Paleokastrita, 9 dimineata. Incep sa cred ca legendele cu grecii cei nepunctuali sunt la fel de veridice ca si cele cu zeii Olimpului. Autobuzele merg la fix, iar baiatul care urma sa-mi dea masina este si el prezent la 9 la receptia hotelului. Semnam actele rapid, ma duc afara, un Fiat Punto straluceste in soare :). Bun asa. Imi arata comenzile, rezervorul de benzina e plin, totul e OK. Corfu, fii gata de cucerire!

Este mare pacat sa ajungi in Corfu si sa nu ai o masina la dispozitie. Nu zic sa vii cu ea din tara, nici eu n-as conduce pana in Corfu nici picat cu ceara, mi se pare inuman sa faci 10–15–20 de ore, depinde si din ce colt de Romanie pleci. Ma rog, eu nu conduc mai departe de Brasov, hai Fagaras, am condus anul trecut pana si de la Neamt si a fost un calvar. Asa ca poti zbura linistit cu vreun charter pana in Corfu si acolo sa inchiriezi o masina. Nu iti inchiria si nu veni cu vreo masina mare de acasa. Daca ai jeep, poti s-o lasi linistit la intrarea in vreun sat pentru ca nu poti intra in sat… soselele sunt foarte inguste mai ales in sate si, de cele mai multe ori, cand te intalnesti cu vreo masina din sens opus, trebuie sa gasesti o posibilitate ca sa te strecori. Evident, nu poti nici sa o calci prea tare pentru ca, dupa o serpentina fara vizibilitate, ai o „sansa” enorma sa te ciocnesti frontal cu vreo masina care vine din sens opus. Si am gasit destui idioti pe soselele din Corfu – evident, nu corfioti, aia stiu cum sa conduca, dar mai ales italieni. De fapt, daca e sa ma uit la numerele de inmatriculare ale masinilor, marea majoritate a masinilor straine erau din Romania, urmati de italieni. De abia apoi urmau ceilalti, nemti, bulgari, francezi etc. etc.

In aceste conditii, Corfu ofera numeroase masini de inchiriat. Preturile nu sunt nici mici, nici mari. Daca sunteti mai multi – 45 de euro pe zi pentru cea mai ieftina masina, un Fiat Punto fiind la vreo 50 de euro. Evident, inchirierea pe zi costa mai putin daca luati o masina pentru mai multe zile. Alternativ, puteti inchiria scutere, sunt pe toate drumurile … dar nu cred ca taman Corfu este locul ideal sa inveti sa mergi pe scuter :). Si eu m-am gandit initial sa inchiriez unul, dar am renuntat.

In fine, iata-ma intr-o dimineata absolut superba la bordul Fiatului Punto incercand sa ma prind cum functioneaza… dupa vreo doua–trei plecari in panta nereusite, totul mi-a intrat in mana, asa ca am plecat din Paleokastrita in directia dealurilor care domina orasul-statiune si de unde sigur trebuia sa fie o panorama superba. Pana sa ajung insa in Lakones, satul de la etajul 2, evident ca am mai luat niste pauze ca sa admir incredibila apa verde din golfurile Paleokastritei.

Sus, in Lakones, am descoperit ca satele traditionale din Corfu sunt cam al naibii de inguste. Casele din sat au fost construite cand principalul mijloc de transport era magarusul, asa ca nimeni nu le-a demolat ca sa largeasca soseaua. Asa ca in Lakones exista un semafor (care nu mergea) care dadea drumul fie la masinile care intrau dinspre Paleokastrita, fie din directia opusa. Am parcat la intrarea in sat si am luat la picior Lakones. Fiind duminica, lumea tocmai iesea de la biserica si se impartea de pomana. Evident, pomana fara vin nu prea merge, dar eu aveam de condus toata ziua, asa ca am refuzat politicos, am luat un cozonac de bogdaproste si m-am pierdut pe ulitele satului.

Imediat dupa Lakones m-am oprit la terasele construite pe buza muntelui de unde ai parte, intr-adevar, de o panorama uimitoare asupra zonei Paleokastrita … golfurile care se ascund pe dupa dealuri si o apa de o culoare ireala. Ceva mai la dreapta, cetatea Angelokastro, o cetate cu adevarat inexpugnabila, cocotata pe varful unui deal. Verific ghidul si, intr-adevar, n-a fost cucerita niciodata… chiar nu se putea. Dar renunt sa ma urc de dimineata… soarele bate invers, dinspre Paleokastrita, si as vrea sa prin niste poze bune, nu in contrejour, asa ca fac stanga imprejur si plec spre nord-vestul insulei. Ma uit pe harta… Agios Georgios.

