Pe vremea Impuscatului, cand o calatorie la Ruse sau Szeged era pentru multi aventura vietii, sa faci o rost de o camera la mare era de asemenea o mare victorie. Desi se gaseau bilete prin sindicat, partid etc., nu aveai nici o clipa garantia ca, daca nu aparea vreun charter-surpriza cu un grup de someri din Olanda veniti la o statiune marina ieftina, zburai imediat din hotel. Mi s-a intamplat la doi ani, sincer, nu mi-aduc aminte, dar mi-a povestit ulterior mama. Asa ca era foarte important sa ai o pila. Evident ca peste tot – inca mi-aduc aminte de pilele de la parizer, pilele de la paine si mai ales pila aceea cruciala la care gaseam o incredibila bucata de carne. Ei bine, la mare, pila mamei era la Eforie-Nord. Mi-aduc aminte si acum ca ma simteam ca in filmele americane cand am pasit pentru prima oara in hotelul Meduza si am stat la ametitorul etaj 11, in zgarie-norul de la capatul statiunii Eforie-Nord. Dar, chiar si asa, intotdeauna am visat sa intru in intangibilul hotel Europa, singurul hotel categoria “lux” din Eforie-Nord (chiar si mirobolanta Meduza nu era decat “categoria 1”), hotel in care se aflau bunatati de care auzisem doar de la colegii de scoala generala cu cativa ani mai mari – salam de Sibiu, sunca de Praga si mai ales PEPSI! La hotelul Europa aveau PEPSI! Si cred ca am trecut de zeci si zeci de ori pe langa gardul de sarma intangibil, in spatele caruia se ascundea Nirvana – salam, sunca, pepsi si o ciocolata care o vazusem in pozele din Paris Match si purta numele tulburator de Toblerone.

Ei bine, anii au trecut, Ceausescu a fost impuscat, granitele s-au deschis, Pepsi nu mai este un vis, iar Tobleronele nu mai tulbura pe nimeni, dar undeva intr-un coltisor al memoriei mele a ramas ca hotelul Europa este ceva cu adevarat special. Am mai ajuns in Eforie-Nord si dupa Revolutie, evident, Meduza a decazut, dar Europa a ramas acolo sus, un port-drapel al Eforiei, dar zic eu si al intregului Litoral. Si cand am primit invitatia sa petrec un weekend acolo, sincer, mi-am adus aminte de taramul interzis, dar atat de mult dorit al copilariei, de plaja de la Belona, dar si de namolul din lacul Techirghiol al carui miros il uram de moarte… In fine, dupa ani si ani, puteam sa rup vraja si sa descopar hotelul Europa. E drept, mai statusem in viteza intr-un blogtrip, anul trecut, dar parca prea fusese pe fast forward. Acum aveam un weekend la dispozitie.

Nu a fost weekendul de Sfanta Maria cand am inteles ca pe autostrada a fost dezastru. Am plecat vineri dupa pranz si dupa vreo doua ore si un pic eram deja la Eforie-Nord. Mi-ar placea sa zic asta la un moment dat si despre Brasov, dar stiu ca va mai curge multa apa pe Prahova pana sa se intample minunea. Nu era ambuteiaj nici la podul de la Agigea de peste Canal, am intrat linistit in Eforie, am gasit loc de parcare si eram deja in hotel. Camera era pe la etajul 9, asa ca aveam ditamai panorama in fata ochilor – atat plaja, cat si lacul Techirghiol, putand sa arunc un ochi de paparazzi pana hat la Eforie-Sud.

Ce am remarcat la hotelul Europa in mod exceptional? In primul rand, faptul ca angajatii – receptioneri, cameriste, fetele si baietii de la restaurant – zambeau. Cred ca cea mai mare problema in turismul romanesc nu o reprezinta lipsa spatiilor de cazare sau calitatea lor (unele sunt frumoase de pica), drumurile proaste (sunt chiar bune, de-am avea mai multe autostrazi, dar nici alea nu sunt de fapt o problema), ci lipsa zambetului. Intri intr-un hotel si cand te uiti la fata receptionerului ai senzatia ca i-au murit cei dragi in ultimele cateva zile. Aproape ca-ti si vine sa bocesti. Vine vreun ospatar la tine care pare sa sufere profund din cine stie ce motive. Asta e marea problema in turismul romanesc – lipsa zambetului, acel zambet care sa te lumineze si sa te faca sa te simti bine. Ei bine, asta am descoperit in hotelul Europa – zambetul. Angajatii zambeau. Nu stiu de ce, nu stiu cine le-a cerut, dar zambeau. Si cand iti ziceau “buna ziua” parca o ziceau din suflet. Asa ca am avut vreo trei zile foarte bune.

Ce imi mai place la Europa? Pajistea din fata hotelului (era sa scriu pasunea :)). Intr-un litoral unde cladirile se inghesuie una-ntr-alta si un voyeurismul este aproape obligatoriu, pentru ca rar vezi altceva decat balconul in care isi atarna vecinul slipul ud, hotelul Europa beneficiaza de o gradina mare, o panorama deschisa spre plaja, si nu numai, si un gazon care m-a facut sa ma descalt de cum am pasit pe el.

