Cand m-am trezit si am dat perdeaua la o parte nu-mi venea sa cred ca era ultima oara cand acel golf minunat de sub balcon urma sa ma salute cu albastrul sau aspru. Era ultima zi in Corfu, unde, desi eram de o saptamana, parca eram de o luna… fusese o saptamana atat de densa, timp in care vazusem atatea minuni si atat de variate – citadele, palate, plaje cu o apa de un verde uimitor, kite surferi, cetati plus o fuga prin Albania invecinata… si astea sunt doar cateva. Era ultima zi in Corfu, dar avionul urma sa plece in cursul dupa-amiezii, asa ca mai aveam timp pana dupa pranz. Semnalul de la agentie era ca voi fi luat de hotel de la ora 15:00. Cu o strangere de inima, mi-am strans bagajele si am coborat la receptie. Acolo, surpriza, urma sa fiu ridicat ceva mai tarziu, pe la 16:30. O sun pe Marina de la Corfu Golden Travel, partenerul local Prestige Tours, si aflu explicatia… Blue Air s-a trezit sa amane cursa cu vreo 2 ore, evident “din motive operationale”… si super-agitatie sa gaseasca toti turistii imprastiati prin toata insula. Mie imi convine… mai trag de timp pe insula :).

Trebuie sa recunosc ca, tot bantuind prin insula, nu m-am prea bagat in apa. M-am mai balacit la Agios Georgios, un pic pe la capul Dratis sau pe plaja Mirtiotissa, dar nu foarte mult… Asa ca, dupa micul dejun, am incercat piscina de la hotelul Odysseus si apoi am coborat pe scarile din fata hotelului pana jos la apa. Paleokastrita are plaja cu pietricele cam mari, mie imi plac plajele cu nisip, dar si asa culoarea aia verde a apei m-a fermecat… Oricum, aveam niste papuci cu o talpa zdravana in picioare… dar ma uitam cu curiozitate la fachirii care se intindeau pe pietre, zacand la soare.

Ma rog, n-am stat prea mult prin apa pentru ca ma tragea dorinta de a mai vedea ceva. As fi vrut sa mai vad cateva sate traditionale, dar nu mai aveam masinuta. Ma gandeam sa inchiriez un scuter, dar cum nu am condus niciodata un scuter m-am gandit ca n-ar fi o idee prea buna sa ma apuc sa invat pe serpentinele din Corfu… asa ca am hotarat sa vizitez mai in amanunt Paleokastrita. Mai ales ca, teoretic, am petrecut aici 7 zile (de fapt, mai degraba 6 nopti :)).

Cred ca, pentru mine, nici ca se putea sa nimeresc un loc mai bun decat Paleokastrita. Este pur si simplu spectaculoasa, catarandu-se pe un deal verde, deasupra unor golfuri scobite in stanca de o apa de un verde-smarald (ma rog, mai e albastra pe ici, pe colo). Frumos e putin spus. Asa ca am luat-o alene la picior spre port. Mi-am adus aminte ca vazusem in prima zi niste oferte de plimbare cu barca, cu un submarin. Mai fusesem cu submarinul in Cipru si mi-a placut foarte mult, asa ca ma speram sa repet experienta si in Corfu. Ma rog, lumea submarina din Corfu nu e prea faimoasa, dar nici cea din Cipru nu ajunge in top 10 si tot mi-a placut… asa ca am pus submarinul din Paleokastrita pe lista :).

Prima oprire am facut-o la mica plaja de langa statia de autobuz KTEL, unde un nene la o masuta oferea tururi cu barca. Intreb care e oferta, cica ne plimba aproape o ora prin zona Paleokastrita, vedem ceva pesteri si locuri faine si apoi ajungem la o plaja mai putin batuta (unde nu s-ar putea ajunge cu masina, doar cu barca). Daca vreau doar turul, costa 10 euro, daca vreau sa raman pe plaja si apoi sa-l sun cand vreau sa ma ia, ar costa 15 euro (si, evident, convorbirea telefonica :)). Cum nu sunt tentat sa stau pe plaja, aleg prima optiune… Platesc, iar plecarea este chiar imediata… O luam prin golf, calarind o apa verde, pura… Doamne, ce culoare poate sa aiba apa in Paleokastrita! Nici nu ma mira ca legenda spune ca Ulise ar fi debarcat aici in timpul peregrinarilor sale pe ape dupa distrugerea Troiei.

