A doua zi in Monaco era ziua in care trebuia sa asist la conferinta APG Global. Stiu, soarele stralucea afara, dar asta e, venisem pentru conferinta. Si nu a fost rea, dimpotriva, a atins multe subiecte care chiar ma interesau. Au fost chiar oameni “grei” care au venit sa povesteasca cum a fost Jeff Cacy, Managing Director de la Boeing sau Frank Brenner de la directorul general de la Eurocontrol, cei care dirijeaza aeronavele din spatiul aerian al Europei. Dar probabil cea mai faina stire a zilei a fost ca, in cadrul APG AWARDS – APG Worldwide Airline Reward for Distribution, Taromul nostru a luat locul 4 dupa Emirates, Air France si Lufthansa. Dar hai sa va povestesc ce am aflat si cred ca einteresant pentru mai multi dintre voi.
O sa incep cu Taromul si premiul castigat. In primul rand, cum a fost ales pe locul 4 (dupa ce am pus o poza pe blog, pe langa comentariile aiurea, am primit si niste intrebari de bun-simt despre cum s-a votat). In primul rand, au votat 2.800 de agentii de turism din 86 de tari care au nominalizat peste 150 de companii aeriene. Apoi, aceste agentii au trebuit sa raspunda la trei intrebari de baza:
- Care este compania aeriana cu care lucrati cel mai usor ca agentie de turism?
- Care este compania aeriana pe care o recomandati cel mai frecvent clientilor dvs.?
- Care este compania aeriana care comunica cel mai bine cu agentiile de turism si clientii sai?
La toate acestea intrebari, pe primul loc a iesit Emirates. Pe langa aceste companii, au primit cateva sute de voturi si au intrat in final 4 si Air France, Lufthansa si Tarom, si astfel Tarom a fost pe un onorant loc 4 la Premiile APG de la Monaco.
Din pacate, nu a venit nimeni de la Tarom, desi nu cred ca toata ziua buna ziua transportatorul nostru national primeste premii internationale, dar premiul a fost ridicat de dl Ivascu de la APG Romania si, din cate stiu, va fi inmanat intr-un cadru special candva zilele sau saptamanile astea.
In ultima instanta, a fost un moment fain, in care, iata, Romania a iesit in fata si multa lume a auzit in cadru festiv de Tarom… si ma bucur de cate ori aflu de un roman sau companie romaneasca ca este mentionata sau premiata pe undeva prin lume.
Hai sa revin la congres.
Industria mondiala de aviatie se afla sub presiunea extrema a costurilor si preturilor. Pana ca „aerul” sa fie dereglementat si oricine sa-si poata face o companie aeriana (evident, respectand niste reguli stricte de siguranta cand e vorba de Europa, America sau Asia), costurile si preturile nu erau o problema. Intr-o lume plina de companii nationale ale caror tarife nu puteau fi atinse de multi muritori, costurile nu erau o problema.
Dar, la un moment dat, au aparut companiile low-cost, dupa ce Uniunea Europeana si Statele Unite au fost de acord sa dereglementeze spatiul aerian. Si aceste companii au decis sa faca din zbuorul cu avionul un lucru popular si, vorba celor de la Air Asia, „Now everyone will fly”. Asa au aparut companii ca Air Asia, Easyjet, Ryanair, WizzAir sau Southwest, cu o filozofie simpla – taie absolut orice cost, orice este normal de primit de la o companie aeriana dispare, sau platesti suplimentar (gen masa, bagaje, check-in, loc in avion etc.) si ofera preturi minuscule doar sa te duca dintr-un loc in altul – spartan, fara nici un serviciu neplatit.
Initial, toata lumea a fost de acord ca low-costurile vor lovi in companiile de trenuri sau autobuze si le vor fura pasagerii, pe cand companiile clasice isi vor pastra pasagerii si vor continua sa fie impasibile si reci la revolutia din industrie. Dar nu a fost sa fie asa. Zborul cu avionul si-a pierdut de mult din magia si a devenit la fel de accesibil cu a te duce la piata. De altfel, exista bilete de avion care costa mai putin decat o pereche de adidasi luati din mall, asa ca toata magia s-a dus… competitia a devenit un razboi al preturilor si nu un razboi al serviciilor, iar acestea evident ca au trebuit sa raspunda cerintelor consumatorilor – ieftin si prost vor consumatorii, pai ieftin si prost au primit.