Mancarea? Evident ca era buna si variata, am remarcat pana si un “Diet corner”. Tot sunt eu la dieta, am gasit relaxat ceva sa mananc, desi multe lucruri mi-au facut cu ochiul, mai alea prajiturile. Dar asta e. Data viitoare :). Oricum, si pentru dieta era totul bun si gustos.

Camera? Destul de mare (hotelul e totusi construit in anii ’60 cand dimensiunea standard a camerelor era alta, dar aici se vede ca s-au construit niste camere gigantice pentru respectiva perioada), cu toate facilitatile la care te astepti de la un hotel de 4 sau 5 stele, o panorama faina, un balcon in care poti sa bei o bere… si, mai ales, un aer conditionat care nu m-a imbolnavit. Personal, urasc aerul conditionat, nu am avut niciodata acasa, iar in ultimele deplasari, in Corfu si in Uzbekistan, aerul conditionat m-a imbolnavit… la propriu, adica m-a durut gatul rau de tot, de a trebuit sa cumpar ceva lichide de facut gargara si sa folosesc la greu nemuritorul Tantum Verde. Aerul conditionat de la hotelul Europa a fost remarcabil de delicat cu amigdalele mele, asa ca, jos palaria! 🙂

Am fost, evident, si in zona de spa acolo unde exista si o piscina cu apa marina. Piscina aceea acoperita a picat de altfel excelent in orele in care a plouat (am avut un weekend un pic mai innorat decat media) si mi-am adus vag aminte de experienta din Marea Moarta. Apa era destul de sarata, asa ca m-a tinut la suprafata (e drept, ma tineam de marginea bazinului), de ajunsesem cu greu sa revin cu picioarele pe pamant… adica la fundul bazinului.

Evident, nu am putut rata niste proceduri in spa-ul Ana Aslan, spa care a atras timp de decenii (hotelul a fost construit in 1966) mii si mii de romani si straini in cautare de lecuire. Am aflat ca cei care vin aici pentru tratament sunt mai intai consultati de medici care le recomanda diverse procedure. Am intrebat cam cat trebuie sa stai pentru a simti o ameliorare si mi s-a spus ca vreo 12 zile, dar, din pacate, multa lume nu sta decat vreo 7 zile. Si ca procedurile sunt in general bune pentru durerile de oase, dar si pentru destresare, detoxificare si tratamente antiimbatranire (ca tocmai in asa ceva a excelat faimoasa Ana Aslan). Am incercat si eu vreo trei proceduri – un masaj destul de energic, un tratament facial (Dumnezeule, ce ciudat m-am simtit cu ceva masca pe fata!) si, la final, o impachetare cu namol de Techirghiol. Cand eram mic, uram mirosul namolului, practic, nu-l suportam, acuma l-am suportat, dar evident ca nu mi-a placut. Oricum, imi place masajul, asa ca nu pot spune decat ca am amintiri chiar placute ;). Ce nu a fost prea placut este ca spa-ul, ca si gym-ul s-au inchis duminica brusc la ora 3! Si tocmai venisem plin de avant sa alerg pe o banda, iar banda ia-o de unde nu-i, ca fusese deconectata. Ma rog, acum inteleg ca si angajatii or avea nevoie de o duminica semi-libera (ciudatel insa in plin sezon), dar barem gym-ul sa fi ramas deschis. In fine.

Evident, nu am ratat ocazia sa arunc o privire prin Eforie-Nord… Cam aglomerat, partial bazar, dar partial mi s-a parut ca arata destul de OK… au aparut niste hotelase de 3 stele, am remarcat chiar refacerea destul de faina a iconicului hotel Belona care in vremea copilariei mele se degradase rau de tot, plajele curate, numeroase plaje aranjate, cam prea mult fast-food si impinge-tava si cam putine restaurante propriu-zise, dar, vorba aia, probabil asta e targetul… si daca incepea sa ma oboseasca tot du-te-vino-ul, vanzatorii de de toate, masinile si muzica, nu trebuia decat sa revin in oaza de la hotelul Europa…

Sincer, inainte de a ajunge la Europa, aveam o intrebare in cap: ce impact o fi avut asupra hotelului faptul ca actionarul majoritar Copos a ajuns la inchisoare. Sincer, nu am simtit. Totul functiona cum trebuie, in plus, chiar am auzit ca au continuat investitiile in spa, prin deschiderea de noi camere cu noi facilitati. Ma rog, asa si e normal… daca un actionar se retrage, moare, ajunge in puscarie, in fine, dispare dintr-un motiv sau altul, viata merge inainte. Si locul lui este luat de alti oameni entuziasti, pasionati si, ce e mai important, cu zambetul pe buze.

Imagini Hotel Europa Eforie Nord

 Sa incepem cu poza din avion 🙂

Dar si cea de la sol 🙂

Camera standard

Cam asa arata baia din suite

Ce se vede din balcon

Langa clasicul hotel Belona, au tot rasarit cladiri

Piscina exterioara de la Europa

Si de sus … by day

and by night

Aglomeratie tipica pe plaja

Frumoasa pajiste a hotelului… O rara avis in niste statiuni unde s-au construit cladiri peste cladiri

Acvariile au darul sa te linisteasca

Sa trecem si pe la bucate

La spa-ul Ana Aslan

Piscina cu apa marina… ma cam tinea la suprafata 😉

Gym … aici n-am mai ajuns

Dusurile Vichy

In caz ca te trezesti pe la 6 dimineata…