Era o noapte plina de ceata de decembrie. Ma indreptam spre aeroportul international Indira Gandhi din capitala Indiei, Delhi. Avionul zbura printr-o ceata s-o tai cu cutitul, o ceata tipica pentru India de Nord in decembrie si ianuarie. Nu vedeam nimic. Puteam fi la 10.000 de metri, puteam fi la 2.000 de metri, doar instrumentele de bord puteau sti. Dar, la un moment dat, tot avionul a fost invaluit de acel miros inimitabil specific subcontinentului – o combinatie de umezeala cu curry si cu balega de vita arsa, unul dintre combustibilii folositi pe scara aproape industriala pentru incalzirea colibelor sarace. Atunci am stiut ca suntem sub 3.000 de metri si in 10 minute aterizam. Intr-adevar, dupa 10 minute, rotile avionului dantuiau pe pista plina de gropi a aeroportului din capitala celei mai populate tari din lume. Welcome to India!
Dupa ce am trecut de frontiera si mi-am recuperate bagajul intr-o hala cu neoane chioare, am hotarat sa dau piept cu adevarata Indie. Primul val a fost elegant – bellboys imbracati in uniforme cvasi-militare cu zambete tampe pe fata si cu tablite cu nume de hoteluri de lux – Hilton, Hyatt, Taj etc. etc. Dupa ce am trecut de primul val, al doilea val al celor trimisi de hotelurile ieftine… Ce mai freamat, ce mai zbucium… O mare de oameni imbracati ca niste babe urlau din toti bojocii, agitand placute si foi cu nume – de oameni sau de hoteluri. Il vad si eu pe al meu care o ia la fuga intr-un suflet, aproape sa ma ia pe sus. Ii dau pana la urma rucsacul si il urmez. Al treilea val va fi cea mai mare confruntare – taximetristii si ricsa-wallah veniti ca poate le pica vreun fraier fara rezervare. Daca ati vazut filme cu multimi isterizate din cauza atacurilor extraterestrilor sau ale vreunei Godzille, atunci sa stiti ca cei de acolo erau niste mici copii pe langa disperarea celor din valul 3 care trageau de cei care pareau neinsotiti, dar si de cei care erau insotiti, ca, vorba aia, cine stie.
Rezervasem camera intr-un hotel din mijlocul bazarului din Delhi vechi, din Paharganj. Il gasisem in Lonely Planet, costa 5 dolari dubla cu baie si era la doi pasi de gara. Ideal as spune. Evident, cei de la hotel au insistat sa trimita un ricsa-wallah sa ma ia de la aeroport. Stiau ei ce stiau, erau sanse imense sa ma piarda de musteriu. Asa ca soferul de ricsa mi-a inghestuit, cum-necum, cele doua rucsacuri in micutul, sa-i zicem, autovehicul si am demarat in tromba spre Capitala. Era inca noapte, dar pana am ajuns in Paharganj, se crapase de ziua. Era un peisaj postapocaliptic. O combinatie de groapa de gunoi Glina, imas de vaci costelive si focuri de tabara din placinta uscata de balega de vita in jurul carora niste creaturi infasurate in zeci de pleduri pareau sa urmeze un stravechi ritual pagan.
Ricsa a oprit triumfatoare in fata hotelului. Sincer, nu arata rau… ma rog, comparativ cu ce era in jur. Ca din pamant, au rasarit vreo 15 insi imbracati in niste halite branduite (uniforma hotelului, stateam intr-un stabiliment onorabil, ce naiba) care iau cele doua rucsacuri urcandu-le, intr-un melee similar gramezilor neordonate de la rugby, cele sase trepte de la intrare. Daca le-as fi spus sa ma ia si pe mine pe sus, sunt convins ca s-ar fi executat. Dupa check-in si plata (2 nopti, 10 dolari) plus bacsisul de rigoare, am ajuns intr-un final in camera mea. Neasteptat de curata, spatioasa, baie proprie. E drept, intr-o seara, am detectat un soricel. L-am raportat la receptie, au venit 15 insi, in 2 minute au scos absolut tot din camera, au prins soarecele si, la cererea mea sa nu fie omorat (doar nu voiam sa capat bile negre la kharma personala), a fost aruncat pe geam, iar in 2 minute intreaga camera era la locul ei ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Exista doua Delhi-uri – Delhi vechi si Delhi nou. Delhi vechi este centrat in jurul acestui bazar imens numit Paharganj unde lucreaza zi de zi circa jumatate de milion de oameni, dar care probabil nu are vanzari mai mari decat Carrefour Colentina. Tot aici, la capatul Paharganjului, se afla gara (obiectiv strategic, tinand cont ca urma sa calatoresc destul de mult cu trenul), iar mai incolo se aflau Red Fort, palatul Marilor Moguli si Jama Masjid, moscheea unui oras peste care a domnit muezinul timp de secole.