Ma ratacesc initial (indicatoarele nu sunt un punct forte prin Corfu, dimpotriva), dar, pana la urma, ghidandu-ma mai degraba dupa fler, decat dupa harta, ajung pe drumul care trebuie… asa ca sofez linistit, trecand pe langa niste casute care ne imbie cu tot felul de produse locale (gen miere, vin, ulei de masline), pana cand dupa o curba mai mare franez brusc… In fata mea se deschide o plaja lunga in forma de semiluna, absolut superba. Si, in mod evident, nu sunt singurul care opreste aici… aproape fiecare masina care vine dinspre Paleokastrita franeaza brusc pentru a admira si fotografia panorama. Este wow.

Cobor pana la nivelul marii si ajung pe plaja. E de nisip! De nisip fin! Wow… in Paleokastrita am vazut doar plaja de pietricele, credeam ca aici, in Corfu, e ca in Croatia – numai pietris. Ei bine, nu e adevarat, in Corfu sunt si plaje cu pietricele, si plaje cu nisip, chiar si unele de piatra… iar Ag. Georgios are o plaja super lunga… iti plac plajele ca acasa cu nisip si luuuungi pe kilometri intregi? Ei bine, gasesti aici la Ag. Georgios. Ca bonus, apa e verde, iar statiunea este flancata de dealuri impadurite.

A urmat plaja Arillas cu apa verde-verde in care se jucau razele soarelui si un promontoriu inalt care intra in adancul marii si de unde am avut parte de o alta priveliste absolut superba. Nu am ajuns in apa decat cu picioarele, dar, in mod cert, Corfu este insula unor peisaje si panorame de vis. E drept, este si insula celor un milion de curbe :).

Dupa ce trec si de Agios Stefanos, un alt semicerc de nisip fin, ma apropii de mult laudatul varf nord-vestic al insulei, capul Drastis. Ajung in localitatea Peroulades si vad doua indicatoare mari – una spre capul Drastis, alta spre o anumita Sunset Beach. Bleeeah, ce nume, nu puteau sa-i gaseasca un nume mai putin siropos. Evident ca nu voi merge acolo, ma duc la capul Drastis si apoi la Sidari, la mult laudatul si pozatul (in vederi) Canal d’Amour (un alt nume siropos).

Intr-adevar, pe drumul spre capul Drastis (care incet-incet se ingusteaza si isi cam pierde asfaltul), dupa o curba, a nu stiu cata, nu pot decat sa mai testez din nou franele Fietelului… dintr-o stanca inalta, parca se scurg in mare mai multe stanci… incet-incet, pana se pierd in albastrul marii. Superb. Evident, filmez, fotografiez, admir si ma arunc in masina sa ajung acolo. Pe drum, vad niste afise scrise cum ca ar trebui sa platesc 5 euro. Cam straniu, dar ma rog.

Urmez semnele pe un drumeag care devine din ce in ce mai stramt, asfaltul este deja istorie cand ma infund intr-o mare poarta zdravan inchisa. Hm… puteau sa zica ceva… Incerc sa intorc masina, dar e imposibil, spatiul e prea mic, asa ca dau cu spatele. Revenind in drumul principal (ma rog, vorba vine), cobor spre plaja… Cu chiu, cu vai, gasesc un loc unde sa-mi las masina si o iau per pedes in jos. Un tufis verde si, deodata, explodeaza un mic golfulet cu o apa limpede-limpede, strajuit de stanci. Wow. Brusc imi aduc aminte de Oman. Ce frumos! Nu sunt solo aici, plaja asta mica si secreta nu e un secret, dar este oricum ascunsa… e locul de facut topless pentru fete. Topai pe stanci, aducandu-mi aminte cum m-am catatat ca o veverita prin wadi-urile omaneze… un loc minunat. Corfu asta e plin de locuri minunate.

