Distribuie articolul:

Copilaria mi-a fost fascinata de povesti de calatorii pe mare, de navigatori neinfricati, de corabii cu panze, de furtuni nemaiauzite. Am citit si rascitit povestile lui Sindbad marinarul si am urmarit cu sufletul la gura aventurile celor din “Toate panzele sus!”. Odata ce am crescut, m-am bucurat de fiecare data cand am avut ocazia sa navighez pe un velier – fie ca era vorba de Mamaia, Marea Nordului sau altundeva, pentru ca ai un sentiment cu totul aparte cand vantul bate in vele si vasul se misca cu gratie si in liniste pe mare. Ei bine, la Constanta a avut loc saptamana trecuta cel mai mare eveniment din istoria marinareasca a urbei – au acostat in portul maritim Constanta vreo 16 veliere din mai multe tari ale lumii, inclusiv unele dintre cele mai mari, in cadrul concursului SCF Black Sea Tall Ships Regatta, primul eveniment de acest fel organizat in Romania. Practic, a fost o competitie intre veliere pe ruta Varna – Novorosyisk – Soci – Constanta, in fiecare port avand loc diverse evenimente, premieri, marsuri si, evident, vasele au fost deschise pentru publicul curios.

De la noi, au participat doua veliere – legendarul bric Mircea pe care s-au format zeci si zeci de generatii de marinari romani, dar si velierul Adornate, unul dintre putinele veliere pe care le poti inchiria in Romania pentru evenimente pe mare si cu care am avut placerea sa ma plimb un pic asta-primavara. De altfel, hotelul Vega care detine si Adornate a fost unul din sponsorii evenimentului.

Am plecat spre Mamaia duminica dupa-amiaza (am avut treaba multa weekendul respectiv) si am descoperit cu surprindere ca a mai aparut o autostrada, trasa pe undeva pana spre Ovidiu. Asa ca, daca destinatia voastra este Mamaia si nu sudul Litoralului, cu putin inainte de terminarea lui A2 langa podul de la Agigea, se face un brat de autostrada intitulat pompos A4 si puteti ajunge in Ovidiu, de partea cealalta a lacului Mamaia. Trebuie sa strabateti tot Ovidiu, intrati un pic in Constanta si, gata, ajungeti in Mamaia. Seara nu am mai ajuns la eveniment, m-am limitat la o tura prin Mamaia… nici nu va dati seama ce faina e Mamaia cand e goala. Genial! E drept, nu toate terasele sunt gata, se asfalteaza (exista zone care sufereau de mult de lipsa de asfalt), ma rog, o buna parte din statiune e inca un santier, sa speram ca se va si termina. Santierul din Constanta continua cu “spor” ca si anul trecut, probabil este inca un an in care nu e bine sa calci prin Constanta.

A doua zi, am ajuns insa pe la orele pranzului la regata. Eram pentru prima oara in portul Constanta, nici orasul nu-l stiu prea bine, pana la urma am nimerit, am platit intrarea in port si, cu noroc, am descoperit un loc de parcare fix langa Cuibul Reginei, fostul palat al Reginei Elisabeta a Romaniei construit exact in port, unde a locuit o buna perioada de timp la batranete contempland marea. De altfel, si nora sa, regina Maria, a fost o mare iubitoare de mare, construindu-si, la randul ei, un palat la malul marii, dar mai in sud, la Balcic, in Cadrilater. Astazi, “Cuibul Reginei” este Muzeul Portului Constanta, dar, sincer, cred ca este atat de necunoscut, incat cred ca unicii vizitatori sunt strainii care coboara de pe vasele de croaziera, dana de debarcare fiind la doi pasi.

De altfel, regata s-a oprit fix in zona portului de pasageri, folosit si de vasele de croaziera care includ Constanta in intinerarul lor. Ne-am urcat sus pe Cuibul Reginei, de unde am incercat sa arunc o privire peste intreg portul. Eram pentru prima oara in port si mi s-a parut cu adevarat amplu. E drept, nu cred ca am fost in prea multe porturi ale lumii (doar in croaziera de anul trecut, dar atunci, de fiecare data, doream sa o tai cat se poate de repede din port, pentru a descoperi imprejurimile).