Dar, a doua zi, am decis sa nu iau Old Delhi in piept, ci m-am dus in New Delhi, orasul ordonat (ma rog, la standarde indiene), construit de englezi care n-au inteles niciodata cum ar fi posibil sa civilizeze vechiul oras… asa ca au construit unul pentru gustul lor, cu sosele largi, verdeata si monumente impozante. Inima lui New Delhi este o piata imensa numita Connaught Place, un cerc complet cu cladiri cu coloane care adapostesc zeci de magazine, restaurante si birouri. Aici, am descoperit si McDonald’s (da, exista asa ceva si in India), al carui meniu nu avea in comun cu meniul standard la nivel mondial decat McChicken, in rest doar produse cu nume care mai de care mai exotice. Aici, nu se pot vinde hamburgeri sau Big Mac, vaca e sfanta, asa ca Mc-ul a trebuit sa vina cu inlocuitori … Big Mac-ul se numeste Chicken Maharaja si vine servit intr-o mare de sosuri picante!
M-am plimbat pe langa zona strasnic pazita a Parlamentului, pentru ca mai apoi sa decid sa revin in Paharganj. Fiind relativ tarziu (era iarna, se intuneca repede), am decis sa iau o ricsa. Soferul, tip istet de altfel, imi spune – “pana in Paharganj te costa 200 de rupee, dar daca oprim la doua magazine, te duc gratis ca primesc bacsis de la ei. Vezi ca nu e nevoie sa cumperi nimic, dar trebuie sa rezisti, oamenii aia sunt niste vanzatori perfecti”. In primul magazin, am rezistat eroic, in al doilea, am cedat vrajilor… am cumparat un sal de pashmina pentru iubita mea…
Probabil ca cele mai impozante monumente din Delhi sunt cele construite de Marii Moguli. Marii Moguli, imparatii musulmani ai Indiei, provin din actualul Uzbekistan si au fost urmasii lui Timur Lenk. Dupa moartea marelui cuceritor, la cateva generatii distanta, dinastia timurizilor a fost rasturnata de la putere de catre o dinastie locala, iar unul din urmasii lui Timur, Babur nascut in Valea Fergana, a luat calea exilului. A coborat in Afganistanul de azi si apoi a decis sa-si incerce norocul in India, peste Khyber Pass, ca multi alti navalitori. A avut succes, a invins si a fondat Imperiul Marilor Moguli care avea sa conduca o buna parte a Indiei pana in 1858 cand a fost abolit de englezi.
Palatul imperial este gazduit intr-o cladire cu caracter millitar. De altfel, nici nu se numeste Palatul X, ci Red Fort – Fortul Rosu. Fortul Rosu a fost construit de Shah Jahan, cel care a construit si acest monument perfect care este Taj Mahal si are aproape 2 km lungime. Am intrat prin celebra Lahore Gate – visul oricarui indian a fost sa vada steagul Indiei fluturand peste aceasta poarta in perioada coloniala. Visul s-a implinit in 1947 si de atunci steagul indian flutura mandru peste Lahore Gate, dupa care, in perioada imperiala, se aflau numeroase magazine cu marfuri fine pentru ilustra familie imperiala – bijuterii, matasuri, aur. In toate palatele imperiale pe care va urez sa le vedeti in India, veti descoperi ca exista doua zone distincte – Palatul Audientelor Publice si Palatul Audientelor Private. In general, primul este imens, monumental, sfidator, spunand supusilor ca se afla in fata unui semizeu. Aici, imparatul asculta problemele poporului, judeca pricini, comunica decizii pentru intreaga comunitate. Dar cel mai ales si mai bogat palat era Palatul Audientelor Private, unde, desigur, nu intra oricine, doar VIP-urile. Aici, se afla si celebrul tron al Marilor Moguli – Peacock Throne (Tronul cu Pauni), care a fost luat de catre Nadir Shah, neastamparatul sah al Persiei care si-a atacat (cu succes) toti vecinii, jefuind bogatii fara egal (pe care le poti vedea in Muzeul Bijuteriilor din Teheran, un muzeu care te lasa cu adevarat cu gura cascata).
