Cred ca am fost primul la micul dejun. Am deschis, practic, restaurantul, dar totul era pregatit pana la ultimul corn. Cine zicea ca in Sicilia e haos? Cel putin regiunea Catania mi s-a parut rezonabil de ordonata si de disciplinata spre deosebire de Napoli bunaoara. Dar a meritat trezirea devreme. Era ultima zi “full” in Sicilia, asa ca trebuia sa merg si la Taormina, ca prea auzisem numai lucruri bune si vazusem niste poze chiar magnetice. Asa ca pe la 8 si ceva bananaiam printre chinezi somnorosi (pe drumul spre autogara sunt un soi de angrouri care vand chinezarii) in cautarea casei de bilete de autobuz. Am descoperit-o, am cumparat un bilet dus-intors, m-am asigurat ca la intoarcere puteam lua orice autobuz, si la 8 fara un pic eram alaturi de numerosi chinezi intr-un autobuz cu destinatia Taormina. Cam mare comunitatea chineza de aici, si nu pareau toti negustori, multi se duceau la lucru.

Desi pe harta zici ca e la doi pasi, Taormina nu este chiar asa de aproape de Catania, autobuzul face mai bine de o ora, chiar si in conditiile in care o ia pe autostrada si nu opreste decat in Giardini Naxos. Initial, regretam pierderea de vreme, dar cand am ajuns pe malul marii, cu fatadele acelea superbe colorate ale unor cladiri clasice, parca as fi sarit din autobuz sa vad si Giardini Naxos. Si bine am facut… dupa ce am ajuns pe langa zona litoralului taorminez si autobuzul a inceput sa urce pe munte spre Taormina, am ramas siderat de atata frumusete – apa verde-turcoaz, superba vegetatie mediteraneeana si vilele somptuoase. Si atunci am realizat a doua greseala – ca am decis sa dorm in Catania si nu in Taormina!

Taormina este un oras istoric, fondat de greci si fosta capitala a Siciliei bizantine, cocotat pe unul din versantii Etnei, un oras sic si bogat, departe de situatia materiala din restul Siciliei, apropiat mai degraba de Capri sau Coasta Amalfitana (nu stiu cum se face, dar cele mai exclusive orase din peninsula se afla tot in hulitul sud). Nu sunt singurul sedus de Taormina… Inaintea mea, aici au venit artisti, scriitori, aristocrati si capete incoronate, seduse de frumusetea acestui oras.

Dupa ce am ajuns in autogara din oras, am decis sa ma duc direct spre principalul monument din oras – celebrul Teatru Grec. Cum ziceam, Taormina a fost fondata de greci, fiind unul din principalele orase ale insulei pe vremea Greciei Magna. Si cum grecii erau mari iubitori de teatru, nu au putut sa nu construiasca o cladire impunatoare pe un deal cu o panorama de neuitat. Cand m-am catarat pe tribune am realizat importanta orasului in Antichitate – amfiteatrul din Taormina, suspendat intre mare si cer, poate gazdui linistit cateva sute de spectatori. Am prins de asemenea si momentul ideal pentru a savura celebra panorama a Etnei din Teatro Greco, acea imagine iconica pe care o gasesti pe toate vederile din Taormina. Si este cu adevarat de neuitat. Sincer, cred ca am petrecut aproape doua ore, vrajit de frumusetea locului… dar Taormina insemna evident mai mult decat Teatro Greco.

Am inceput apoi sa ma plimb aiurea pe strazi. Acum sa nu credeti ca Taormina este un satuc pitoresc plin de localnici care isi mana vitele la pasune. Nu, este 100% comercial, absolut fiecare cladire din centrul vechi este un restaurant, hotel, bar, magazin de ceva. Dar si asa, stradutele care urca si coboara, cladirile frumos colorate stralucind in soare si chiar si toate aceste magazine, terase si restaurante amenajate cu bun-gust m-au facut sa am aripi la picioare. Am nimerit in micul parc din Taormina, aflat pe muchia dealului care parca se prabusea in mare, si atunci nu am mai rezistat, am cedat chemarii marii… Am decis sa cobor din Taormina jos la nivelul marii. Si pentru ca drumul plin de serpentine dintre Taormina–Mare si Taormina–Orasul vechi ma incantase, am decis sa cobor pe jos, parca vreo 8–9 kilometri, admirand privelistea, florile si mai ales vilele. Sicilia e saraca? Probabil, dar nu la Taormina. Taormina este o alta lume.

Marea la Taormina are o culoare magica. Este verde, un verde din acela patrunzator care te seduce. Din pacate, plaja nu e de nisip, ci din pietricele, dar plajele private au niste pietricele mai maruntite pentru onoratele talpi ale caror stapani au bagat mana in buzunar. In plus, daca mergi mai sus, dupa ce treci de plaja pentru gay, ajungi la plaja Spisone care are nisip. Nu m-am dus insa pana in acea duminica cu o vreme de vis, ultima inainte de a incepe scoala in Italia (si in Romania, de altfel), insa plajele destul de limitate ale Taorminei gemeau de lume, practic, trebuia sa topai cu mare atentie sa nu calci vreo mana sau sa sari peste vreun corp care voia sa se bronzeze cat mai uniform.