De sus, de pe Cuibul Reginei, am descoperit insa catargele vaselor ancorate la mal… De departe parea o padure si, din pacate, doar foarte putine vele erau ridicate. Le vom vedea in plin a doua zi, la plecare. Asa ca am coborat si m-am pornit sa descopar vasele ancorate.

Aceste veliere numite si tall ship au dominat marile timp de secole. Evident, au jucat si roluri militare, dar, de ani buni incoace, sunt complet depasite din punct de vedere militar, asa ca sunt folosite fie ca ambarcatiuni de placere, fie ca nave-scoala. Prima cursa de veliere a avut loc in 1938, la Stockholm (a fost o cursa ilegala), dar, dupa al Doilea Razboi Mondial, cursele de “tall ships” au inceput sa se multiplice. Prima a avut loc in 1956, sub patronajul ducelui de Edinburgh (sotul reginei Elisabeta a Marii Britanii), din Anglia pana in Portugalia si s-a bucurat de un mare succes. De atunci, au loc vreo 2–3 curse pe an, anul acesta fiind prima oara cand regatta organizata de Sail Training International ajunge si la Constanta. Si, cum spuneam, citandu-l pe un blogger constantean, care e si marinar, este cel mai tare eveniment marinaresc din Constanta… si nu se stie cand se va mai organiza.

Am luat vasele la picior. Evident, primii pe ale noastre – legendarul bric Mircea si velierul Adornate. Mircea este in dotarea flotei romane din 1938, fiind construita la Hamburg. A fost capturata de sovietici dupa 23 august, dar returnata Romaniei destul de repede, fiind totusi o nava-scoala si nu vas de razboi. Din 1946, cam toti studentii de la Marina Militara si o buna parte de la cea civila au avut parte de voiaje de practica mai lungi sau mai scurte pe celebrul vas. Prima oara, m-am intrebat cine e figura aceea haioasa si barboasa de la galion, dar am aflat ulterior ca ar fi vorba de o imagine foarte stilizata a lui Mircea cel Batran, “nasul” vasului. Am urcat, in sus si in jos pe vas, am facut poze, am descoperit ca avem si studente-marinarite pe vas, nu numai barbati.

A urmat, evident, Adornate, de care ma leaga amintiri frumoase de anul trecut. E un vas construit in 1961 si folosit ca pescador pana in 1997 cand a fost transformat in goeleta si folosit doar pentru voiaje de placere. De aceea, arata evident mai bine decat Mircea si celelalte vase-scoala prezente in port, e totusi gandit ca un vas de turism si nu unul scoala… e ca diferenta intre o tabara scolara si un hotel de 4–5 stele :).

Pe langa vasele noastre, romanesti, evident ca marile vedete au fost cele mari trei nave-scoala rusesti – Nadejda (“Speranta”), Sedov si Mir (“Pacea” sau “Lumea”). Evident, am petrecut mult timp la bordul vaselor, fiind cu adevarat mari si spectaculoase. Cei de la Sedov vindeau si suvenirei rusesti – de la tricouri la celebrele matriosca, trecand evident prin tot soiul de tabachere cu insemnele defunctei Uniuni Sovietice. Peste tot, echipajele pareau ingrozitor de plictisite. Evident ca dupa zile si zile petrecute fie pe apa, fie mai ales in porturi pline cu vizitatori, probabil nici nu au avut cine stie ce permisii sa viziteze porturile, ce altceva pot sa fac… de altfel, marinarii rusi erau pe toate puntile posibile, cu cate un laptop sau smart phone-ul in mana dandu-se pe internet, ascultand muzica sau uitandu-se a nu stiu cata oara la filme. Oare astia or avea si bloguri?