Cresterea exponentiala a low-costurilor a obligat si marile companii sa-si reconsidere serviciile si filozofia. Clasa economy trebuie sa fie la fel de „cheala” ca la low-costuri, in timp ce clasa business, cea care de fapt aduce profit companiilor aeriene clasice, sa fie imbunatatita simtitor pentru a-i atrage pe cei care vor si isi permit mai mult decat „cattle class”.
Companii mari precum Lufthansa, Iberia sau Air France si-au tras low-costuri – Germanwings, Vueling sau Transavia (intre timp, proiectul Transavia a cam fost zadarnicit de greva nesfarsita a pilotilor de la Air France, dar, mai devreme sau mai tarziu, Air France va trebui sa aiba o Transavie sau va fi trasa pe dreapta). Zborurile intraeuropene devin apanajul low-costurilor sau al serviciilor de tip low-cost chiar si in companii clasice, iar competitia in servicii si calitate se va desfasura doar in clasa business si in zborurile intercontinentale, adica acolo unde companiile low-cost nu prea au gasit cheia succesului.
Presiunea costurilor de la companiile aeriene s-a mutat la producatorii de avioane – asa au aparut proiecte gen Boeing 787 Dreamliner capabil sa reduca costurile sau Airbus 380 capabil sa ridice de la sol un numar imens de pasageri. De fapt, directorul de la Boeing ne-a aratat si niste viziuni despre cum sa arate avioanele la interior (vezi poza), cumva sa replice ideea ca esti in cer si zbori, inlocuind scenografia impersonala de azi. In schimb, tot focusul este ca clasa business sa fie cat mai luxoasa si confortabila.
Discutiile s-au desfasurat in jurul ideii centrale despre „cum sa taiem costurile”. Bon, clasa economy devine un soi de clasa low-cost in care nu se va mai da nimic de mancare, se vor plati bagajele, daca vrei distractie, d-aia ai tableta sau pune mana pe o carte, iar spatiul dintre scaune va fi micsorat centimetru cu centimetru pentru a putea fi transportati cat mai multi calatori in acelasi avion. Dar mai exista si alte costuri. Asa ca cineva a vorbit despre costurile de distributie si costurile de plata… daca iti cumperi bilet de avion online, compania aeriana trebuie sa plateasca catre Visa, Paypal sau orice alt procesator de plati. Sapte miliarde de dolari se duc doar la GDS (Global Distribution System), acele sisteme computerizate care asigura vanzarea biletelor pe orice site online sau la orice agentie de turism din lume. Asta pe langa cat ia Visa, bancile etc.
O alta sursa de costuri sunt rutele aeriene. Acestea sunt destul de putine si unele supraaglomerate. In plus, cerul Europei este reglementat de zeci de agentii nationale de control de zbor si toate vor bani (spre deosebire de SUA, unde, evident, nu exista decat una). Asa ca s-a discutat despre liberalizarea culoarelor de zbor si despre integrarea companiilor de trafic de zbor internationale.
Cam astea au fost lucrurile cele mai interesante. Evident ca au fost si multe discutii mai mult sau mai putin „tehnice”. Deci, intr-un cuvant, sa ne pregatim de low-costizarea inca si mai mult a transporturilor aeriene intraeuropene… si, in ultima instanta, atata timp cat exista un control european foarte strict al sigurantei aeriene (si asta se vede in numarul din ce in ce mai mic de accidente aviatice), daca pasagerul european prefera sa calatoreasca in conditii de vagoane de lagar, dar sa dea doar cativa euro, industria aeronautica trebuie sa-i indeplineasca aceasta dorinta. Cu orice cost, la orice cost.
Dar desi laitmotivul intalnirii a fost cum sa taiem costurile, unde mai taiem costurile, in schimb seara a fost de gala. Si nu e un sentiment rau sa fii parte la o gala in care a trebuit sa imbrac „black tie” – ma rog, o data, de doua ori pe an nu e chiar un capat de tara :).