La doi pasi de aceasta plaja numita Lido Mazzaro se afla o mica insula – Isola Bella (Insula Frumoasa) care isi merita pe deplin numele. Nu trebuie sa inoti sau sa iei o barca, poti sa mergi pana acolo, cu apa pana la genunchi sau poate si mai sus, dar accesul se plateste (5 euro)… Este o mica gradina botanica cu un muzeu dedicat faunei marine din imprejurimi si cu o panorama minunata. Intrarea fiind platita, Isola Bella este de asemenea o oaza de liniste inconjurata de plaje pe care misuna sute si mii de oameni.

Dupa portia cuvenita de baie in mare, am decis sa revin in oras. Voiam sa ma duc mai sus de Taormina la Castelmola, satul care scruteaza de sus intreaga coasta, un adevarat cuib de vulturi, cu cetatea de rigoare. Asa ca am luat telefericul care face legatura intre mare si oras (mi s-a parut mai cool decat autobuzul) si am ajuns inapoi in Taormina. Am incercat sa fac cativa pasi in orasul vechi, dar era prea multa lume – practic erau ambuteiaje de oameni, nu de vehicule. Asa ca am preferat sa mananc un peste-spada la un pret OK pentru Taormina (adica vreo 12 euro) si apoi sa iau autobuzul de Castelmola. In zilele de lucru, sunt autobuze din ora in ora, dar fiind duminica, erau mai rare.

Castelmola este o Taormina in mic si cu mult mai putini turisti. Cladirile la fel de frumoase si colorate, magazine si baruri gasesti peste tot, iar panorama de la Etna pana in Calabria este de vis. Soarele se indrepta incet spre apus, asa ca am decis sa vad si ruinele vechii cetati care incorona Castelmola si, imbatat de atata frumusete, am decis s-o iau pe jos spre Taormina. Citisem pe undeva ca exista un traseu per pedes, dar l-am ratat, asa ca o buna parte din drum l-am parcurs pe sosea. Si nu a fost rau deloc. Dupa mai bine de o ora de cand am plecat din Castelmola ajungeam victorios in Taormina pentru a captura ultimele raze de soare. Doamne, ce frumos a fost!
Am descoperit si am parcurs strada principala din Taormina dupa apus. Mai era inca zi pentru ca soarele de fapt se ascunsese in spatele Etnei, nu apusese cu totul, iar orasul era asaltat de oameni. Am descoperit piateta centrala cu panorama spre Calabria, am intrat in cateva bisericute si mai ales nu am ratat cannolli, una din specialitatile culinare tipice Cataniei, care a luat si forma de desert. Era o zi care imi parea rau ca se termina. Am mai stat pe strada, asteptand caderea noptii ca sa admir luminile orasului, si apoi am plecat incet-incet spre autogara. Cum am spus, asta a fost a doua eroare – ca nu am dormit in Taormina, ci in Catania. Dar asta e, uneori inveti pe pielea ta. In ultima instanta, nici Catania nu a fost o baza rea, dar Taormina ar fi fost cu adevarat minunata.

A doua zi dimineata nu am ratat ocazia sa ma duc in piata de peste, plina de viata, prea plina de viata pentru o luni de dimineata. Mi-am luat la revedere de la Piazza del Duomo, de la haioasa statuie din lava a elefantului de Catania, de panorama spre Etna. Si apoi m-am dus la statia de autobuz din fata garii pentru a lua autobuzul de aeroport. Aici, fatalitate. Am asteptat mai bine de o ora un autobuz-fantoma… Am intrebat la bilete, nimeni nu stia cand vine, daca vine, cum vine. In mod normal, ar fi trebuit sa vina la fiecare 20 de minute. Ei bine, nu. Asa ca a aparut un “pietar”, cum i se spunea pe vremuri, cu care am negociat sa ma duca cu 15 euro pana la aeroport. Am batut mana si am plecat la aeroport, discutand ce altceva decat despre fotbal.

Mi-am luat din nou loc la geam. Voiam sa imi iau si la revedere de la Etna si coasta siciliana a Cataniei. Dar spectacolul oferit de cei de la Wizz a continuat si dupa ce am pierdut din ochi coasta italiana… Am avut surpriza de a zbura peste Corfu si de a admira de la inaltime aceasta insula pe care am vizitat-o asta-vara si care mi-a placut si ea la nebunie. Doamne, sunt atatea locuri pe frumoase pe lumea asta… Cate sunt de vazut!

Imagini Taormina

Dis-de-dimineata in autogara Catania sa iau autobuzul de Taormina

Primii pasi prin Taormina. Arata intr-un mare fel

Intrarea pe strada principala a Taorminei

Ceremica siciliana

Intrarea in Teatrul Grec

Teatrul Grec si superba sa priveliste

Tribunele gazduiesc si astazi spectacole

Ooooo, marea !

Ooooo. marea !

Taormina

Inghetata O specialitate atat de italiana

Pe strazile din Taormina

Parcul orasului

De unde marea te atrage ca un magnet

Aproape sa cred ca am ajuns la Firenze

Litoralul taorminez

No comment

Isola Bella

Sa coboram spre plaja

Cam stancoasa

Dar traversarea spre Isola Bella face toti banii

Pe Isola Bella si mica sa gradina botanica

Inapoi spre Taormina cu telefericul

Dar nu stau prea mult in Taormina, vreau sa urc la „etajul” urmator

… la Castelmola

Pentru cea mai impresionanta panorama de pe coasta

Un bar cu umbrele

Fructe de cactus in Sicilia

Se apropie seara, e vremea sa o iau la picior

si sa revin in Taormina

Si stradutele sale asaltate de turisti

Cate ceva bun …. oh, cannelloni !

Limoncello

Cam multa lume.. timp sa ma tirez spre Catania