Am remarcat si un vas bulgaresc (ma rog, sub pavilion maltez) – Running on Waves, un iaht nou-nout cu jacuzzi, cu interioare luxoase (din pacate, accesul a fost inchis publicului) care poate fi inchiriat pentru calatorii prin Egee si Mediterana. Cum ziceam, tot echipajul era bulgaresc, peste tot scria in bulgareste, era anuntat chiar si programul din vara asta.

Si pentru ca vorbeam de oferte, vasele mai mici, clar ale unor iubitori de mare, erau cele mai simpatice. Am descoperit niste adevarati nomazi ai marilor care se plimba din insula in insula si iau pasageri dornici de aventuri marine pentru diverse sume de bani. Am gasit chiar doua oferte expuse la vedere (vedeti pozele de mai jos). Din toate vasele prezente, cred ca cei mai plini de viata erau cei de pe barcuta Johanna Lucretia, niste englezi desculti care radeau si glumeau la primirea fiecarui vizitator, iar, la final, pronuntau intr-o romaneasca cu accent britanic “Multumesc, la revedere”! Si ei urmau sa plece mai departe si ofereau un loc la bord pentru doritori.

Odata cu inserarea, au inceput sa apara mai multi vizitatori, constanteni care isi terminau ziua de lucru (era totusi o zi de luni) si pana la urma chiar s-a umplut dana. A urmat un concert sustinut de trupa care canta la hotelul Vega si de inca o trupa al carei nume nu mi-l mai amintesc, pentru ca la final sa asist la cel mai tare spectacol de artificii pe care l-a cunoscut Constanta. A fost intr-adevar spectaculos si localnicii m-au asigurat ca promisiunea organizatorilor a fost indeplinita.

A doua zi de dimineata, am asistat la iesirea in larg a vaselor. Era ultima zi si, una dupa alta, cu velele in vant, vasele au iesit din rada portului lasand loc unui vas de croaziera. Apoi, dupa ultimul pranz pe terasa de la Vega (geniale salatele, apropo!), am revenit in Constanta, pe esplanada in reconstructie a ruinei numite Cazinou, cladirea totusi etalon a celui mai mare port al Romaniei, pentru a asista la parada vaselor, de data asta cu velele in vant. Pe promenada, doar cateve zeci de curiosi, mai ales din aceia cu DSLR-uri cu tunuri strasnice. Din pacate, vremea a devenit destul de proasta, se profila o mare furtuna, asa ca nu am stat prea mult. Am pozat un pic, am mai filmat si am tulit-o spre Bucuresti. In urma mea, velierele plecau mai departe, unele pe lungul drum spre casa (Nadejda era venita tocmai de la Vladivostok!), altele pe scurtul drum spre casa (Adornate si Mircea erau deja acasa) si altele, cu iubitori de mare in croaziera, prin Egee si Mediterana.

Pe langa vase, la Constanta am intalnit si cativa bloggeri constanteni. Printre ei, Adrian, un mare iubitor de mare (e doar marinar), dar si de Constanta, un om care a scos o carte despre Constanta, comparabila cu orice carte de prezentare pentru orice oras din lume. O puteti vedea aici. Si ce e mai remarcabil este ca a scos-o fara vreun ajutor de la vreo autoritate locala, de la vreun birou de promovare care prefera sa arunce banii pe tot soiul de prostii (inclusiv un film de antipromovare a Mamaiei). Daca ajungeti la Constanta si il vedeti (e publicat in doua versiuni – in engleza si romana), luati-l, ca merita! Daca nu, cel putin il puteti urmari pe pagina de Facebook, dar si pe blogul sau. Veti gasi mult mai multe povesti despre marinarie, regata si bricul Mircea, povesti pe care nu le puteti gasi altundeva. Pentru ca Adrian a fost elev pe bricul Mircea! Si pentru ca scrie chiar bine.

La final, as dori insa sa le multumesc celor care m-au invitat la regata, si anume celor de la hotelul Vega din Mamaia, unul din sponsorii regatei, dar si prietenilor de la Kooperativa 2.0. Si sa sper ca vom mai vedea candva astfel de veliere in Constanta.