Intram intr-o prima minipestera… aduce un pic cu celebrele grote azurii pe care le-am vazut in Capri sau Malta, dar, evident, date fiind dimensiunile reduse, nu pot spune ca sunt wow. In schimb, in a doua minipestera, spectacol total… intr-o portiune de pestera, undeva unde apa reflecta difuz lumina printr-un albastru tare, mii de pestisori se zbenguie… asta da, o imagine cu adevarat de savurat.

Navigatorul nostru cu o fata de lup de mare iesit la pensie ne mai arata o stanca ce cu putina imaginatie te face sa crezi ca e un cap de leu, trecem pe langa niste plaje cu pietre albe si mare verde si, in fine, ajungem la plaja-tinta unde lasam cativa doritori de plaja… nu stiu daca nu poti ajunge aici cu masina, era destul de multa lume, dar, ca peste tot in Corfu, nu am vazut vreo plaja unde sa zic ca e mult prea aglomerat, agasant de aglomerat. Dimpotriva.

La retur, mergem destul de oblu inapoi, evident, spectacolul dealurilor Paleokastritei este fabulos si ajungem din nou la baza. Bon. Hai la submarin care e undeva in port, la vreo cateva sute de metri de unde m-a lasat barca. O iau catinel pe jos, ajung in port si descopar ca, din pacate, submarinul nu functioneaza. Are o problema tehnica, imi spune cineva de pe mal. In schimb, sunt atras de o barca ce pare foarte moderna, numita Nautilus … promite si ea ca poti descoperi fundul marii, dar printr-un “ochi albastru”. Ma uit la ceas, mai am niste timp la dispozitie. Cat costa? Tot 10 euro. Cursa tine tot o ora. “Same, same, but different”, ar zice vietnamezul. Hai sa merg.

Nautilus este, intr-adevar, o salupa cu adevarat moderna. O salupa din aceea din filmele cu James Bond. Dar, in mod special, intr-o parte a navei, se afla un “ochi”, un soi de gaura acoperita cu un ecran de plastic prin care poti observa viata si geologia submarina. Alaturi de mine, apare si un mare grup de rusi si toti ne asezam in jurul “ochiului verde”, de parca ar urma sa ne luam de mana intr-un ritual de spiritism… dar, de fapt, toti suntem atrasi de “ochiul verde al lui Nautilus”.

Plecam din port, tipul de la carma ne spune niste povesti frumoase, desi nu e teribil de spectaculos, e o placere sa tragi cu ochiul in lumea submarina. Niste ierburi, niste bolovani, niste crapaturi in scoarta… In fine, ajungem si in zona cu pesti (atrasi, in mod evident, de niste coltuce serioase de paine), dar nici ei nu pot spune ca sunt nemaipomeniti… dar, din nou, e o placere sa mergi pe mare cu pletele in vant, intr-o zona de vis… iar faptul ca mai arunci un ochi si sub mare e totusi un plus. La sfarsitul turei, o mica pauza de 10 minute, timp in care cei doritori pot plonja in apa verde ca smaraldul… evident, a fost aleasa o zona cu o culoare a marii aparte.

Bon, iata-ma din nou pe pamant, am cam bifat ce aveam de facut pe mare in zona Paleokastrita. Si pot spune ca a fost o experienta placuta… natura a ajutat atat de mult aceasta insula! Mai am ceva timp la dispozitie, asa ca decid sa-mi inchei sejurul din Corfu asa cum l-am inceput… la manastirea Paleokastrita, construita sus, pe un deal care se infige in mare. Asa ca o iau incet la picior, arunc o privire la plajele si la marea de care nu ma mai satur sa o admir (ma intreb ce culoare o avea iarna) si ajung in cele din urma la manastire. Manastirea din Paleokastrita dateaza din 1225, dar cladirea de acum nu e chiar cea de atunci… dar orisicat, este o oaza de liniste, plina-plina de flori superbe… Manastirea e asezata pe doua “etaje”, cladirile fiind construite in jurul formei de relief neregulate. Pe langa patio-urile inundate de flori si de biserica cu picturi tipic ortodoxe, am descoperit si o presa de ulei de masline… de-a lungul timpului, calugarii trebuiau cumva sa se intretina, asa ca, pe langa cele sfinte, se ocupau si de cele ale stomacului… si, pe langa legendarul vin calugaresc (nu va fie frica, e prezent si la Paleokastrita), am descoperit si o presa istorica de ulei de masline, ca si produsul ca atare, aparent produs chiar acolo. Un ulei de masline cu adevarat sfant.