Dinastia imperiala fiind demult disparuta, acum poti patrunde si in palatul privat al sultanului, unde nu aveau acces decat familia lui (destul de numeroasa, unii imparati avand si sute de neveste si concubine) si slugile cele mai apropiate. Tot aici, noaptea are loc un sound & light show, dar departe de spectaculozitatea celor pe care le-am vazut pe alte meridiane ale lumii… poate spectacolul de la Delhi m-a lasat rece la figurat, pentru ca in prealabil ma lasase rece la propriu… noptile de decembrie in Delhi sunt neasteptat de geroase.
Al doilea monument remarcabil din Delhi-ul islamic este Jama Masjid sau “Moscheea de Vineri”, principala moschee a orasului. Este o cladire construita sa te lase bouche-bée – cuvantul economie nu a existat intre managerii de proiect al aceluiasi Shah Jahan care a construit, evident, cea mai mare moschee din India si unde se pot ruga pana la 25.000 de credinciosi. Experienta mai putin placuta de la acest imens monument este ca nu trebuie sa te descalti doar de la intrarea in cladirea propriu-zisa, ci direct de la intrare, si sa strabati lipa-lipa, in picioarele goale, imensa curte interioara care in general nu este arhiplina cu credinciosi, ci mai degraba infestata de porumbei. Dar, deh, ce mai conteaza acum. Daca esti mai simtitoriu, cumpara-ti niste sosete (nu e nevoie s-o iei in picioarele goale, poti sa te plimbi si in ciorapi pe acolo) pentru cativa centi, pe care poti sa le arunci dupa ce parasesti incinta.
Delhi este un oras unic. Poate fi intimidant, obositor, enervant, dar in mod cert te va fascina. Este un furnicar unic de oameni, animale, vehicule care, miraculos, se misca. Il vei ura sau il vei iubi, dar in mod cert nu te va lasa indiferent. Este unul din acele locuri care te vor marca. Si prin care vei fi mandru ca ai trecut vreodata.
Trebuie sa recunosc ca si pentru un calator cat de cat experimentat ca mine, calatoria prin India de Nord a fost o provocare fara egal. Nu cred ca exista o tara in care sa fie atit de complicat sa calatoresti… multimile nesfarsite, harababura ancestrala, greutatea de a intelege din datul din cap daca raspunsul este da sau nu. Sigur, nu mori, dar este o tara dificila. Si este pacat sa n-o vezi… Aici regasesti poate cele mai incredibile monumente de pe Terra si o civilizatie cum alta nu-i. Asa ca poti avea optiunea de a te alatura si unui tur organizat cum sunt cele organizate de Paralela 45. Sunt trei tururi din care poti alege, dintre care doua ajung si la Delhi. Sunt organizate intr-o perioada perfecta de vizitat India, in perioada sezonului uscat, cand nu e nici cald (sunt luni cand termometru ajunge la 50 grade), nici ploios (nu vrei sa stii cum se rupe cerul in mijlocul verii), nici frig (iarna este neasteptat de rece), anume toamna. Arunca o privire aici !
Imagini Delhi
Red Fort, fostul palat imperial al Marilor Moguli
Si in interior este rosu
Divan-i-Khas
Florile care imi aduc aminte de Taj Mahal
Mergem la film diseara ?
Strazile din Delhi…
Intrarea in marea moschee din Delhi
si curtea interioara prin care te plimbi in picioarele goale
As dori sa stiu daca pentru India mai trebuie viza de aici la plecare ,ori mi se da la aeroport .
As dori un raspuns cat mai urgent Multumesc
Da, trebuie sa iei viza de la ambasada Indiei la Bucuresti
[…] în ultimii ani. Am realizat asta când am văzut pozele făcute de Cezar – Imperator în 2004 şi i-am citit poveştile. Se construieşte mult. New Delhi are deja drumuri suspendate şi metrou care circulă pe deasupra […]