Seara a fost deschisa de un concert al unui pianist japonez, Nariya Nogi. Ma rog, suna un pic ciudat – concert de pian al unui tanar japonez care, judecand dupa poze, ziceai ca e licean si care a studiat pianul in … China! Ce au China si Japonia cu pianul? Traditie zero. Dar totusi Nogi ne-a impresionat, chiar a cantat frumos, atat piese europene, cat si cateva piese clasice compuse de asiatici… ciudat, dar nu numai Liszt, Mozart si Wagner au compus piese clasice, ci si asiatici contemporani. Oricum, concertul care a durat mai bine de jumatate de ora a fost chiar fain…
Apoi, am trecut la Gala Dinner unde niste chefi de stele Michelin au gatit trei feluri de mancare speciale si pentru care au primit o tona de bilete First Class gratuite spre te miri ce colturi ale lumii J. De fapt, m-as fi asteptat ca APG AWARDS sa fi fost decernate in timpul Galei si nu in timpul sesiunii, dar asta e. E bine ca am luat un premiu ;). Si, in plus, am si degustat niste icre negre de… Franta. Am ramas putin uimit sa aflu ca Franta produce icre negre, stiam ca aceste mancaruri de mari fite sunt produse doar la Marea Neagra si Caspica, cei mai mari producatori fiind rusii si iranienii. Dar vin din urma si producatori netraditionali, care au investit in ferme de sturioni si acum scot pe piata tone si tone de caviar – italienii, chinezii (se putea altfel?) si… uruguayenii! Iar printre cei care vor iesi pe piata in cativa ani vor fi cei din Emirate. Oare noi de ce nu putem investi in vreo ferma de caviar… exista pastravarii, ce, nu pot fi si sturionarii la Dunare?
Seara am petrecut-o pe esplanada de la Cazinou. Din pacate, nu prea aveam nopti la dispozitie pentru a admira Principatul Monaco noaptea, asa ca, oricat de tarziu era, am iesit din hotel si m-am plimbat si pozat pe esplanada Cazinoului… nici nu era prea departe. Parcul de sub Cazinou este de fapt pe acoperisul hotelului… intr-o tarisoara unde pamantul e putin si costa mult, nu e o surpriza sa ai parcurile pe acoperisul cladirilor… Asa ca, inainte de a ma duce la somn, am facut o plimbare pe acoperis, adica prin parcul Cazinoului din Monte Carlo :).
Am fost la Monaco la invitatia Regional Air Support, reprezentantul in Romania al APG Network, si cu sprijinul Heli Air Monaco.
Sala congresului
Familia globala APG
E si tricolorul printre steaguri 🙂
Discursul de bun venit
Prima parte s-a discutat despre tendintele globale – populatia creste, iar pietele emergente din China, India, America de Sud si intr-o oarecare masura Africa vor fi din ce in ce mai importante, poate chiar mai importante decat Europa, de exemplu
O mica pauza se impune dupa o sesiune atat de laborioasa 🙂
Si evident, niste fructe 🙂
Interiorul avioanelor viitorului – cica asa le vede Boeingul
Cam asa ar urma sa arate business class-ul
Problema rutelor… alea rosii sunt super-folosite
Evident, au fost si paneluri de experti
si un binemeritat pranz in aer liber 🙂
Sa discutam despre chestii tragice – cam pe aici ar putea sa fie MH 370
MH 17 este clar unde e …
De unde vin costurile companiilor aeriene
Si unde se duc banii… ma rog, o parte din ei
Platile bate-le-ar vina mananca o groaza de comisioane
A venit si vremea premiilor
Taromul e printre premianti 🙂
Taromul intr-o companie aleasa
Cei patru premianti
Am pus si eu mana pe trofeu 🙂
Seara la concert… cu pantofii Why Denis
Nariya Nogi, artistul serii
Un recital chiar bun !
La receptie, lume imbracata traditional (kimono-ul era insa de la bunica, se mosteneste din generatie in generatie)
Sa gustam si un pic de caviar
Sala de gala de la Fairmont
Poza cu maestrul 🙂
Master chef 🙂
Acesta a fost meniul
Antreu
Felul principal
Si evident, desert 🙂
iar seara, pica bine o plimbare in aer liber dupa o zi inchis in sali
Cam asa arata terasa noaptea
Welcome to Casino
Bond. James Bond 🙂
Sa fur un yaht ?
Neah, mai bine, stau cu picioarele in bazin 🙂
Celebra curba de pe traseul de Formula 1 😉
[…] pe undeva pe Glob. Anul trecut, intrunirea a fost la Monaco, unde am fost si eu invitat pentru prima oara, iar anul acesta a venit randul Africii, conferinta fiind organizata in Maroc, la Marrakech. Ce […]