Si cu asta mi-am incheiat sejurul in Corfu. A fost o experienta cu adevarat deosebita. Auzisem de la multi ca insulele grecesti nu se compara cu zona peninsulara. Ca e cu totul si cu totul altceva. Dar, sincer, niciodata nu m-am gandit ca o insula precum Corfu poate fi atat de frumoasa si atat de variata. Evident, atras de pozele frumoase din Santorini si Mykonos, mi-am dorit ca prima insula greceasca vizitata sa fie una din ele. N-a fost sa fie, dar nu-mi pare rau. Am descoperit un picior de plai si o gura de rai in Corfu, niste golfuri unde apa imi aduce aminte de apa din Asia de Sud-Est (nu, nu si cea din Caraibe, aia este totusi extraordinara), de panorame superbe si de oameni chiar simpatici.

Am decolat de pe Corfu, incercand sa surprind insula de sus, incercand sa capturez fiecare secunda. Stiam ca vom decola peste Corfu City si ca panorama cea mai frumoasa va fi pe partea dreapta a avionului, asa ca la check-in am cerut un loc F cat mai in fata. L-am primit… si am reusit sa trag niste poze spectaculoase cu Corfu City… si parca si pilotul tinea cu mine sa-mi mai ofere cateva secunde din Corfu, dupa ce a luat curba peste Corfu City nu a plecat direct spre tara, ci a mai facut un mic tur de-a lungul coastei insulei, desprinzandu-se pana la urma definitiv dupa un tur de la revedere pe la Kanoni si nu departe de Achileion.

Am plecat mesmerizat de Corfu. Si mi-am propus sa revin candva. Sau sa descopar si alte insule grecesti. Nu stiu, trebuie sa ma gandesc… Dar un lucru e clar… daca nu ati fost in Corfu, puneti-o pe lista, undeva in partea superioara. Si daca ati fost, poate imi impartasiti parerile si povestile voastre din aceasta insula magica…

Am vizitat Corfu la invitatia Prestige Tours, una dintre cele mai mari agentii tour-operatoare de chartere din Romania, operand chartere spre Grecia, Turcia, Spania, Maldive si alte destinatii.Si tot vorbeam de Prestige, acestia au o oferta speciala pentru plecarea din 9 septembrie – 424 euro / persoana, 7 zile cu mic dejun la hotelul Arion. Puteti gasi detalii aici.

Imagini Paleokastrita

Cam asta vedeam in fiecare dimineata cand trageam perdeaua…

Piscina de la hotel. Daca te scoli dimineata, esti singur 🙂

Cam asa arata plaja… Minunata tranzitia de la alb la verde, apoi albastru

Masajul la spate e asigurat 🙂

Sa ne imbarcam pentru o mini-croaziera pe apele Paleokastritei

Prima pestera

Intotdeauna apa de la intarea in grote are o culoare speciala

Capul de leu. Aduce cu un leu ?

Doar o salupa poate intra 🙂

Wow ! Mii de pesti … ce fain !

M-am indragostit de culorile astea

Hmm… ce vas fain

Si unul chiar haios 🙂

Gata cu prima tura … hai la submarin !

Din pacate, submarinul nu merge

Pana la urma, hai sa incerc un Nautilus

Parca urma o sedinta de spiritism 😉

E timpul si pentru scalda

Dar toate lucrurile bune au un sfarsit la un moment dat

Manastirea Paleokastrita

Curtea interioara, absolut superba

Hai sa vedem si fabricuta de la manastire

Iaca si produsele

Cu parere de rau… la revedere, Paleokastrita, la revedere, Corfu

In aeroport …. delay

Aeroportul e asa cam din anii 70…dar ok 🙂

Gata de imbarcare

Si acele secunde in care am survolat Corfu City