Am publicat in doua randuri despre Alina Ene, fata care a castigat o bursa de studii in Indonezia si care a plecat pe bicicleta spre indepartatul arhipelag. Ma rog, nu bicicleste tot drumul pana acolo, evita zonele periculoase cum ar fi Pakistanul sau India, dar oricum… nu e putin sa mergi pe bicicleta singura din Romania pana la Teheran via Bulgaria, Turcia, Georgia si Armenia si mai departe din Kuala Lumpur. Prima corespondenta de pe drum de la Alina, o puteti citit aici, iar astazi va invit s-o cititi si pe a doua ! De data asta de la sosirea din Iran !
In sfarsit, Iranul! Urmatorul moment de ”in sfarsit” cred ca va fi in Teheran, cand o sa pasesc in avion, si in Singapore, cand o sa ma imbarc pentru Jakarta. Cand am pornit in calatoria asta, am facut-o cu gandul ca exista un procent de posibilitate sa nu o si finalizez. Mi-am incheiat chiar si asigurare medicala, in caz de ceva, sa aiba familia cu ce sa-mi repatrieze corpul. Cu fiecare zi insa si cu fiecare kilometru parcurs, increderea ca voi ajunge la destinatie devine tot mai ferma. Momentele de indoiala se raresc.
Cred ca primele zile au fost cele mai dificile. Daca treci de ziua 5, stii ca nu mai exista cale de intoarcere. Cam atunci am realizat importanta si dificultatea a ceea ce fac, dar am renuntat repede la aceasta perspectiva. E cel mai natural lucru ceea ce fac, pentru mine. Cred ca e mult mai sanatos sa pastrez o perspectiva modesta. Sunt atatia alti calareti singuratici. Si cand totul e firesc, totul e mult mai simplu, mai usor.
M-am pornit la drum pe 4 iunie. Sunt 45 de zile de atunci si doar 14 nopti de campare. Mi s-a intamplat sa intreb de un loc unde sa-mi pun cortul in siguranta si sa fiu invitata in casa si pusa la masa. Dintre toate noptile, doar pentru doua am platit cazare. Asa ca atunci cand in Kapan, Armenia, o femeie s-a apropiat de mine sa ma intrebe de sanatate si mi-a propus sa dorm la ea, nu m-am mai mirat. Nu cred ca e vorba de mine. Cred sincer ca atunci cand pleci in lume vei descoperi ca lumea e mai mult decat deschisa sa te primeasca.
Nu inseamna ca toate-s roz. Sunt avantaje clare cand calatoresti solo ca femeie. Dar din aceeasi cauza vor fi si unii care vor incerca sa profite de aparenta vulnerabilitate. In Armenia mi s-a intamplat un sofer sa intoarca de doua ori si pana la urma sa ma intrebe, din gesturi (doar din maini), daca nu vreau cumva sex.
Nu-mi dau seama ce ii face pe unii sa creada ca o femeie care pedaleaza de zor ar avea chef sa presteze servicii din portiera in portiera, dar in aceeasi zi mi s-a mai propus sex la margine de drum de catre cineva care m-a ajutat tinandu-mi bicicleta cat i-am reglat un sabot la frana-fata. Abia mi-am abtinut un zambet ironic. Insa intamplarile de genul sunt doar pete si lectia de invatat este sa nu las asemenea intamplari sa umbreasca perceptia. Insa recunosc ca Armenia mi-a lasat un gust confuz.
In Iran sunt de doua zile. Am citit pe bloguri de cicloturiste solo care au trecut prin Iran ca barbatii au tendinta sa cam puna mana, intoxicati de mass-media occidentala care promoveaza femeia ca obiect sexual. Numai ca nu prea mai arat a europeanca. Mi s-a spus ca aduc a armeanca si am fost intrebata daca sunt iranianca. Insa am hotarat deja ca experienta Iranului va fi una extraordinara. Si, intr-adevar, oamenii intalniti pana acum tind sa compenseze pentru ariditatea peisajului. Mi-am ales insa numai bine (a se citi cu ironie) perioada in care sa calatoresc in Iran: cea mai calduroasa luna si luna Ramadanului. Aici nu e de glumit. Si ca turist nu ai voie sa mananci sau sa bei in public, dar e acceptat in restaurant sau in magazin.
Cred in rezonanta. Asa ca incerc sa emit energii cat mai pozitive, ca sa mi se raspunda in aceeasi maniera. Nu ma mai mir cand mai pierd cate un lucru. Trebuie sa existe un echilibru totusi J Deocamdata, dintre lucrurile importante n-am lasat niciunul in urma. La urma urmei ca sa ajung in Indonezia tot ce am nevoie este pasaport.
Calatoresc cu ferma convingere ca totul are rezolvare. Asa ca cel mai dificil lucru inainte de a te imbarca pentru o asemenea experienta, fie ca e vorba de calatorit prin lume sau de altceva care pare impotriva firii, ramane sa faci primul pas. Dar cand iti alegi propriul drum, poti sa fii sigur ca drumul nu te va dezamagi. Iti esti dator sa traiesti potrivit propriilor asteptari si nu celor ale societatii. E o mare responsabilitate, dar si confort, in gandul ca ceea ce faci e pentru tine, dar si doar din vina ta.
Acest drum nu ar fi fost posibil fara cei care au contribuit la campania de crowdfunding si, mai ales, fara sponsori: Nikon, Traveo, Mountain Shop, iCycle, Sprint Bikes, Cool Sport, Shillex, Unior Tepid, KTM.
Dimineata in Armenia
Un transfagarasan armenesc
In Iran
Reclama la materiale de constructii 
In Iran !
o tara fascinanta cu o istorie aparte aceast taram al persilor
Audaces fortuna juvat! Toata admiratia si respectul nostru, a celor ramasi în caldura „cuibului”! Bafta si drum bun!
Bafta Alina, sa fii sanatoasa si sa ajungi cu bine!
Multumesc mult de apreciere. Iran este minunat, iar oamenii sunt de o ospitalitate incredibila. nu degeaba este una dintre destinatiile preferate ale cicloturistilor.
sa inteleg ca lantul si pinioanele au fost curatate inainte de poza ?
Mult succes si putere in picioare iti doresc !
Bravo Alina. Felicitari pentru increderea pe care o ai. O sa iti placa Iranul, este o tara in general arida dar oamenii compenseaza prin cultura si ospitalitate. Traieste acolo un popor care mosteneste un adevarat leagan al civilizatiei umane, popor care apreciaza sinceritatea si corectitudinea. Cred ca este minunat ce faci, pot scrie pe pagina mea http://www.iranul.ro un scurt material despre tine?
Mihai, cu cea mai mare placere. Multumesc tuturor ptr apreciere si urari
Mihai, cu cea mai mare placere. Multumesc!
Felicitari ! Pastrati vie pasiunea calatoriei !