Calatorului ii sta bine cu drumul asa ca, dupa ce intorc cu chiu, cu vai masina, revin in satul Peroulades. Revad semnul cu Sunset Beach. Hai, bre, sa vad si ce e pe acolo… semnul spune ca e la vreo 800 de metri. Spre deosebire de plaja secreta, aici dau de ditamai parcarea si de niste terase. Hm… Fac insa doar cativa pasi si raman cu gura cascata. Wow! Asta e de departe cea mai spectaculoasa plaja din Corfu. Extraordinara… un canion de vreo 100–200 de metri se prabuseste abrupt in mare. Iar dedesupt, o plaja foarte ingusta. Inteleg ca ar fi cazut niste bolovani acum ceva timp, dar asta e… am venit sa admir, nu sa stau la plaja. Si am ce admira, este un loc fantastic… Si, cu toate ca ma gandeam ca voi sta cateva minute, minutele se transforma in zeci de minute. Descopar un balconas cu podeaua de sticla (foarte la moda prin China), apoi cobor la malul marii… Este fabulos, fabulos, fabulos.

Dar ceasurile sunt inaintate si mai vreau sa ma intorc si la citadela pe care o lasasem pentru dupa-amiaza. Tipul de la casa de bilete mi-a zis ca se inchide pe la 7. Ar trebui sa fiu pe la vreun 6–6:15, ca mai e de urcat din parcare pana sus, la citadela. Dar nu pot sa parasesc coltul de nord-vest al Corfului pentru ca mai exista aici si Canal d’Amour care apare in toate vederile. Asa ca dau bice si o iau spre localitatea Sidari. Brusc si drumul spre largeste, apar si autobuze. Nu-mi miroase a bine.

Ei bine, cand ajung in Sidari urmand sagetile cu Canal d’Amour, descopar ca sunt intr-una dintre cele mai mari statiuni din Corfu din ce am vazut pana acum. Pfff… Trag masina langa niste hoteluri de zici ca sunt prin Venus sau Olimp (ma rog, arhitectonic vorbind, altfel arata OK), strabat o curte cu o mare piscina si ajung in fata unui golf in mijlocul caruia e o stanca. Entuziasmul cade la cota de avarie. Fuck! Asta e Canal d’Amour? Vad insa ca puhoiul de lume o ia mai sus, asa ca il urmez si intr-adevar descopar Canal d’Amour, un golf flancat de doua stanci albe. Ha? Da, ar fi OK, daca nu ar fi arhiplin… victima propriului succes. Prefer golfuletul ala ingust de la Drastis Cape. Ma uit la ceas. Hait! E aproape 5 jumate. Si Angelokastro e departe.

Asa ca bag acceleratia in pamant si masina pana atunci torcand mult prea relaxat sare ca un pisoi calcat pe coada. Asa ca urmeaza o cursa contracronometru, luand in viteza sute de curbe, evitand resorturile pe care le-am admirat in liniste in cursul zilei – Ag. Stefanos, Arrilas, Ag. Georgios… urc, cobor, curba, adrenalina de pilot de raliuri pompeaza … urc in fine impunatorul deal ce domina Ag. Georgios, de unde am admirat incredibila semiluna de nisip de aur… arunc o privire cu coada ochiului, soarele se indreapta decis spre apa marii.

Trec ca vantul prin vreo doua sate, speriind babele care au iesit la o barfa pe bancute in miniscula piata centrala a satului si, in cele din urma, in fata ochilor apare impunatoarea cetatea Angelokastro. Construita de bizantini, Angelokastro a fost capitala insulei vreo doua secole datorita faptului ca era aproape imposibil de cucerit. E drept, otomanii au incercat de cel putin trei ori, dar de fiecare data au esuat. Si de aceea Corfu este unica parte din Grecia care nu a fost niciodata ocupata de turci. Ajung in final la intrare si rasuflu usurat. Nu vad nici o poarta care mi-ar interzice accesul. Ma duc glont la casa de bilete. Nu e nimeni. E 6 si un pic, la ora asta nu mai sta nimeni sa taie bilete ;). Asa ca nu mai pierd vremea si o tulesc pe scari in sus.

Pe drum, intr-adevar, admir golful Paleokastrita cu manastirea omonima chiar sub zidurile cetatii si intru in cetate. Din pacate, in interior nu a mai ramas mare lucru, doar o capela (probabil reconstruita) si cateva ruine. Dar daca ai putina imaginatie, poti vedea viermuiala negustorilor, soldatii pe cai, strigatele femeilor, vanzoleala cand trece castelanul-sef injurandu-i in venetiana pe grecii care ii apar in cale… iar in departare, poti admira toata coasta vestica a insulei Corfu ! Wow!

