ale breslelor, un centru vechi tipic pentru Europa Centrala. Din pacate, desi eram pentru a doua oara in Varsovia, in niciuna din dati nu am avut timp la dispozitie pentru a admira si savura orasul vechi al capitalei poloneze. In 2009, venisem in Varsovia in delegatie si am petrecut foarte mult timp prin birouri, iar in 2014, ghida ne-a alergat prin centrul vechi ca intr-un adevarat raliu. De abia daca am facut cateva poze.

In fine, am ajuns si la Palatul Regal unde aveam o ora fixa. Am intrat si am trecut prin salile frumos ornate ale Palatului Regal. Ca si orasul vechi, Palatul este un simbol de rezistenta si renastere. Ca si centrul vechi, palatul a fost ras de pe fata pamantului in timpul razboiului. A fost puternic afectat in 1939, iar Hitler a vrut sa-l dinamiteze cu totul. Italia s-a opus (oare de ce?), dar in timpul Revoltei din 1944 palatul a fost complet ras. N-a mai ramas nimic. Inainte insa de 1 septembrie 1939, custozii palatului au luat o decizie interesanta – au inceput sa evacueze lucruri din palat si sa le ascunda la oameni acasa… prin poduri, prin pivnite.

Dupa eliberare, cei care mai scapasera au inceput sa scoata comorile Palatului de la lumina. Dar nu mai era palatul. Era o groapa cu nisip si caramizi. Comunistii nu au vrut sa construiasca palatul. Ce, in Berlin s-a reconstruit palatul regal? Nu, pe locul lui a aparut o monstruozitate comunista, Palatul RDG. Timp de 25 de ani, decizia a tot fost amanata. Comunistii parca ar fi vrut sa construiasca ceva in loc pentru ca amintirea Palatului Regal sa dispara, dar le era frica de reactia populatiei care isi dorea reinvierea Palatului.

In 1971, intr-un tarziu, Partidul Comunist a fost de acord cu reconstructia palatului. Dar cum tara era saraca si constructia socialismului era mai importanta, au decis sa nu bage niciun zlot. Asa ca palatul a fost reconstruit pana in 1980 din donatiile oamenilor – dolari veniti de la polonezii din strainatate, marci de la refugiati, cate un pic din salariul tuturor, munca voluntara, pentru reconstructia palatului, s-a donat pana si aurul dentar al mortilor. In 1980, Palatul era reconstruit si in 1984 a fost redeschis publicului. Incet-incet, polonezii triumfau in razboiul lor cu comunismul.

Am simtit la fiecare pas ca si cum as calca pe dintii donati, pe bucata de paine la care polonezul a renuntat pentru a-si reconstrui palatul. Palatul Regal din Varsovia nu este la fel de somptuos ca un Schönbrunn, Versailles, Potsdam sau Tsarskoe Selo, dar are un suflet si o poveste de dragoste pe care nu le-am intalnit in niciun alt palat din lume… o poveste de dragoste intre niste ziduri si oamenii de langa. Am trecut din sala in sala, am vazut tronurile regale, am admirat vitralii sau picturi, i-am cautat cu privirea pe Ioan Albert (invinsul din Codrii Cosminului), Vladislav Jagielo, prietenul lui Alexandru cel Bun, Sobieski (“si romanii”) sau pe principele transilvanean Stefan Bathory ajuns Rege al Poloniei in sala cu portretele tuturor regilor polonezi. Am descoperit doua harti ale “Poloniei Mari” care se intindeau in adancul Ucrainei si al Belarusului de astazi, dar care au evitat hotarele Nistrului si Ceremusului. Am admirat o gigantica pictura care reda prima impartire a Poloniei din 1772, urmata, in sala urmatoare, de o pictura de natura sa revitalizeze spiritul vizitatorilor – tarul Ivan cel Groaznic in genunchi in fata regelui polonez Stefan Bathory (atat prima pictura, cea care simbolizeaza desfiintarea Poloniei, cat si cea care arata umilirea rusilor sunt operele aceluiasi pictor – Jan Matejko. Ma rog, Matejko a fost mai patriot decat era cazul, Ivan nu a ingenuncheat in fata lui Bathory, iar batalia de la Pskov nu a fost exact o victorie poloneza, ci mai degraba o remiza).

Restul zilei a fost mai putin incrancenat… ghida ne-a urcat in autobuz si ne-am dus sa vizitam un parc construit de ceva rege. Soarele se ascunsese deja dupa un nor gros si, cu putin noroc, am scapat de ploaie… Ne-am plimbat pe alei, de-a lungul unui lac, am admirat cateva pavilioane construite de te miri ce cap incoronat, am pozat din toate unghiurile un paun catarat pe statuia lui Neptun pentru ca intr-un final glorios sa plec direct la aeroport. In Aventura Vivolis 2.0, Varsoviei ii era dedicata doar o zi, de dimineata de cand aterizam de la Bucuresti si pana seara cand luam avionul spre Cracovia. Restul de zile urma sa le petrecem in Cracovia, diamantul turismului polonez si mandra capitala originala a Poloniei. Dar despre Cracovia, in episodul de maine.

Am fost in Polonia intr-un tur organizat impreuna cu Vivolis, cea mai noua agentie online romaneasca aparuta pe piata. In cele patru zile de tur am fost la Varsovia, Cracovia si Auschwitz, probabil cele mai vizitate localitati din Polonia.