Desi nu m-a dat nimeni afara, dupa ce am reflectat in liniste calare pe o stanca, am decis de la mine putere sa cobor. Erau ceva grilaje la intrarea in cetate si ma gandeam sa nu vina cineva sa ma incuie aici. Nu ca nu as fi putut dormi printre ruine, dar parca hotelul era net mai confortabil. Asa ca, dupa ce am tras poza dupa poza, am coborat agale in parcare unde ma astepta Fietelul inca transpirat de la cursa de la Sidari pana aici.

Asa ca am plecat cu el la pas, oprind la terasele care domina Paleokastrita. Intr-una se pare ca se pune de un party, un party de tineri in diverse grade de despuiere in jurul unei piscine. Inainte de a ajunge in Corfu, am auzit eu de un loc faimos de pe insula – Pink Palace (nu am ajuns sa-l vad) unde petrecerile legendare se transforma in orgii, poate si aici era o replica… dar evident ca nu la ora cand soarele era inca sus pe cer.

Am coborat apoi molcom spre Paleokastrita… Soarele se ducea spre apus, iar ziua se termina frumos… o zi cu adevarat spectaculoasa. Nu, nu sunt un fiu al plajelor, dar iubesc panoramele si privelistile frumoase. Iar Corfu are in exces… poate chiar prea mult. Am cazut lat cand am ajuns la hotel. Am mai citit prin ghid ce ar mai fi de vazut, mi-am schitat vag o idee de program pentru a doua zi si m-am culcat. Doamne, ce repede a trecut saptamana asta! Mai aveam doar o zi! Si cate am putut vedea in aceste cinci zile!

Am vizitat Corfu la invitatia Prestige Tours, una dintre cele mai mari agentii tour-operatoare de chartere din Romania, operand chartere spre Grecia, Turcia, Spania, Maldive si alte destinatii.

Tur de Corfu – zona de nord-vest

I love my Fiat 🙂 Prima mea masina a fost un Fiat Ritmo 🙂

Doamne, ce culoare de apa e la Paleokastrita

Nu e musai sa inchiriezi o masina. Se poate si pe doua roti 🙂

Paleokastrita de sus

🙂

Satul Lakones

Drumul spre Angelokastro…. hm, nu pica prea bine soarele

O panorama extraordinara – semiluna de la Agios Georgios

Si un pic de zoomi

Acum si la doi pasi de mare

Plaja Agios Georgios … din celalalt unghi

Arrilas… hm, ce interesant arata capul ala intrat in mare 😉

Arrilas pare o statiune mai mica

Ce flori faine prin zona 🙂 Aici sunt pe cap… intr-o parte, plaja Arillas, in cealalta Agios Stefanos !

Ce culoare are apa asta ! Extraordinar !

Arillas

Capul intrand in mijlocul marii

Agios Stefanos

Frumos organizat 🙂

Un loc chiar fain – Drastis Cape

Cica se poate intra, se plateste 5 euro. Tzapa !

In schimb, am descoperit plaja asta 🙂 Geniala !

Si cand te gandesti ca nu voiam sa vin aici !

Incredibila plaja de la Peroulades

Sidari … la pomul laudat sa nu te duci cu sacul

Asta sa fie Canal d’Amour

Nu, asta e … fain, dar totusi cam prea multa lume !

Si dupa o cursa contra-cronometru, am revenit la Angelokastro

si panoramele sale … manastirea Paleokastrita

Golfurile de la Paleokastrita

Marea lucru nu a ramas din cetate, dar cu un pic de imaginatie, poti recrea epoca….

Dar chiar si fara imaginatie, panoramele sunt chiar faine

Ia stai … acolo in dreapta nu e o figura a unui rege ?

Ba da, parca ? Sau m-am uitat de prea multe ori la „Stapanul Inelelor” ?

Pool party. Sutienele sunt inca la locurile lor

Portul de la Paleokastrita. In ultima zi, poate voi lua niste tururi pe apa

Desi suntem la vreo 25 km, cetatile din Corfu City se vad perfect !

Masa de seara … de la supermarket 🙂